Este 30 iulie, ora 13.20 și suntem într-una din sălile Teatrului „La Luna”, aflat pe o străduță cochetă din Avignon. În oraș are loc unul din cele mai importante festivaluri de teatru din Europa. E o sală care poate găzdui doar câteva zeci de oameni, în care tot ce se întâmplă pe scenă se simte intens, indiferent pe ce scaun stai. În public sunt doar câteva femei, iar pe scenă apare o femeie îmbrăcată într-o salopetă albă, desculță și cu părul ud.

Actrița este Cécile Fleury, iar spectacolul se numește 4.48 Psychose.

„O enigmă, o soluție, un răspuns?”, notează sinopsis-ul piesei. Este ultimul text al dramaturgei Sarah Kane, care s-a sinucis în februarie 1999, la vârsta de 28 de ani, după mai mulți ani în care a suferit de depresie severă. Un text care vorbește despre depresia clinică, cu blândețe și iubire.

În „4.48 Psychose”, o femeie programează ora precisă a dispariției sale. Textul este un monolog introspectiv, o conversație intimă cu o minte tulburată – sau lucidă – care pune în cuvinte, în trup și în spațiu o dramă. O piesă neconvențională, gravă, pe alocuri amar-amuzantă, atât de british, după cum este prezentată în programul festivalului.

One woman show

Reportaj Libertatea la punctul pe unde fug rușii în Finlanda, înainte ca și aici să se închidă granița: „Mama este fan absolut al lui Putin, dar mi-a zis să plec din țară”
Recomandări
Reportaj Libertatea la punctul pe unde fug rușii în Finlanda, înainte ca și aici să se închidă granița: „Mama este fan absolut al lui Putin, dar mi-a zis să plec din țară”
INTERVIU. Mărturia unei actrițe din Franța despre rolul teatrului în vremuri tulburi: „Arta poate schimba viața cuiva, deci poate să schimbe și societatea” 
Fotografie de Stéphane Baquet

Actrița de origine franceză Cécile Fleury, 48 de ani, a jucat acest one woman show de excepție, în fiecare zi, în perioada 7-30 iulie, la ediția din acest an a Festivalului de Teatru din Avignon. Fleury a descoperit teatrul în urmă cu douăzeci de ani, în cadrul companiei „Le Theatre dUlysse”, iar de atunci a interpretat, printre altele, roluri ale personajelor lui Racine, Shakespeare, Kafka sau Falk Richter.

Pe 30 iulie, după ultima reprezentație a spectacolului „4.48 Psychose” în cadrul festivalului, am purtat, într-un mixt de franceză și engleză, o discuție despre puterea cuvintelor din piesele de teatru, care depășesc granițele lingvistice și teritoriale. Apoi, am avut un schimb de e-mailuri cu Cécile Fleury, care a răspuns câtorva întrebări pentru publicul Libertatea. 

„Chère Andrada, 

Iată… am răspuns cât de bine am putut, din toată inima!”, așa și-a început actrița e-mailul prin care a răspuns întrebărilor noastre. Redăm mai jos interviul integral, tradus din limba franceză:

Mobilizarea parțială, referendumurile din teritoriile ocupate și șantajul nuclear sunt strâns legate între ele. Noul scenariu al Kremlinului, văzut din Ucraina
Recomandări
Mobilizarea parțială, referendumurile din teritoriile ocupate și șantajul nuclear sunt strâns legate între ele. Noul scenariu al Kremlinului, văzut din Ucraina

Actoria poate fi o șansă de a trăi din ceea ce iubești

Libertatea: Ce înseamnă să fii actor în Franța de astăzi?
Cécile Fleury: E o întrebare vastă! Aș spune spontan că este o șansă… să trăiești din ceea ce iubești, din ceea ce te pasionează. Și mai ales de a realiza proiecte care ne plac sau, mai mult, care ne sunt dragi.

Uneori e complicat să poți să trăiești liniștit. Este și o problemă ce ține de oamenii pe care îi întâlnești, de încredere, pentru a fonda o echipă artistică, tehnică și administrativă, care să permită realizarea unui proiect. E un parcurs puternic, de la concepție până la creație. Este presărat de capcane, de speranțe și de deznădejdi, de bucurii și de decepții, de eșecuri și de succese.

Dar să vibrezi, să transmiți, să împărtășești pe scenă este adesea un răspuns evident în fața tuturor întrebărilor sau chinurilor care ar putea să ne bântuie.

INTERVIU. Mărturia unei actrițe din Franța despre rolul teatrului în vremuri tulburi: „Arta poate schimba viața cuiva, deci poate să schimbe și societatea” 
Fotografie de Stéphane Baquet

– Ați impresionat critica în piesa de teatru „4.48 Psychose”, după textul regizoarei britanice Sarah Kane. Cum ați ajuns la acest rol?
– Aș spune că ne-am ales reciproc. Sau, mai degrabă, că este o întâlnire. O veche întâlnire. În urmă cu aproximativ 15 ani, căutam un text pe care să-l lucrez într-un atelier de teatru la care participam cu regularitate pe când îmi făceam ucenicia ca actriță. Și am văzut această carte într-o librărie. Am fost intrigată de titlu. Am deschis cartea, am citit un pasaj la întâmplare, și a fost un șoc. Celebrul pumn în față marca Sarah Kane…

Ziar din Ungaria, despre dezvăluirile din Libertatea: „Mișmaș obraznic. În timp ce Putin amenință cu arma nucleară, armata română vrea să mute un radar NATO pentru un depozit Lidl”
Recomandări
Ziar din Ungaria, despre dezvăluirile din Libertatea: „Mișmaș obraznic. În timp ce Putin amenință cu arma nucleară, armata română vrea să mute un radar NATO pentru un depozit Lidl”

Am lucrat de-a lungul timpului anumite pasaje din carte, în cadrul unor ateliere, stagii… apoi am lăsat textul într-un ungher al capului și al inimii mele. Apoi am revenit să-l lucrez, punctual, în anii ce au urmat.

Până acum 4 ani, când am decis să pun în scenă piesa în integralitate. Pentru că atunci m-am simțit pregătită să-mi asum un astfel de text. Să transmit, pe baza muncii depuse anterior, ceea ce percepeam din universul lui Sarah Kane. În special din această piesă. Acest rol, acest personaj mi-a devenit un prieten… de suflet!

„Sinuciderea este un subiect de multe ori tabu în societatea noastră”

– Ținând cont de tema piesei și de faptul că este ultima piesă de teatru scrisă de Sarah Kane înainte de a se sinucide, cum ați traversat această experiență?
– De fiecare dată este o experiență extrem de puternică. O călătorie. Vorbesc adesea ca despre o traversare. Nu prea îmi place termenul de „performance” pe care îl aud frecvent în legătură cu modul în care am abordat acest text. Îl găsesc un pic reducționist. Poate pentru că îl asociez cu ceva ce ar ține mai mult de o realizare fizică sau psihică. 

Or, chiar dacă presupune o puternică investiție a corpului și a emoțiilor, este înainte de toate un proces de încarnare. Să pleci de la tine pentru a da corp unui astfel de text, cred că este o călătorie extraordinară! Este deci o șansă! Firește, te consumă. Dar, în mod paradoxal, asta hrănește în același timp.

INTERVIU. Mărturia unei actrițe din Franța despre rolul teatrului în vremuri tulburi: „Arta poate schimba viața cuiva, deci poate să schimbe și societatea” 
Fotografie de Stéphane Baquet

Orice text bine scris, orice interpretare bine realizată, orice piesă bine regizată sunt elemente care participă pentru a face un mesaj transmisibil și, deci, ușor de receptat. 

Sinuciderea este un subiect de multe ori tabu în societatea noastră. Sarah Kane a pus în cuvinte lupta sa interioară. Despre asta este vorba în primul rând. Și a făcut-o cu toată poezia care exista în ea. Cu arta sa: scrisul.

„Vorbește despre iubire pe fiecare pagină”

– Considerați această piesă ca având o dimensiune testamentară, o mărturie?
Apăr adesea ideea că „4.48 Psychose” nu este o operă testamentară. Găsesc că este simplificator și stigmatizant. Sarah Kane ne-a oferit mărturia unei vieți, un text de o profundă luciditate despre ea însăși și despre lumea care o înconjoară… 

Există probabil o dimensiune testamentară, dar acest lucru îl știa doar Sarah Kane, atunci când l-a scris. Ceea ce a făcut ulterior, sinuciderea sa, o privește doar pe ea.

În opinia mea, ea era înainte de toate, prin expresia artei sale, într-un proces de creație. Deci de viață. Vorbește în mod constant despre lumină în piesa sa. Acest cuvânt revine atât de des! Ea vorbește despre iubire… pe fiecare pagină! Este un strigăt de iubire, o odă adusă vieții.

Una dintre marile provocări, în timpul creării spectacolului, a fost să găsim, împreună cu regizorul Yves Penay, maniera artistică și tehnică prin care să transmitem publicului acest text atât de puțin convențional, dincolo de aspectul său sumbru și controversat.

Expresia corporală și modelarea vocilor au devenit în mod natural componente esențiale, pentru a materializa această temă sensibilă. Iar modul de utilizare a luminii în spectacol – lumina, acest cuvânt atât de drag lui Sarah Kane – cu umbrele pe care le proiectează, devine aproape un personaj în sine. Toate aceste elemente participă la transmiterea spectacolului.

Sunt toate aceste lucruri, acest teren fertil pentru viață, această luptă pentru viață dincolo de moarte care fac ca această piesă să fie atât de hrănitoare și să aducă bucurie. Iar această luptă merită să fie adusă pe o scenă, pentru că vorbește, înainte de toate, despre ceea ce este uman, despre ceea ce înseamnă uman în toată complexitatea sa, cu o rară sinceritate.

Pregătirea pentru a interpreta un text cu o temă delicată

– Sănătatea mintală este o mare provocare a lumii de astăzi. A fost această piesă de teatru un context pentru realizarea unor cercetări personale asupra acestei probleme cu care se confruntă atât de mulți oameni? Ce impact a avut textul lui Kane asupra dumneavoastră – profesional și personal?
– Abordarea unui astfel de proces este într-adevăr foarte personală. Unii actori au nevoie de a se cufunda în universuri apropiate de cel al piesei. Alții caută în interiorul lor. Sau le fac pe amândouă.

Eu nu am obiceiul să fac altfel de căutări decât intime pentru a lucra un personaj. Este adevărat însă că în acest caz concret m-am documentat despre autor, despre viața sa.

Mă hrănesc din universul meu interior, din întâlnirile mele, din ceea ce observ în lumea care mă înconjoară. Observ, simt și absorb energii pentru a le transforma în material teatral.

Nu am făcut cercetări în spitale psihiatrice sau pe lângă oameni care suferă de tulburări mintale. Natura umană ascunde, în opinia mea, suficiente fragilități, răni sau forțe care pot rezona cu un text, oricare ar fi el, inclusiv cu un text de complexitatea celui scris de Sarah Kane. Cu condiția de a nu te preface, de a nu te trișa pe tine însuți.

Impactul personal este, cum spuneam și mai sus, incredibil de hrănitor. Iar eu sunt marcată profund de comunicarea pe care o am cu spectatorii la finalul fiecărui spectacol. Sunt marcată de faptul că le ating sufletele…Este cel mai frumos cadou. 

Acest text este atât de universal, își găsește rezonanțe în fiecare dintre noi, orice am fi trăit în viețile noastre. Este o împărtășire a emoțiilor, a momentelor din viață prin intermediul teatrului. Este atât de gratificant pentru fiecare dintre noi…

– Iar la nivel profesional?
Impactul profesional este înainte de toate dezvoltarea paletei de interpretare, fie pe plan emoțional, corporal, vocal… să combini, să acordezi aceste elemente pentru a crea un personaj, să-i dau viață cu toată sinceritatea mea.

Este rezultatul unui proces lung, pentru care sunt mândră și recunoscătoare, o colaborare cu o echipă de încredere fără de care spectacolul nu ar fi existat: regizorul Yves Penay, luministul Elias Attig, scenograful Laurent Tésio, compania de teatru „La Compagnie du Refuge”, Teatrul „La Luna” (Avignon, Franța – n.r.) care a găzduit acest proiect ambițios.

„Suntem ca niște atleți ai scenei”

INTERVIU. Mărturia unei actrițe din Franța despre rolul teatrului în vremuri tulburi: „Arta poate schimba viața cuiva, deci poate să schimbe și societatea” 
Fotografie de Stéphane Baquet

– Cum reușiți să trăiți de cele două părți ale scenei – ca persoană și ca actriță? Cum vă pregătiți înainte de a urca pe scenă, pentru a fi un personaj și cum vă întoarceți la a fi dumneavoastră apoi?
Pentru orice personaj, orice interpretare, există o pregătire fizică și emoțională. Suntem ca niște atleți ai scenei. Astfel, trebuie încălzite corpul și vocea, și trebuie să te asiguri că paleta de emoții este pregătită  pentru a fi utilizată.

Pentru acest spectacol, este același parcurs, cu ritualurile sale – de cele mai multe ori proprii fiecărui actor. Întinderi, încălzirea corpului, vocalize… Apoi această ciudată asociere: relaxare și concentrare, care permite să atingi profunzimea personajului. 

Culisele, acest loc în care se pregătesc actorii înainte de spectacol, sunt ca un pasaj între viața scenică și cea curentă. Ieșirea din scenă, din personaj, implică să traversezi din nou acest pasaj. În acest spectacol sunt ajutată de un element foarte concret: trebuie să-mi bag capul sub apă pentru a-mi clăti părul (care este dat cu un produs pentru personaj). Din punct de vedere simbolic este foarte puternic. Apoi trebuie să te demachiezi, să te schimbi…

Toate aceste acte simple, dar concrete însoțesc acea basculare și permit să o trăiești fără vertijuri.

– În această lume în care trăim înconjurați de anxietate – din cauza războiului, pandemiei, inflației etc. – ce rol poate juca teatrul? Arta, în general? 
– Arta, oricare ar fi forma sa, este un mijloc de expresie puternic și unic. Poate fi eliberator, poate vindeca, să transmită un mesaj. Poate să te facă să visezi, să te gândești, să râzi, să emoționeze… Atinge umanul, fie că ești actor sau spectator al unei opere.

Mă gândesc la aceste cuvintele scrise de Sarah Kane: „Dacă teatrul poate să schimbe viața cuiva, pe cale de consecință, poate cu siguranță să schimbe societatea, pentru că noi facem parte din ea”.

Arta poate schimba viața cuiva… poate deci cu siguranță să schimbe societatea. Fiecare joacă propriul rol în Viață…

Filmul românesc care a bulversat-o

– Există realizatori de filme sau dramaturgi din România pe care îi admirați? Filme românești pe care le-ați remarcat?
– Cunoștințele mele despre cultura română nu sunt foarte largi… dar doi dramaturgi mi-au reținut atenția.

Eugen Ionesco (care a fost naturalizat în Franța) și teatrul absurdului. Sunt foarte sensibilă la acest gen de scriitură, care sub aparența unui non-sens, de multe ori derutant, nu este niciodată gratuită. Dimpotrivă, un sens extrem de precis se ascunde în spatele alegerii cuvintelor. Acest amestec savuros de comedie și tragedie, nuanțat cu o mare poezie.

Și Matei Vișniec (naturalizat și el în Franța), un alt poet al absurdului, poate chiar mai angajat? Piesa sa „Petit boulot pour vieux clown” (Treburi mărunte pentru un clovn bătrân – trad.) s-a jucat în acest an la Festivalul OFF de la Avignon. Am descoperit că a mai scris și „Lhistoire du communisme racontée aux malades mentaux” (Istoria comunismului povestită bolnavilor mintali – trad.).

În cinema, un film mi-a rămas în memorie: „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”, de Cristian Mungiu. Bulversant.

  • La cea de 76-a ediție a Festivalul de la Avignon, Franța, care a avut loc în perioada 7 – 26 iulie 2022, România a fost reprezentată de trupa de la Teatrul de Vest de la Reșița. Tinerii români au jucat, în limba franceză, un text scris de dramaturgul Matei Vișniec.

– Există un personaj pe care vă doriți să-l interpretați într-o zi?
– Nu cred că-mi doresc să interpretez un personaj anume. Sau Fedra, poate într-o zi? (Fedra, personaj principal din tragedia cu același nume de Jean Racine – n.r.). 

Esențial este să ai ceva de spus, de transmis, nu contează dacă este sub o formă amuzantă, dramatică, absurdă… Cel mai frumos cadou, și cu atât mai rar, este atunci când un text ne atinge în întregul său, cum e scris, istoria sa… Când fondul și forma ne corespund. Atunci când alchimia funcționează și poate lăsa loc pentru spectacol. Este o chestiune de suprapunere.

Dacă te confrunți cu stări de depresie sau/și anxietate, poți suna gratuit, 24/7, la numărul de telefon 0374 456 420. Dacă linia telefonică nu funcționează, poți trimite oricând un e-mail către: [email protected]

Cei care au gânduri suicidare pot suna zilnic gratuit și anonim la 0800 801 200, între 19:00 și 07:00, sau pot trimite oricând un e-mail către: [email protected]

Urmărește-ne pe Google News
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.

Noi imagini cu bătaia dintre Anamaria Prodan și Reghecampf » De la ce a plecat totul
GSP.RO
Noi imagini cu bătaia dintre Anamaria Prodan și Reghecampf » De la ce a plecat totul
PROBLEME în cuplul regal! Decizia şoc luată de Regele Charles. Camillei nu i-a picat deloc bine
Playtech.ro
PROBLEME în cuplul regal! Decizia şoc luată de Regele Charles. Camillei nu i-a picat deloc bine
Acum totul e clar! Ce s-a întâmplat cu Patrick Mouratoglou și soția, după divorțul Simonei Halep
Viva.ro
Acum totul e clar! Ce s-a întâmplat cu Patrick Mouratoglou și soția, după divorțul Simonei Halep
Scandal răsunător în gimnastică: Amalia, o sportivă de 15 ani, ar fi amenințat că se sinucide din cauza abuzurilor de la antrenamente
Observatornews.ro
Scandal răsunător în gimnastică: Amalia, o sportivă de 15 ani, ar fi amenințat că se sinucide din cauza abuzurilor de la antrenamente
VIDEO | Avionul din care au căzut bucăți de metal, la scurt timp după decolare. A lăsat în urmă „jet de scântei”
Știrileprotv.ro
VIDEO | Avionul din care au căzut bucăți de metal, la scurt timp după decolare. A lăsat în urmă „jet de scântei”
Video şoc! Avem imaginile bătăii dintre Reghe şi Prodanca în plină stradă! Atenţie, filmare cu puternic impact emoţional! Exclusiv.
FANATIK.RO
Video şoc! Avem imaginile bătăii dintre Reghe şi Prodanca în plină stradă! Atenţie, filmare cu puternic impact emoţional! Exclusiv.
Video complet! Ce se întâmplă cu câteva secunde înainte de bătaia dintre Anamaria Prodan şi Laurenţiu Reghecampf. Abia apoi totul a escaladat în violenţă: "Ai filmat?"
Orangesport.ro
Video complet! Ce se întâmplă cu câteva secunde înainte de bătaia dintre Anamaria Prodan şi Laurenţiu Reghecampf. Abia apoi totul a escaladat în violenţă: "Ai filmat?"
Horoscop 25 septembrie 2022. Berbecii au la dispoziție o zi care aduce un dinamism special, care îi invită la modificarea condițiilor de trai
HOROSCOP
Horoscop 25 septembrie 2022. Berbecii au la dispoziție o zi care aduce un dinamism special, care îi invită la modificarea condițiilor de trai
Zenbook Pro 14 Duo OLED (UX8402): device-ul de care nu vei dori să te desprinzi
PUBLICITATE
Zenbook Pro 14 Duo OLED (UX8402): device-ul de care nu vei dori să te desprinzi