Fostul primar din Cernăuţi, erou de film la Hollywood

Istoria nu-i reţine întotdeauna pe cei mai bravi şi mai buni dintre oameni. Altfel, cum ne-am putea explica faptul că majoritatea românilor nu ştiu că Traian Popovici, fost primar al oraşului Cernăuţi între anii 1941-1942, a salvat de la deportare şi, cel mai probabil, de la moarte 20.000 de evrei? A fost nevoie ca Hollywoodul să decidă să-i spună povestea şi ca Dustin Hoffman să-i joace rolul, pentru ca noi să redescoperim istoria fascinantă a acestui erou român pe nedrept dat uitării.

A luptat în Primul Război Mondial

Traian Popovici s-a născut pe 17 octombrie 1892, în satul Ruşii-Mănăstioarei, din partea de Bucovină aflată atunci sub stăpânirea Imperiului Austro-Ungar. După ce a absolvit Facultatea de Drept din Cernăuţi, a venit în România, “mică” pe atunci, s-a înrolat în armată, luptând în Primul Război Mondial sub drapelul ţării noastre. În perioada interbelică a lucrat ca avocat în Cernăuţi, dar pierderea Bucovinei de Nord – ce intrase între timp în componenţa României, prin acceptarea ultimatumului sovietic din iunie 1940 – l-a adus din nou la Bucureşti. La începutul lunii iulie, în 1941, a fost numit de către mareşalul Ion Antonescu, conducătorul statului român, “prim-ajutor de primar” (echivalentul funcţiei de viceprimar) al Cernăuţiului, pentru ca la 1 august 1941 să fie numit primar.

Recomandări

De ce Tudor Duma zis „Maru”, dealerul de droguri al lui Vlad Pascu, a fost pedepsit cu indulgență de instanța de fond: „A vândut doar canabis, o substanță care nu e greu de procurat”

Patriot, dar şi iubitor de oameni, Popovici s-a luptat din răsputeri cu ordinul de evacuare a evreilor către Transnistria, unde se organizau adevărate lagăre de exterminare, dar şi cu crearea unui ghetou evreiesc la Cernăuţi, în care urmau să fie adunaţi 50.000 de evrei. Popovici a refuzat să accepte ca acea parte a populaţiei să fie închisă între garduri cu sârmă ghimpată, unde regulile de viaţă erau şi stricte, dar şi cumplit de grele. Iată cum a descris însuşi Popovici reacţia lui la ordinul de deportare în masă a evreilor şi organizarea ghetoului din Cernăuţi în cartea sa de memorii, “Spovedania unei conştiinţe”, pe care a scris- o după încheierea războiului: “În acea zi de 10 octombrie am fost chemat la guvernământ (n.r. – la generalul Corneliu Calotescu, guvernatorul Bucovinei), unde am aflat şi amănuntele cari priveau strângerea lor în gheto, măsurile de a se pune în seama statului, în siguranţă, avutul mobil abandonat, locuinţe, ridicarea obiectelor de valoare ce le-ar avea asupra lor, schimbul banilor, apoi îmbarcarea în trenuri de câte 50 vagoane, cu plecare sub pază militară, către punctele de frontieră Atachi şi Mărculeşti, pe Nistru, şi împărţirea lor în judeţele Transnistriei. Am rămas înmărmurit. Am putut doar să îngân guvernatorului atât: «Aici aţi ajuns, domnule guvernator?», la care dânsul îmi răspunde:

Recomandări

Fabrică de pașapoarte românești falsificate, descoperită la Kiev. Cât costa documentul fictiv

«Ce să fac? E ordinul Mareşalului şi aici sunt şi dele-gaţii Marelui Stat Major». De faţă erau generalul Topor, marele pretor al Armatei, şi un domn lt. colonel Petrescu din Statul Major.(…) «Domnule guvernator, revoluţia franceză, care a dat omenirii dreptatea şi libertatea, a costat numai 11.800 victime, pe când dumneata trimiţi la moarte în pragul iernii peste 50.000 suflete»”.

A vorbit direct cu Ion Antonescu

Popovici a cerut clemenţă, într-o primă fază, “pentru cei dăruiţi bisericii prin botez, arătând că furăm temeiurile ei, misionarismul fiind cheia de boltă a creştinismului. Am cerut cruţarea pentru cei juruiţi culturii profunde şi artelor frumoase. Am cerut recompensă pentru cei care au binemeritat recunoştinţa de la neam, pensionari, ofiţeri, invalizi. Am cerut păstrarea maeştrilor în toate ramurile de industrie. Am cerut, în slujba umanităţii, exceptarea medicilor. Am cerut, pentru opera de reconstrucţie, ingineri şi arhitecţi. Am cerut, pentru cinstirea intelectului şi civilizaţiei, magistraţii şi avocaţii.(…) Am fost limitat în acest tablou la maximum 100-120 persoane”.

Nemulţumit de numărul mic exceptat de la deportare, Popovici a decis să abordeze problema chiar în faţa Mareşalului Antonescu. A obţinut o audienţă la acesta şi i-a spus că deportarea zecilor de mii de evrei ar însemna desfiinţarea producţiei de război a Cernăuţiului. Antonescu a recunoscut că nu se gândise la acest aspect şi i-a permis să întocmească o altă listă cu evrei exceptaţi de la deportare. De data aceasta, lista lui Popovici avea să conţină nu 200, ci 20.000 de persoane. Chiar dacă nu i-a putut salva pe toţi de moartea aproape sigură a deportării, el a dat o şansă la viaţă la aproape jumătate din populaţia evreiască a Cernăuţiului. Traian Popovici s-a stins din viaţă pe 4 iunie 1946, în satul Colacu, din comuna suceveană Fundu Moldovei. Faptele i-au fost onorate în 1989, când Institutul Yad Vashem de la Ierusalim i-a conferit titlul de “Drept între popoare”, acordat neevreilor care în timpul celui de-al Doilea Război Mondial au salvat evrei, iar în Tel Aviv i-a fost ridicat un monument. Abia în 2002 numele lui Traian Popovici a fost acordat unei străzi din Bucureşti – fosta Unităţii.

Recomandări

De ce au votat tinerii un extremist. Diana Filimon, cofondatoare Gen, știri: „Călin Georgescu e un epigon, nimic altceva. Copiază modele care au funcționat. Este doar accidental un lider”

E înmormântat în comuna suceveană Fundu Moldovei

Traian Popovici s-a stins din viaţă la data de 4 iunie 1946, la numai 54 de ani. Şi-a găsit odihna veşnică în mormântul aflat în curtea bisericii din satul Colacu, comuna suceveană Fundu Moldovei, alături de părinţii lui, Ioan şi Eufrosina Popovici. În octombrie 2008, aici a fost dezvelit un bust ce-l înfăţişează pe acest adevărat “Oskar Schindler al României”, un erou care e, din păcate, prea puţin cunoscut chiar românilor.

Schindler, mai cunoscut decât Popovici, deşi a salvat doar 1.200 de evrei

Oskar Schindler (1908-1974) a fost un industriaş german care în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a salvat aproximativ 1.200 de evrei de la deportare şi exterminare în lagărele naziste. El îi angaja în propriile fabrici aflate pe teritoriul de azi al Poloniei şi Cehiei, asumându-şi mari riscuri în faţa presiunii conducătorilor hitlerişti de a-i preda.

Faptele sale au devenit subiectul romanului “Arca lui Schindler”, care, la rândul său, a fost sursa de inspiraţie pentru filmul “Lista lui Schindler”( 1993), regizat de celebrul Steven Spielberg. Actorul Liam Neeson, interpretul rolului principal, a fost recompensat cu un premiu Oscar, iar destinul lui Schindler a devenit cunoscut întregii lumi.

Celebrul actor are şi el origini româneşti

Considerat unul dintre cei mai mari actori din istoria cinematografiei mondiale, Dustin Hoffman s-a născut pe 8 august 1937 în Los Angeles, fiind al doilea copil al românilor Harry şi Liliana Hoffman – el, decorator de scenă pentru faimoasa casă de producţie Columbia Pictures, iar ea, o înzestrată pianistă. A fost botezat după una dintre vedetele filmului mut, Dustin Farnum. Celebrul actor a pai daca despre originea sa în cartea “Stars of David” (n.r. – “Stelele lui David”, semnată de Abigail Pogrebin şi apărută în 2007):

“Sunt un evreu ruso-român. Îmi plac heringii şi vodca şi simt că asta vine din ADN-ul meu”. Hoffman şi-a câştigat faima cu rolurile interpretate în “Absolventul”(1967), “Toţi oamenii preşedintelui”( 1976), “Kramer contra Kramer” (1979), “Tootsie” (1982) şi “Rain Man”(1988). Până acum, a câştigat două premii Oscar (pentru “Tootsie” şi “Rain Man”).

Urmărește-ne pe Google News