De la un accident în campania electorală, am ajuns la nuntă

Mă pregăteam să îmi depun candidatura la funcția de primar al comunei în care locuiesc când m-a lovit necazul. Eram plăcut de săteni, mulți îmi apreciau activitatea și doreau să mă voteze. Nevasta mea era nelipsită de la întâlnirile de sâmbătă seara, de la căminul cultural. Fiind profesoară, organiza acolo spectacole pentru copii, împreună cu alte femei din comună.

M-am dus să o iau de la cămin, căci se întunecase. Nu o lăsam să vină singură decât dacă eram reținut de vreo treabă importantă. în plus, orgoliul mă împingea de la spate. „Hai, Dorele, pune-te în mișcare! Doar nu ai vrea să răsune satul că nevasta primarului merge pe jos atâta drum, pe ploaie!”, îmi spuneam în gând.

Erau vreo 5-6 kilometri până acasă. Mioara mă aștepta în fața căminului.

— Hai, dragă, nu mai veneai? Am înghețat aici! ți-ai găsit și tu să întârzii într-o seară ploioasă ca asta!

Picăturile mari de ploaie îmi acoperiseră parbrizul. Cum ștergătorul din dreapta era stricat, nu prea reușeam să văd bine carosabilul. Satele nu aveau lumină în perioada aceea pe timp de noapte. Am mers vreo doi kilometri până la prima curbă. Geamul mi se aburise. Mioara a luat o cârpă și a început să îl șteargă, doar-doar voi vedea mai bine.

Recomandări

Harta puterii după parlamentare. PSD ia un sfert din mandate, AUR și-a dublat scorul. Fiefurile PNL pot fi numărate pe degetele de la o mână | Analiză

— Hai, dragă, mai termină cu cârpa aia! îmi reduci vizibilitatea!

— Bine, nici că îți mai șterg geamul! Am vrut să te ajut.

— Mai avem puțin până acasă. Pot să merg și cu ochii închiși de aici!

Când am terminat de rostit ultimul cuvânt, mașina s-a izbit de ceva. Nu am văzut nimic, pentru că geamul se aburise din nou și afară era beznă. Nici ploaia, nici vântul puternic nu mă ajutau.

— Ai dat peste un om! Dorele, ăsta e caz de pușcărie! a urlat nevasta mea, disperată.

— Cum să dau peste un om, ai înnebunit? 0 fi fost vreun câine.

Am oprit și m-am dat jos ca să văd ce lovisem. în spatele nostru stătea întins Ghiță, omul de serviciu de la primărie.

— Ghiță! Ghiță, deschide ochii! L-am scuturat bine. Ghiță nu se mișca.

A coborât și Mioara. M-a apucat de mână și m-a zdruncinat bine:

— Tu nu gândești, Dorele? Dacă deschide ăsta ochii acum și te recunoaște, îți iei adio de la mandatul de primar! Te reclamă și o să te trezești cu dosar penal. Hai să scăpam repede de el, că nu ne-a văzut nimeni!

— Mioara, dar ce prostii spui?

— Hai, dragă, mai repede! L-a prins de picior și îl trăgea cu toată forța ei spre marginea șoselei.

— Stai, femeie! Ce faci? Lăsăm omul să moară ca să mă aleagă lumea primar?

Recomandări

Alegeri parlamentare şi prezidenţiale 2024. Cum se formează Guvernul

— Doar dacă nu vrei să vin cu pachet la închisoare! Eu cred că e mai bine primar decât criminal!

Cuvântul „criminal” m-a făcut să tresar. Mi-am șters sudoarea de pe frunte, amestecată cu picăturile de ploaie, și am început să-l trag și eu pe Ghiță de picioare. L-am întins pe marginea șanțului.

— Dorele, fă bine și oprește farurile! Poate trece cineva pe aici și ne recunoaște.

— Bine, femeie, dar ce facem acum cu el?

— Ce să facem? Pregătim un plan. Aducem un cal, îl punem sub copitele lui, apoi chemăm poliția. Le spunem că treceam pe aici și abia l-am scos de sub animal. Am eu niște medicamente cu care facem calul să o ia razna.

— și unde găsim un cal la ora asta, femeie?

— Crețeștii îl țin în spatele casei, nelegat. Tu deschide poarta, că mă ocup eu să-l scot, fără prea multă zarvă.

— Dragă, eu nu mă bag în jocul ăsta al tău. Sun chiar acum la 112, poate îl salvăm. Apoi vom vedea ce se va întâmpla cu mine.

Mioara mi-a luat telefonul și l-a pus în poșeta ei.

— Nu suni nicăieri! Hai să aducem calul!

Ne-am dus tiptil până la curtea din spate a Crețeștilor. Eu am deschis poarta, Mioara s-a strecurat înăuntru și a ieșit cu animalul. Am închis încet și am legat poarta exact cum am găsit-o. Am șters urmele noastre, lăsându-le doar pe cele ale calului.

Recomandări

Klaus Iohannis poate desemna noul premier. Scenariul care poate evita intrarea suveraniștilor la guvernare

Am ajuns cu el la locul accidentului, unde lăsasem și mașina. Ne-am apropiat cu calul de Ghiță.

— Care ești acolo? a întrebat el.

— Ghiță, bine că te-ai trezit! a zis Mioara repede.

— Ce ne-ai mai speriat! am completat șieu.

— Dar ce s-a întâmplat, fraților? Unde mă aflu?

— Ghiță, stai încet, nu te speria! l-a luat Mioara cu duhul blândeții. Tare ne-am speriat când te-am găsit întins pe jos, cu calul peste tine. Te-a lovit cu copitele până te-a pus la pământ.

— Norocul tău a fost că am trecut noi pe aici, i-am zis și eu. Altfel, erai mort acum!

Simțeam fiori pe șira spinării. în viața mea nu mai mințisem așa. Nici măcar în campania electorală nu îmi planificasem să mint cu atâta nonșalanță.

— Dorele și Mioaro, numai Cerul putea să vă trimită aici. Mi-ați salvat viața, măi oameni buni!

— Deh, am făcut și noi ce am putut. Bine că nu a fost mai rău!

— Dar îți amintești cum te-a lovit? l-a întrebat Mioara.

— Cine să mă lovească?

— Calul acesta! îți amintești cum te-a lovit?

— Nu-mi amintesc decât că m-am trezit aici, pe marginea șanțului și mă ploua. Am pus mâna pe frunte, crezând că visez. Apoi ați venit voi. Dar, de ce mergeați pe lângă cal?

— încercam să-l prindem și să îl legăm! Ca să nu mai lovească și alți oameni, ferească Sfântul! Al cui o fi, oare? se întreba nevasta mea cu voce tare.

Cum Ghiță nu își mai amintea nimic, am răsuflat ușurat. A doua zi, a dat sfoară în sat că a sărit gardul calul Crețeștilor și era să îl facă praf și pulbere. Noroc cu viitorul primar și nevasta lui săritoare, căci au trecut pe acolo și i-au salvat viața!

și așa mi-a făcut Ghiță campanie electorală în acel an. Am ieșit primar. Timp de patru ani m-am ocupat de toate satele din comună. Am asfaltat străzi, am reparat fântânile, am renovat școala. Fiindcă mă mustra conștiința, am avut grijă să îl ajut pe Ghiță să obțină o funcție mai bună. Acum o lună, Miruna, fata mea cea mare, a venit acasă de mână cu Ionel, băiatul lui Ghiță.

— Tată, el este iubitul meu! a spus ea. L-a pupat în fața mea, fără să țină cont de rușine.

— Miruna, ești cam mică să ai un iubit. Ai numai 17 ani. Vrem să îți termini școala, să urmezi o facultate. Trebuie să îți asigurăm viitorul acum, cât mai este tata la primărie.

— Tata, eu și Ionel avem alte planuri.

De fapt, în curând o să deveniți bunici!

— Ce o să devenim?

— Bunici, tată! Am venit să sărbătorim!

— îți arăt eu ție sărbătoare! i-am zis nervos.

L-am înșfăcat pe flăcău de mână și m-am dus cu el acasă la Ghiță.

— Bine, măi vecine, am început, eu te ajut, îți asigur un loc de muncă la căldurică și băiatul tău îmi lasă fata gravidă?

— Hai, domnule primar, nu te înfuria așa! Hai mai bine să discutăm!

— Ce ar mai fi de discutat? Poate data botezului…

— și asta… Ascultă-mă întâi cu atenție: azi-noapte am avut un vis. Se făcea că mă lovea primarul cu mașina, în curba aia de pe șosea. Era și cu nevasta lui, se întorceau de la cămin, într-o sâmbătă seară. Apoi m-am trezit speriat și mi-am amintit cum mi-ați salvat voi viața atunci când m-a lovit calul pe șosea. Groaznic coșmar am avut, cumetre!

— Groaznic, măi Ghiță, că bine zici. Vise, nimic real! Hai să ciocnim un pahar pentru copiii ăștia!

— Cum se vor descurca ei oare cu un copil?

— îi ajută tata, nu-i lăsăm așa, am zis, ancorând steagul păcii. Mai câștigă tata un mandat și le facem o căsuță aici, pe deal.

— Noroc, Dorele!

— Noroc, Ghiță!

A trecut o lună de atunci. Ionel e tare mândru că s-a mutat în casa mea, iar Miruna a uitat complet de școală. în iunie, ne pregătim de nuntă mare, doar o dată să mărită fata primaru-lui. N-avem încotro, trebuie să ne grăbim, nu vreau ca fetița mea să fie o mireasă cu burta la gură, nu se cade.

Ghiță, viitorul meu cuscru, mi-a sugerat să conduc cu atenție în această perioadă, ca nu cumva să rămână copiii fără sprijin dacă mai lovesc pe cineva!

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Urmărește-ne pe Google News