Despre prevenția cancerului de col uterin. Medicul Monica Cîrstoiu: „Uneori trec 10–20 de ani până la apariția semnelor și a simptomelor”

România are cea mai mare mortalitate prin cancer de col uterin din UE

România rămâne țara din Uniunea Europeană cu cea mai mare mortalitate prin cancer de col uterin – 17,2 decese la 100.000 de femei, față de media europeană de 5,1.

În spatele acestor cifre stau câteva realități simple: doar 23% dintre fetele din România sunt vaccinate HPV până la 15 ani, departe de ținta europeană de 90%, iar în unele județe din Moldova, acoperirea abia ajunge la 4–5%, în timp ce Clujul se apropie de 30%. În 2023, doar 6,2% dintre femeile eligibile au trecut prin screeningul național, deși cancerul de col uterin se dezvoltă lent și, în multe cazuri, fără niciun simptom ani la rând.

Diferențele apar și între oraș și sat: în mediul rural, doar 30% dintre femei au făcut screening în ultimii trei ani, față de 47% în marile orașe. Între timp, vaccinul HPV – gratuit pentru fete și băieți între 11 și 18 ani și compensat până la 26 de ani – rămâne subutilizat, iar România încă nu are un registru național complet funcțional pentru cancer și programe de screening.

În acest context, specialiștii vorbesc tot mai des despre o boală care ar putea fi eliminată. Estimările arată că România ar putea preveni peste 52.000 de cazuri de cancer de col uterin și ar putea economisi sute de milioane de dolari dacă ar atinge țintele OMS (Organizația Mondială a Sănătății) până în 2059, însă drumul dintre recomandări și realitate rămâne, deocamdată, lung.

Majoritatea femeilor nu efectuează teste de screening 

Conf. dr. Monica Cîrstoiu este șefa Clinicii de Obstetrică-Ginecologie a Spitalului Universitar de Urgență București și spune că mortalitatea prin cancer de col uterin, atât de crescută în România față de nivelul european, se explică prin faptul că majoritatea femeilor nu efectuează teste de screening pentru cancerul de col, testul Babeș-Papanicolau și testarea HPV. Astfel, cancerul de col uterin este diagnosticat în formă avansată, când deja prezintă simptome. Un alt dezavantaj, spune ea, este că în zonele rurale sau în comunitățile dezavantajate, accesul la centre de screening este limitat, iar acest lucru duce la diagnosticarea bolii în stadii avansate. „Majoritatea cazurilor de cancer de col uterin sunt cauzate de infecția persistentă cu HPV. În România, în prezent, rata de vaccinare rămâne în continuare scăzută, de 12% la tinerele adolescente”, explică ea.

„Dacă aș fi avut această informație la timp, este posibil ca viața mea să fi fost diferită”

Iulia Dumitru (39 de ani), originară din Ploiești, avea 36 de ani când a primit diagnosticul de cancer de col uterin. Ea spune că a aflat de acest diagnostic în urma unor investigații medicale efectuate după apariția unei sângerări care a determinat-o să meargă de urgență la medic.

Ea susține că știa deja că are o tulpină de HPV cu risc crescut, descoperită în urma unei testări pe care a făcut-o din proprie inițiativă. „Tocmai de aceea mergeam periodic la controale și încercam să fiu atentă la sănătatea mea. Însă, în cazul meu, tumora a fost localizată în endocol și a avut o evoluție agresivă, se pare că între controalele de rutină”, explică femeia.

Iulia Dumitru susține că, la fel ca mulți oameni, și ea a asociat imediat cancerul cu moartea. „Primul gând a fost dacă voi muri. În acel moment nu știam foarte multe despre boală și am simțit foarte multă teamă. Ulterior, după ce am discutat cu medicii și am înțeles mai bine situația, atenția mea s-a mutat către pașii pe care trebuia să îi urmez pentru a mă vindeca și pentru a merge mai departe”, povestește aceasta.

Iulia spune că a avut parte de un drum cu multe emoții și decizii dificile, pentru că recunoaște că în astfel de momente nu știi ce ai de făcut și nici încotro să te îndrepți. Unul dintre cele mai importante lucruri, spune ea, a fost să găsească medici în care să aibă încredere. Susține că a avut șansa de a întâlni profesioniști care au ajutat-o și care i-au oferit siguranța de care avea nevoie într-un moment foarte vulnerabil.

Femeia povestește că, după apariția simptomelor și după primele investigații, lucrurile s-au desfășurat relativ rapid. „Acest lucru a fost extrem de important, deoarece boala a fost diagnosticată într-un stadiu incipient. Astăzi sunt convinsă că timpul câștigat prin depistarea precoce a avut un rol esențial în evoluția favorabilă a tratamentului meu”, explică ea.

Aceasta spune că diagnosticul a fost șocul inițial și momentul în care viața ei s-a schimbat complet. „Momentul în care am aflat că nu voi mai putea avea copii a fost unul dintre cele mai dureroase din întreaga experiență”, mărturisește aceasta.

Iulia adaugă că perioada operației și a tratamentului ulterior a fost una plină de provocări, dar că a avut încredere că organismul ei poate face față și că se poate reface.

Crede însă că una dintre cele mai dificile perioade a fost cea de după tratament, când a trebuit să se adapteze schimbărilor fizice și emoționale și să își reconstruiască viața.

„Pe plan personal, am fost nevoită să îmi regândesc viitorul și să accept schimbări pe care nu mi le imaginasem niciodată. Am pierdut posibilitatea de a deveni mamă, iar relația pe care o aveam în acel moment s-a încheiat și din acest motiv. Viața mea s-a schimbat radical”, explică aceasta.

Susține că și pe plan profesional a trebuit să își adapteze ritmul și prioritățile. În același timp, spune că această experiență i-a oferit și o nouă perspectivă asupra lucrurilor care contează cu adevărat. „Astăzi mă implic activ în proiecte de informare și prevenție, pentru că simt că experiența mea poate fi utilă altor femei”, povestește ea.

Familia și prietenii apropiați i-au fost alături necondiționat și crede că sprijinul lor a avut un rol esențial în procesul ei de vindecare. „M-am putut baza pe ei în orice moment, iar asta mi-a oferit confortul psihic că nu sunt singură, că sunt iubită și mi-a dat puterea de care aveam nevoie”, explică aceasta.

La fel de important spune că a fost și sprijinul medicilor care au tratat-o și i-au oferit încredere într-o perioadă în care avea foarte multe temeri. „Faptul că am intrat în sala de operație cu încredere deplină în chirurgul care urma să mă opereze, omul în mâinile căruia îmi puneam practic viața, a contat enorm pentru psihicul meu, având în vedere că mă aflam în cel mai dificil moment din viața mea”, susține Dumitru.

Ea își dorește să tragă un semnal de alarmă asupra femeilor și le reamintește că lipsa simptomelor nu înseamnă întotdeauna lipsa unei probleme.

„Știu că majoritatea avem tendința să prioritizăm alte lucruri și să amânăm aspecte care nu par atât de importante, mai ales atunci când nu există simptome. Tocmai de aceea este important să respectăm recomandările privind screeningul și să nu amânăm investigațiile. Un control durează câteva minute, însă consecințele amânării lui pot schimba o viață întreagă”, susține ea.

Pe de altă parte, spune că mersul la un control de rutină nu înseamnă că vei primi neapărat o veste proastă. „Din contră, poți afla că ești bine, iar acest lucru îți oferă liniștea și confortul de a-ți continua viața fără griji”, spune Dumitru.

În final, Dumitru spune că și-ar dori să se discute mai mult despre prevenție și despre vaccinarea anti-HPV, despre care mărturisește că nu știa că poate fi făcută și la vârsta adultă. Ea recunoaște că nu știa că acest tip de cancer este una dintre puținele forme de cancer care pot fi prevenite prin vaccinare și crede că, dacă ar fi avut această informație la timp, este posibil ca viața ei să fi fost diferită. „Eu am ales totuși să mă vaccinez după tratament, pentru a mă proteja de alte tulpini HPV. De aceea îi încurajez pe oameni să se informeze și să ia în considerare vaccinarea, pentru că poate salva vieți și poate preveni multă suferință”, explică ea.

De asemenea, ea își dorește să se vorbească mai mult și despre efectele pe termen lung ale cancerului și ale tratamentelor oncologice – despre infertilitate, menopauză precoce, limfedem și toate schimbările cu care mulți pacienți rămân pentru tot restul vieții. „Vindecarea nu înseamnă că totul revine la cum era înainte. De multe ori înseamnă să înveți să trăiești într-o realitate nouă și să găsești puterea de a merge mai departe”, concluzionează Dumitru.

„Uneori trec 10-20 de ani până la apariția semnelor și a simptomelor”

Cîrstoiu spune că incidența în România este crescută datorită a patru cauze principale:

1. Vaccinarea anti-HPV mult mai scăzută comparativ cu țările europene 
2. Screeningul insuficient 
3. Accesul dificil în mediul rural sau defavorizat pentru persoanele neasigurate 
4. Factori de risc suplimentari, de tip fumat, infecții cu transmitere sexuală nediagnosticate și netratate, comportament sexual libertin 

Medicul susține că este nevoie de educație pentru sănătate în sistemul de învățământ preuniversitar, de informarea populației despre infecția cu HPV, despre posibilitatea screeningului și a vaccinării anti-HPV.

Cîrstoiu amintește că infecția cu HPV este strict corelată cu apariția cancerului de col uterin, iar peste 98% din cazurile de cancer de col uterin sunt declanșate de infecția cu HPV, peste 70% din cazuri fiind declanșate de tulpinile 16 și 18 de HPV. „Vaccinarea ambilor parteneri implicați reprezintă o soluție de eradicare în viitor a cancerului de col uterin”, amintește aceasta.

Ea spune că pentru apariția cancerului de col uterin este nevoie de persistența infecției cu HPV, uneori fiind nevoie de 5–10 ani până la apariția leziunilor premaligne.

„De aici mai este nevoie de încă 5–10 ani până la apariția cancerului invaziv. Uneori trec 10–20 de ani până la apariția semnelor și a simptomelor care să trimită femeia la medic, boala fiind rezultatul unui proces lent care poate fi diagnosticat prin consult ginecologic și efectuarea testelor de screening”, explică Cîrstoiu.

Cîrstoiu atrage atenția asupra faptului că OMS recomandă, în ceea ce privește eradicarea cancerului de col uterin, următoarele trei elemente până în 2030:

1. 90% dintre fete complet vaccinate până la 15 ani
2. 70% dintre femei testate în screening până la 35 de ani și încă o dată până la 45 de ani
3. 90% dintre femeile cu leziuni premaligne și maligne să beneficieze de tratament corect

„Prevenția ar trebui să fie gratuită și nu doar pentru malignitate în ceea ce privește rambursarea de la Casa Națională de Asigurări de Sănătate”, susține Cîrstoiu.

Medicul susține că există trei elemente principale pe care ar trebui să le realizeze România:

1. Realizarea și implementarea programului de screening la nivel național 
2. Creșterea ratei de vaccinare la populația eligibilă 
3. Dezvoltarea posibilităților de tratament echitabil pentru leziuni premaligne și maligne, atât la nivel teritorial în spitalele municipale și județene, cât și la nivelul clinicilor universitare și institutelor oncologice din România. 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE