Într-o epocă marcată de asasinate, războaie civile și trădări, a conduce Imperiul Roman era una dintre cele mai periculoase meserii ale Antichității. Cu toate acestea, Dioclețian, în secolul al IV-lea e.n., a intrat în istorie pentru un motiv unic: a fost singurul împărat care a ales să se retragă din funcție. După două decenii la cârma imperiului, el a lăsat tronul în mai 305 e.n. și s-a întors în Dalmația natală pentru a cultiva varză. Decizia sa rămâne unică în istoria romană, după cum relatează The Conversation.
Cuprins:
Caligula (37-41 e.n.), Domitian (81-96 e.n.) și Caracalla (211-217 e.n.) au fost asasinați chiar de gărzile lor. Într-o societate militarizată și plină de rivalități, greșelile politice, eșecurile militare sau crizele economice provocau deseori trădări fatale. Alte figuri precum Gordian al III-lea (238-244 e.n.) și Decius (249-251 e.n.) au pierit în luptă, în timp ce Carus (282-283 e.n.) ar fi fost lovit de fulger, iar Nero (54-68 e.n.) s-a sinucis.
Câțiva împărați, temându-se pentru viața lor, au ales să se retragă din Roma. De exemplu, Tiberius (14-37 e.n.) a condus imperiul din insula Capri până la moartea sa, dar niciunul nu a renunțat la tron din proprie inițiativă pentru a duce o viață liniștită – cu excepția lui Dioclețian.
Dioclețian, originar din Dalmația (actuala Croație), provenea dintr-o familie modestă și a urcat treptele ierarhiei militare romane până când a fost proclamat împărat în noiembrie 284 e.n. El este considerat unul dintre marii reformatori ai Imperiului Roman, implementând schimbări majore în administrație, economie și armată.
Una dintre cele mai importante inițiative ale sale a fost instituirea tetrarhiei (de la grecescul tetra, patru și arhos, șef), un sistem de guvernare împărțit între patru conducători: doi Augusti (împărați principali) și doi Caesari (adjuncții acestora). Această structură avea scopul de a limita revoltele și de a apăra mai eficient granițele imperiului.
Cu toate acestea, istoricii contemporani consideră că Dioclețian a continuat mai degrabă reformele începute de predecesorii săi decât să introducă o schimbare radicală. Totuși, nu poate fi trecută cu vederea transformarea profundă pe care a adus-o imperiului în cei 20 de ani de domnie.
În 305 e.n., Dioclețian, în vârstă de aproape 60 de ani, a produs o surpriză uriașă, anunțându-și abdicarea și retragerea. O astfel de decizie era fără precedent în istoria imperială romană. Totuși, motivele din spatele retragerii sunt învăluite în mister. Dioclețian suferise o boală gravă în 304 e.n. și se speculează că ar fi fost influențat de convingeri religioase, mai ales după ce a condus una dintre cele mai dure persecuții împotriva creștinilor.
După abdicare, s-a retras într-un palat somptuos la Spalatum (azi Split, Croația), aproape de locul său natal. Palatul său, ale cărui ruine pot fi vizitate și astăzi, a devenit reședința finală a fostului împărat.
După retragere, Dioclețian și-a dedicat zilele grădinăritului. Conform unei relatări ulterioare, când i s-a cerut să revină la putere pentru a rezolva criza politică provocată de prăbușirea tetrarhiei, el a răspuns ferm: „Dacă ați vedea la Salona varza pe care o cultiv cu mâinile mele, nu mi-ați face o asemenea propunere.”
Această replică a rămas emblematică pentru un lider care a preferat liniștea grădinii sale în locul intrigilor și pericolelor de la curtea imperială. În Roma antică, varza era considerată un aliment cu proprietăți aproape miraculoase, simbolizând sănătatea și longevitatea – valori pe care Dioclețian le-a prețuit în ultimii săi ani.
Dioclețian a murit în 313 e.n., aproape de vârsta de 70 de ani, o vârstă remarcabilă pentru acea vreme. Spre deosebire de mulți alți împărați, el a avut parte de o viață liniștită până la sfârșit.