Nu-l iubeam dar, după ce mi l-a luat alta, l-am vrut înapoi

Am trăit o vreme crezând că totul mi se cuvine. Din fericire, sau din întâmplare, a fost o perioadă foarte rodnică pentru mine. Am terminat facultatea, am fost acceptată în colectivul foarte tânăr al unei firme, în care visam să lucrez, l-am cunoscut pe Viorel, ne-am căsătorit, ne-am mutat în casă nouă, ne-am cumpărat mașină și ne-am propus să facem un copil. La 27 de ani aveam cam tot ce-și poate dori un om la vârsta asta. Mie nu mi s-a părut că e ceva neobișnuit, pentru că, după cum vă spuneam, aveam impresia că mi se cuvin aceste lucruri.

Relația cu Viorel a fost minunată o vreme. Eu sunt o persoană dominatoare, iar el este un bărbat foarte maleabil, așadar n-aveam de ce să ne certăm. Viorel mă consulta în tot ceea ce făcea și era un familist convins. Viața noastră curgea lin, zi de zi, fără evenimente deosebite, doar în weekenduri mai plecam undeva sau ne invitam prietenii la noi. Viorel a refuzat două posturi în străinătate, pentru că i-am sugerat că nu e firesc să rămân singură încă de la începutul căsniciei. Nu s-a simțit jignit, mi-a dat dreptate, deși ar fi însemnat mult pentru el, în primul rând experiență și bani mai mulți. Când a venit însă vorba să plec eu, pentru câteva luni, în Anglia, mi s-a părut normal să accept, mai ales că, după această specializare profesională, mă aștepta o promovare. I-am comunicat pur și simplu decizia mea lui Viorel, care, ca de obicei, n-a comentat și mi-a dat dreptate. M-a condus bucuros la avion, mi-a urat un zbor în siguranță și multe satisfacții profesionale, mi-a spus că mă iubește și a plecat.

Recomandări

„Prin noi înșine”, etapa pe bani. Membrii și simpatizanții PNL au contribuit cu 10,51 de milioane de lei la partid, statul a dat 74,91 de milioane de lei

Ajunsă în Anglia, m-am împrietenit cu câteva colege și colegi de la curs, am petrecut destul timp împreună, pentru că durata inițială a șederii era de șase luni și exista posibilitatea să se prelungească până la un an. Unii cursanți au plecat acasă după cele șase luni, alții, printre care și eu, au rămas.

Am constatat cu surprindere că nu mi-era deloc dor de Viorel, ba chiar dimpotrivă, mi se părea că ne deosebesc atât de multe lucruri, încât mă miram cum de am putut fi o familie până atunci. M-am apropiat mai mult de unul dintre cursanți, un italian energic și într-o permanentă agitație, care nu suporta să stea o clipă fără să facă ceva util, avea tot timpul propuneri atât în privința îmbunătățirii cursurilor, cât și a petrecerii timpului liber. Vreo câteva weekenduri la rând am plecat singuri să vizităm împrejurimile și regiunile atât de lăudate din ținuturile Scoției sau din Irlanda.

În modul cel mai firesc, relația dintre noi a trecut la nivelul următor, am devenit intimi și n-am avut niciun regret nicio clipă. Datorită lui Antonio am înflorit și am devenit o femeie împlinită, fizic și psihic. Antonio a uitat însă să menționeze un aspect deloc de neglijat: era căsătorit și avea doi copii. Am stat tot timpul împreună până la terminarea cursurilor, când i-am mulțumit pentru că m-a ajutat să îmi întregesc felul de a fi, să fiu eu însămi, să descopăr femeia din mine, și ne-am luat la revedere pentru totdeauna. Nu am plâns după el, nu-mi stă în fire. Sigur că mi-aș fi dorit să rămânem împreună, dar m-am mulțumit cu ceea ce mi-a putut oferi, lucruri la care probabil că n-aș fi ajuns, dacă nu-l cunoșteam. Mai trist era că știam că mă întorc acasă la Viorel, care era opusul lui Antonio, din toate punctele de vedere. și mi-era greu să-mi mai imaginez viața noastră împreună.

Recomandări

Culisele planului privind retragerea lui Piedone. Negocieri la cuțite între PSD și partidul lui Dan Voiculescu

Viorel a venit, desigur, să mă întâmpine la aeroport, nu ne mai văzuserăm de un an decât pe Skype, pentru că eu m-am prefăcut că am uitat de promisiunea pe care i-o făcusem, și anume de a-l chema de câteva ori la mine. Am pretextat că sunt foarte ocupată, dar el n-a protestat oricum și nici nu mi-a cerut socoteală.

Casa era curată, masa întinsă, o atmosferă intimă întreținută de lumânări aprinse în toate colțurile încăperilor. Am gustat câte ceva din ce preparase special pentru mine, am băut șampanie, dar l-am rugat să dormim separat în noaptea aceea, pentru că sunt frântă de oboseală. De parcă bănuise că așa se va întâmpla, Viorel își pregătise deja una dintre camerele de oaspeți și a dormit acolo. Apoi, câteva zile la rând am încercat să vin cât mai târziu acasă, să-l evit pe cât posibil, pentru că, în loc să-mi regăsesc soțul, mi se părea că stau în aceeași casă cu un străin. Mă enerva totul la el.

Am fost foarte surprinsă să constat că Viorel intuise perfect ce se întâmplă și s-a oferit să plece, spunându-mi că mă lasă pe mine să decid în privința divorțului.

— îmi pare rău, Viorel, dar nu ne potrivim, suntem atât de diferiți… Am fi nefericiți dacă am rămâne împreună.

Recomandări

Momentul în care judecătoarea Ancuţa Popoviciu îl strigă pe Sebastian, ucis la 2 Mai de Vlad Pascu: „A decedat o victimă? Vă rog să nu vorbiți” | AUDIO

și-a luat câteva lucruri și a plecat, fără scandal, fără reproșuri. Am divorțat foarte repede și asta a fost tot. O vreme, drumurile noastre s-au despărțit. Am evitat să-l mai caut, am preferat să-l las să-și vadă de viață. La un moment dat însă, am fost promovată manager la una dintre sucursalele firmei, iar acolo, subalterna mea directă era chiar logodnica lui Viorel. Sigur că n-am știut asta de la bun început. Am încercat să fiu în bune relații cu Livia, pentru că-mi doream să avem încredere una în cealaltă, am ieșit de câteva ori să luăm masa împreună și, în mod inevitabil, am ajuns să ne facem confesiuni. Așa am constatat cu surprindere că vorbim despre același bărbat, adică despre fostul meu soț și actualul ei logodnic.

Situația a fost extrem de neplăcută, Livia era jenată și enervată, în același timp, iar eu, deși îmi aparținuse ideea divorțului, mă simțeam într-un fel trădată, fără să-mi dau seama exact de ce. Eram la un restaurant în ziua în care am înțeles amândouă că vorbim despre același Viorel. Aveam desertul în față, mie îmi venea să i-l aplic pe față, iar ea, probabil, nu știa cum să se ridice și să plece mai repede. I-a sunat mobilul, s-a îndepărtat de masă, să vorbească și am presupus că o sunase chiar Viorel al nostru. Livia a mormăit ceva și a plecat.

Câteva zile nu a mai apărut la birou, m-a sunat mama ei, care mi-a transmis că e bolnavă și are concediu medical. Am simțit impulsul să mă duc s-o controlez, dar mi l-am stăpânit. în schimb, am făcut o altă prostie, l-am sunat pe Viorel, care a fost extrem de surprins să-mi audă vocea. Am pretextat că la firmă este un post vacant care l-ar putea interesa, foarte bine plătit și cu un program lejer, și că se putea lucra și de acasă. Viorel m-a ascultat, iar apoi mi-a spus doar atât:

— Livia mi-a spus tot, cred că nu mai avem ce ne spune. Ar fi o prostie din partea mea să accept acest post, dacă e adevărat că există și nu e o invenție de-a ta. Te simți trădată, nu-i așa? Trebuia, probabil, să-ți cer voie să-mi refac viața. Am întâlnit în sfârșit o femeie care mă iubește așa cum sunt și nu iubește omul care aș putea fi sau aș putea deveni. A fost o greșeală căsătoria noastră de la bun început, dar eu am fost prea slab să-ți spun asta, deși am simțit-o. Așa că, acum, am o singură rugăminte: dă-ne pace!

De când îl știam, era pentru prima oară când Viorel își susținea cu atâta vigoare „drepturile”. Asta m-a îndârjit și mai tare. Mi-am dat seama că, de fapt, eu sunt de vină, că n-am avut răbdare să-l cunosc cu adevărat, că i-am sufocat orice tentativă de a se elibera de caracterul meu dominator și nu l-am lăsat să se simtă confortabil în pielea lui. Mi-am amintit multe scene în care încerca să-mi spună, pe un ton extrem de temperat, că nu am dreptate, dar eu nici măcar nu-l lăsam ce termine ce avea de spus, îl întrerupeam și-i băgam pumnul în gură. Tocmai pentru că mă iubea, probabil, a acceptat felul meu de a fi, sperând în sinea lui că, într-o bună zi, îmi voia da seama că nu așa se trăiește într-o căsnicie și lucrurile vor intra pe un făgaș normal. Numai că eu l-am considerat un om slab, incapabil să facă ceva deosebit, incapabil să-și împlinească visele, ușor de manevrat.

Abia acum îmi dădeam seama că o femeie tumultoasă ca mine are nevoie exact de un om ca el, să-i țină în frâu pornirile deseori distrugătoare și să mențină un echilibru. M-am simțit, dintr-odată, cuprinsă de o gelozie bolnăvicioasă, nu mă mai puteam concentra, nu puteam lucra, nu puteam mânca, tot timpul mă gândeam numai la Viorel. Livia și-a cerut transferul de la firma noastră și i l-am aprobat fără să stau pe gânduri, pentru că mi-am dat seama că mi-aș fi descărcat pe ea toate frustrările.

L-am sunat insistent pe Viorel și i-am spus că trebuie neapărat să stăm de vorbă, că e o chestiune de viață și de moarte. L-am invitat la mine, adică în casa noastră. Eram pe teren propriu și mă simțeam în largul meu. Acolo aveam multe amintiri comune și mi-ar fi fost mai ușor să-l impresionez, pentru că asta urmăream. A venit la ora stabilită, punctual ca de obicei. Mi-a adus un buchet splendid din florile mele preferate și, preț de câteva clipe, ne-am simțit stingheriți amândoi.

Eu am tot căutat un vas pentru flori, iar el se ținea după mine, uitându-se în jur să vadă ce modificări am făcut de când plecase el. Nu schimbasem absolut nimic, nu-mi dau seama de ce. Casa mi-a plăcut întotdeauna așa cum era, de ce aș fi stricat ceva ce-mi plăcea?

Am pregătit niște gustări, am făcut cafea, am deschis o sticlă de vin foarte bun și am început să vorbim amândoi odată. Am izbucnit în râs.

— Ce voiai, de fapt, să-mi spui? Te deranjează că vreau să-mi refac viața? Livia este exact femeia de care am nevoie, ne iubim. Tu ai avut ocazia să fii fericită alături de mine, dar te-ai plictisit. Nu te amăgi și nu te minți singură, nu eu sunt bărbatul de care ai nevoie. Nu te amesteca între noi doar pentru că acum ai impresia că ți-a luat ceva ce e al tău. Suntem despărțiți de atâta vreme și tu oricum nu m-ai iubit niciodată, ba chiar dimpotrivă, mă disprețuiai.

ÎI ascultam și-i dădeam dreptate. Așa era, orgoliul meu nemăsurat era cel care mă împingea de la spate și mă îndemna să le fac rău celor din jur, doar pentru că eu credeam că numai mie mi se cuvine să am de toate. Am apreciat felul în care Viorel și-a apărat femeia iubită în fața mea, felul în care mi-a vorbit despre planurile lor de viitor și faptul că mi-a deschis ochii.

Sigur că avea dreptate, am știut-o dintotdeauna, eu nu l-am iubit niciodată, m-am măritat cu el numai pentru că am știut că-l pot domina, și asta a fost amuzant o vreme, după care m-am plictisit. știam și că el m-a iubit, dar nu a mai putut accepta la nesfârșit să-l umilesc și să-l consider un om care nu e în stare de nimic.

I-am urat fericire și l-am condus până la ușă. Am fost invitată la nunta lor și, privindu-i, mi-am dat seama ce înseamnă, cu adevărat, doi oameni îndrăgostiți. Chipurile le străluceau de fericire, erau frumoși și parcă radiau în jur numai energie pozitivă.

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Urmărește-ne pe Google News