Cine a fost Charles Darwin

Copilăria lui Charles Darwin

Charles Darwin s-a născut pe 12 februarie 1809, în Shrewsbury, comitatul Shropshire din Anglia, fiind al cincilea dintre cei șase copii ai unei familii de bogătani. Tatăl său era doctorul Robert Waring Darwin, iar mama sa era Susannah Wedgwood, fiica lui Josiah Wedgwood, un industriaș unitarian. Bunicul lui Darwin a fost Erasmus Darwin, un cunoscut  fizician și poet care a scris o carte intitulată „Zoonomia” ce prezenta o idee radicală și extrem de controversată, și anume că o specie se poate „transmuta” în alta, potrivit BBC.

Încă de la o vârstă fragedă Charles a manifestat o mare pasiune pentru lumea naturală, fiind un cititor avid de cărți despre natură. De asemenea, el își petrecea cea mai mare parte a timpului liber explorând câmpurile și pădurile din jurul casei sale, adunând plante, insecte și alte specimene. De altfel, această pasiune avea să-l însoțească toată viața, devenind fundamentul activității sale științifice.

Charles Darwin – perioada petrecută la Edinburgh i-a marcat cariera

Urmând pașii tatălui și bunicului său, Charles Darwin s-a înscris în 1825 la Facultatea de Medicină a Universității din Edinburgh. Acolo, el a asistat la un moment dat la o operație realizată pe un copil. În acele vremuri, intervențiile chirurgicale aveau loc fără anestezie sau antiseptice, iar rata mortalității era extrem de ridicată. Această experiență l-a marcat, însă, atât de profund, încât a abandonat studiile medicale fără să le finalizeze, deoarece considera tehnicile chirurgicale prea brutale pentru a le suporta.

În toată povestea asta a existat și un aspect pozitiv, Edinburgh fiind unul dintre cele mai bune locuri din Marea Britanie unde se putea studia știința. În timpul șederii la Edinburgh, Charles a luat lecții de taxidermie de la John Edmonstone, un fost sclav originar din Guyana. Aceste lecții s-au dovedit esențiale mai târziu în cariera viitorului biolog, mai ales când acesta a avut nevoie să conserve animalele și păsările colectate în timpul expedițiilor sale. După perioada petrecută în Scoția, Darwin a mers la Universitatea din Cambridge pentru a studia teologia.

Charles Darwin – opera ştiinţifică

Cu toate acestea, Charles Darwin nu se grăbea să urmeze o carieră clericală. De aceea, în 1831, a acceptat invitația de a participa la o expediție de cinci ani în jurul lumii, la bordul navei HMS Beagle. El fusese recomandat pentru această misiune de unul dintre profesorii săi de la Cambridge, fiind numit naturalist al vasului și însoțitor al căpitanului Robert FitzRoy.

Această călătorie aveasă îi schimbe definitiv viața lui Darwin și a reprezentat un moment de cotitură în istoria gândirii științifice occidentale. În timpul călătoriei, Charles a explorat regiuni izolate și a fost uimit de diversitatea și unicitatea lumii pe care o descoperea. A observat păsări cu picioare albastre, rechini cu capul în forma literei T și țestoase gigantice. De asemenea, a adunat plante, animale și fosile și a luat note detaliate din teren.

Aceste informații și colecții au constituit baza dezvoltării teoriei sale despre evoluție. S-a întors în Anglia în 1836, iar la scurt timp, fiind un savant meticulos și pasionat de detalii, Darwin a petrecut ani buni comparând și analizând probele adunate. În cele din urmă, el a formulat ipoteza că toate speciile de organisme vii au evoluat de-a lungul timpului dintr-un strămoș comun, printr-un proces pe care l-a numit „selecție naturală”.

Ce este teoria selecției naturale

Teoria evoluției prin selecție naturală este și astăzi acceptată de comunitatea științifică drept cea mai solidă explicație, bazată pe dovezi, a diversității și complexității vieții pe Pământ. Conform teoriei lui Darwin, cei mai „potriviți” indivizi, adică cei ale căror caracteristici se potrivesc cel mai bine cu mediul lor, au șanse mai mari de supraviețuire și de reproducere, iar aceste trăsături benefice sunt ulterior transmise urmașilor. În timp, aceste caracteristici devin tot mai frecvente într-o populație, conducând la schimbări vizibile la nivel de specie.

Dacă schimbările sunt suficient de semnificative, pot duce chiar la apariția unei specii complet noi. Pe parcursul expediției sale în jurul lumii, Darwin a colectat mai multe specii de cinteze din insulele Galapagos, situate în largul coastelor Ecuadorului. Unele dintre aceste păsări aveau ciocuri groase, pentru a putea mânca semințe, în timp ce altele se hrăneau cu insecte, relatează Natural History Museum. Dar, Darwin a realizat că toate aceste cinteze proveneau dintr-un strămoș comun, dar s-au adaptat la sursele de hrană specifice fiecărei insule. Așa a fost generate 13 specii diferite, prin selecție naturală.

Experimentele cu porumbei

În urma expediției în jurul lumii, Charles Darwin a bănuit că mediul natural influențează speciile, determinându-le să se modifice în timp. Totuși, nu a putut găsi o modalitate eficientă de a explora acest fenomen în sălbăticie, motiv pentru care a recurs la selecția artificială, folosind porumbei. Prin împerecherea selectivă a păsărilor cu anumite trăsături el a reușit să obțină urmași cu caracteristici exagerate.

Aceste experimente i-au oferit dovezi importante în favoarea teoriei sale, demonstrând faptul că specia poate fi modificată în mod semnificativ prin selecție, fie aceasta naturală ori artificială. Porumbeii crescuți de Darwin au servit ca exemple-cheie în lucrarea sa intitulată „Originea speciilor”. După ce și-a încheiat cercetările, Darwin a donat toate cele 120 de exemplare de porumbei Muzeului de Istorie Naturală din Tring, Hertfordshire, acolo unde sunt păstrate și astăzi.

O descoperire împărtășită

Darwin era conștient că ideile sale radicale vor fi întâmpinate cu o opoziție acerbă, mai ales din partea celor care susțineau interpretarea religioasă a originii vieții. Chiar și după 20 de ani de cercetare, el era încă îngrijorat de modul în care va fi primită teoria sa despre evoluție, deoarece aceasta contesta credințele religioase larg răspândite ale vremii. De aceea, deși acumulase dovezi suficiente timp de două decenii, el a ezitat să o publice, temându-se de reacțiile ostile.

Totuși, când a aflat că un alt naturalist, Alfred Russel Wallace, dezvoltase concluzii similare, Darwin a fost de acord să trimită ideile acestuia unei reviste științifice pentru publicare imediată. La sugestia prietenilor, cei doi oameni de știință au făcut un anunț comun. Teoria lor despre evoluția prin selecție naturală a fost prezentată în anul 1858 la Societatea Lineană din Londra, deoarece amândoi studiaseră îndelung natura și acumulaseră observații decisive pentru formularea acestei teorii, se mai precizează pe site-ul Natural History Museum.

„Originea speciilor” a fost tradusă în 38 de limbi

În 1859, Darwin a publicat cartea „Originea speciilor”, o lucrare care pe atunci era controversată. Aceasta a stârnit indignare în rândul unor membri ai Bisericii Anglicane, deoarece contrazicea credința în creația divină, însă, în pofida acuzațiilor de blasfemie, s-a vândut rapid, devenind un bestseller. El își dorea ca ideile sale să ajungă la cât mai mulți oameni, iar cărțile sale să fie citite în cât mai multe limbi. O parte din succes a fost atribuit stilului său de scriere conversațional și accesibil.

„Originea speciilor” a avut o influență atât de mare încât, în decurs de un an, a fost publicată în limba germană. În timpul vieții lui Darwin, cartea a fost tradusă în 38 de limbi, între care daneză, olandeză, franceză, maghiară, italiană, poloneză, rusă, sârbă, spaniolă și suedeză, precum și în sistemul de scriere Braille, conceput pentru persoanele nevăzătoare. Biblioteca Muzeului de Istorie Naturală deține astăzi 478 de ediții ale acestei cărți.

Conflictul cu Biserica Anglicană

Darwin a descris procesul de scriere a cărții ca și cum ar fi „trăit în Iad”. Se temea să-și piardă reputația, așa cum se întâmplase cu bunicul său, Erasmus. Charles a atras critici aspre din partea Bisericii, iar mulți oameni au fost șocați de implicația-cheie a cărții, și anume că ființele umane se trăgeau din maimuțe, deși Darwin doar sugerase asta. Cu toate acestea, unii erau acum dispuși să asculte dovezile evoluției, în special de la o figură importantă precum Darwin.

Doi ani mai târziu, în 1871, Charles a publicat o lucrare și mai controversată, intitulată „Descendența omului și selecția în raport cu sexul”, în care susținea că oamenii descind din maimuțe. Această afirmație a alimentat noi dispute și ironii. Se spune că episcopul de Oxford l-a întrebat ironic pe susținătorul lui Darwin, Thomas Huxley, dacă acesta pretindea că se trage dintr-o maimuță prin intermediul bunicului sau al bunicii sale. În ciuda atacurilor, Darwin și-a menținut convingerea că teoria sa era cea mai solidă explicație științifică posibilă, bazată pe dovezile disponibile.

Darwin și copacul vieții

Darwin a folosit ideea „arborelui vieții” pentru a ilustra faptul că toate speciile de pe Pământ sunt înrudite și că au evoluat dintr-un strămoș comun. Vârfurile ramurilor reprezintă speciile actuale, în timp ce ramurile căzute sugerează ordine, familii sau genuri care s-au stins și care sunt cunoscute doar din fosile.

Liniile care leagă ramurile indică relații evolutive. Spre exemplu, în versiunile moderne ale copacului vieții, o linie leagă unele specii de dinozauri de primele păsări, deoarece oamenii de știință consideră că păsările au evoluat dintr-o anumită linie de dinozauri.

Astfel, speciile apropiate evolutiv se află pe ramuri apropiate. Oamenii, cimpanzeii, gorilele și urangutanii, toate fiind maimuțe mari, apar pe aceeași ramură. Deși teoria evoluției darwiniană a fost perfecționată în timp, esența sa, adică selecția naturală, rămâne fundamentală pentru biologia modernă.

Darwin nu doar că a schimbat modul în care privim toate formele de viață, ci a schimbat și modul în care ne înțelegem pe noi înșine și care este rolul nostru pe Pământ. El ne-a arătat că suntem parte dintr-un sistem vast și dinamic, unde adaptarea, schimbarea și diversitatea sunt forțe centrale ale existenței, iar impactul descoperirilor sale se resimte și astăzi, în fiecare domeniu al științelor naturii.

Moartea lui Charles Darwin

Chinuit de probleme de sănătate, Charles Darwin a muncit până la finalul vieții. A murit aproape retras din lume, înconjurat doar de soția sa Emma Wedgwood, nimeni alta decât verișoara sa primară, precum și de câțiva prieteni apropiați. În ultimele luni de viață a fost îngrijit de Emma, care i-a rămas alături în ciuda diferențelor de religie dintre ei.

Conștient că puterile îl părăsesc, el a numit cimitirul local „cel mai dulce loc de pe Pământ”. Totuși, discipolii săi, printre care și neobositul Huxley, aveau planuri mai mărețe. Darwin a fost înmormântat în Westminster Abbey. După un atac de cord suferit de Crăciun, în 1881, Charles Darwin avea să treacă la cele veșnice în anul următor, pe 19 aprilie 1882. Ca dovadă a recunoașterii valorii operelor sale a fost înmormântat în Westminster Abbey, lângă Isaac Newton.

Descoperă şi cine a fost Galileo Galilei!

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE