Studiile universitare de științe politice între prea multă teorie și prea puțină practică

Coautorat de trei universitari, Sergiu Gherghina (University of Glasgow), Guadalupe Martinez Fuentes (Universidad de Granada) și Paul Tap (Universitatea Babeș-Bolyai), articolul „Great Expectations: How Political Science Prepares Students for Party Politics” („Marile speranțe: Cum pregătesc științele politice studenții pentru politica de partid”) analizează gradul în care studiile universitare de științe politice îi pregătesc pe studenți pentru implicarea în activitatea partidelor politice și pentru o (eventuală) carieră politică. 

Cu toate că programele universitare respective le oferă cunoștințe solide despre guvernare, instituții, ideologii și procese democratice, doar o proporție redusă dintre absolvenți aleg o carieră politică. Pornind de la această observație, autorii analizează dacă și în ce mod pregătirea academică facilitează activitatea desfășurată de studenți în cadrul partidelor.

Pentru analiza lor, autorii au intervievat studenți de la facultățile de științe politice, dar care sunt și membri ai unor partide politice. Sunt două teme majore care rezultă din aceste interviuri. 

În primul rând, programele de științe politice oferă o bază teoretică solidă. Cursurile despre ideologii politice, sisteme electorale, instituții, politici publice, partide etc. îi ajută pe studenți să înțeleagă funcționarea sistemului politic și să-și clarifice propria orientare ideologică. Intervievații spun că studiile universitare i-au ajutat să înțeleagă mecanismele interne ale organizațiilor politice. De asemenea, cunoașterea proceselor legislative, a rolului instituțiilor și a relațiilor dintre acestea le facilitează participarea la dezbateri și la activitățile cotidiene ale partidelor.

Pe lângă cunoștințe, studiile universitare de științe politice dezvoltă și alte competențe importante pentru activitatea politică: formarea unei gândiri critice, capacitatea de analiză, documentarea și argumentare bazată pe dovezi. Perspectivele diferite din ceea ce li se cere să citească pentru cursuri îi determină să evalueze critic informațiile și să-și structureze opiniile. 

Este menționată și dezvoltarea abilităților de comunicare. Dezbaterile și prezentările orale, simulările și examenele susținute în fața colegilor îi ajută să comunice mai eficient, deopotrivă în interiorul partidului, dar și cu alegătorii. Mai mult, anumite cursuri contribuie la dezvoltarea abilităților de leadership și analiză. 

Secundo, și aceasta este cea mai importantă concluzie a cercetării, există un decalaj semnificativ între pregătirea teoretică și practica activității politice. Majoritatea dintre cei intervievați consideră că programele universitare sunt prea mult orientate spre teorie și mai puțin pe practică. Astfel, studenții propun activități interactive, de la simulările legislative, exerciții privind organizarea campaniilor electorale, negocieri politice, stagii de practică în partide/instituții publice și întâlniri regulate cu politicieni. În opinia lor, aceste experiențe i-ar ajuta să înțeleagă mai bine modul în care funcționează politica la firul ierbii.

Aceștia fac propuneri de actualizare a cursurilor, inclusiv prin introducerea unor tematici de actualitate. Spre exemplu, studenții români propun cursuri despre manipulare și scandaluri politice. Cei britanici își doresc mai multe cursuri despre funcționarea concretă a guvernului, iar cei spanioli vorbesc despre importanța comunicării digitale și a rețelelor sociale.

Rezumând, programele de științe politice îi pregătesc bine pe studenții din punctul de vedere al cunoștințelor, al teoriei, dar nu îi pregătesc suficient pentru o carieră politică. La cât de slabă (ne) este clasa politică, nu doar profesional, dar și din punct de vedere moral, poate n-ar strica ca facultățile de științe politice de la noi să ia în considerare ceea ce spun studenții și să-și actualizeze planurile de învățământ. La fel de important, poate ar trebui ca profesorii să-și ia mai în serios rolul de intelectuali publici, renunțând la partizanatele politice pe care adesea și le vântură de colo-colo prin spațiul public.   

În final, răspunsurile și solicitările studenților depășesc cadrul imediat al cercetării și trimit către o întrebare mai amplă: care este rolul și menirea universităților de științe sociale și/sau studii umaniste într-o lume tehnologică din ce în ce mai specializată? Dar asta e o problemă mult prea complexă, care nu poate fi dezvoltată aici. 

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE