Podul Calicilor peste Dâmbovița, reconstruit după aproape 100 de ani, într-un proiect de transformare a zonei dintre Piața Unirii și Izvor, în București. Ce scria presa vremii

Podul Calicilor va fi reconstruit de la zero și va asigura legătura pietonală între străzile Șelari și Sfinții Apostoli (zona Palatului de Justiție și Biserica Domnița Bălașa). Noul pod va avea 32 de metri lungime și 23 de metri lățime, cu structură metalică, deck din lemn de stejar și balustrade din sticlă securizată.

Proiectul pentru malurile Dâmboviței (zona Piața Unirii – Podul Izvor) vizează 11.000 de metri pătrați și include extinderea zonelor pietonale, o platformă de belvedere la Izvor, reabilitarea debarcaderului și a unui pod pietonal, refacerea pistei de biciclete, a spațiilor verzi și a iluminatului.

„Vom reconfigura pista de biciclete (1,2 m lățime) și vom separa complet mașinile de pietoni și bicicliști prin bolarzi. Vom reface spațiile verzi, vegetația existentă va fi păstrată și completată. Vom monta mobilier urban nou (bănci, suporturi de biciclete, coșuri) și vom moderniza iluminatul public cu tehnologie LED. Întregul spațiu va fi complet accesibilizat pentru persoanele cu dizabilități”, a precizat primăria condusă de Ciprian Ciucu, cel care a deblocat proiectul în aprilie, când a semnat autorizațiile de construire.

Termenul-limită pentru depunerea ofertelor este 1 octombrie, ora 15.00, iar criteriul de atribuire este cel mai bun raport calitate – preț, susține PMB.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 6

Podul Calicilor a rezistat peste 300 de ani. Ce scriau ziarele în 1933 și în 1980

Podul Calicilor își are originile în secolul al XVI-lea, numele fiind luat de la Mahalaua Calicilor, una dintre vechile zone ale Bucureștiului, asociată cu oamenii săraci și cerșetorii. Termenul „calic” era folosit atunci pentru persoane sărmane. Ulterior, a devenit cunoscut drept Podul Rahovei.

Pentru mai multe detalii despre istoria Podului Calicilor, Libertatea a căutat în presa vremii.

„Suntem deci acum pe podul Rahovei. Acest pod se numea în trecut „Podul Calicilor”, împreună cu întreaga cale a Rahovei; străzile purtau pe atunci numele de poduri, fiindcă erau pavate cu lemn. Podul Calicilor îşi lua numele de la calicii (nevoiaşii) care locuiau, încă din secolul al XVI-lea, pe partea dreaptă a Dâmboviţei, dincolo de baia Mitropoliei (unde vine astăzi grădina bisericei Domniţa Bălaşa) de la Palatul Justiţiei la dreapta, spre Sud, unde începea mahalaua calicilor, având la stânga ţigănia Mitropoliei, ce se întinde de la actualele strade Sf. Apostoli la dreapta şi 11 Iunie la stânga, şi mergea înainte, în sus, până sub Guga Văii şi viile lui Mihai Vodă, la dreapta, pe unde azi trec străzile Salvator, Emancipată, Meteor, Justiţiei, Egalităţii, etc.

Calicii aveau un staroste al lor şi vistieria da fiecăruia câte un ban pe zi. Azi calicii au azilele de noapte şi coloniile de muncă. E foarte interesant de notat faptul că azilul de noapte se află astăzi instalat tot pe cheiul Dâmboviţei, pe care am numit-o «apă a morţii», fiindcă alături de palate, pe malurile ei se adăposteşte mizeria bucureşteană, rămpi de gunoaie, morga cu cadavrele în racle de sticlă, abatorul cu hecatombe de animale…”, nota revista „Realitatea Ilustrată” în 1933.

Un alt articol a apărut în 1980, în „Viața Studențească”.

„Din Evul mediu și pînă tîrziu în 1825, străzile Bucureștilor nu erau pavate cu piatră din cauza terenului mlăștinos ci cu «podine de stejar», de aceea nu s-au numit străzi, ci poduri. Existau în Bucureștii anilor 1500 cinci «poduri domnești» de stejar și un pod de pămînt. Acestea erau: Podul domnesc al uliței celei mari, care a suferit mai tirziu serioase modificări: Podul cel mare, astăzi Calea Șerban Vodă, Podul Calicilor – Calea Rahovei, Podul tîrgului de afară – Calea Moșilor, Podul Mogoșoaiei – Calea Victoriei și ruda acestora mai săracă, Podul de pămint, astăzi Calea Plevnei.

Cel mai lung dintre acestea era Podul Calicilor – Calea Rahovei de astăzi, lung de 3900 metri. El «și-a luat numele – precizează C-tin C. Giurescu – de la calici, adică inițial estropiații, sau infirmii cerșetori – mai tirziu prin extensiune, oameni săraci în general – care în primele secole ale istoriei orașului își aveau locuințele – bordeie, case mici – de-a lungul acestui drum»”, scria în articolul din 1980, potrivit căutărilor făcute de Libertatea în arhive.

Podul Calicilor a dispărut în anii 30, în cadrul amplului proces de sistematizare a centrului Bucureștiului, inițiat în timpul domniei regelui Carol al II-lea. În 1934 a fost aprobat proiectul de acoperire cu un planșeu de beton a Dâmboviței, între Podul Senatului și Șerban Vodă. Lucrările s-au terminat în noiembrie 1935.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro