Povestea Danei Războiu pentru fiul ei, Victor – Ali Baba şi cei 40 de hoţi

După ce ascunse măgăruşul în tufiş, Ali Baba se căţără în copac şi se piti printre crengi. Nu mai văzuse niciodată atâţia călăreţi la un loc. Numără el vreo patruzeci, toţi înarmaţi, care cu săbii, care cu puşti. “Nu mi se par a fi oameni de treabă, îşi spuse el. Cu siguranţă sunt bandiţi! Dar oare ce-o fi în sacii ăia doldora pe care îi cară după ei?”. Unul dintre ei, căpetenia lor, descălecă.

Apropiindu-se de o stâncă uriaşă, întinse braţul şi rosti solemn: – Sesam, deschide-te! Pe dată, stânca se rostogoli într-o parte, dând la iveală o deschizătură în piatră. Hoţii descălecară şi ei şi intrară unul după altul în peşteră, ducându-şi sacii burduşiţi la adăpost. Ali Baba nu cutezase să coboare din copac. Dar iată că hoţii ieşiră din peşteră, de data asta cu mâinile goale. “Drace, îşi zise el, aş vrea să ştiu mai multe…”. Dar, vai, nici nu se îndepărtaseră bine hoţii, că stânca se şi aşezase din nou la locul ei, de parcă nici nu s-ar fi clintit. Numai că Ali Baba nu uitase formula magică. Aşteptă cu răbdare venirea nopţii, se dădu jos din copac şi zise: – Sesam, deschide-te! Se auzi un uruit înfundat, pământul i se mişcă de sub picioare şi, iată, stânca se dădu la o parte.

Ali Baba intră şi el în peşteră… Nu mică îi fu mirarea lui Ali Baba când se pomeni în faţa unor minunăţii cum nu mai văzuse niciodată: podoabe, giuvaericale, grămezi de aur şi de argint, covoare, sipete din lemn sculptat şi arme de mare preţ. Era o neasemuită comoară! Când se lumină de ziuă, nevasta lui Ali Baba îl văzu întorcându-se acasă cu un sac plin cu galbeni. – De unde ai galbenii ăştia?, îl întrebă ea speriată. Dacă sunt de furat, n-am nevoie de aşa ceva! – Stai liniştită, îi răspunse Ali Baba. Nu înseamnă că am furat dacă am luat de la hoţi, mai zise el şi îi povesti toată tărăşenia, adăugând că în peşteră se aflau de o sută de ori mai multe bogăţii. Nevasta lui Ali Baba vru atunci să numere galbenii. Numai că erau atât de mulţi, încât se văzu nevoită să ceară cu împrumut o baniţă de cântărit de la Casim, fratele lui Ali Baba, care era bogat. Dar Casim avea şi el o nevastă curioasă din fire. – Ce vrei să cântăreşti?, îşi întrebă cumnata. – Păi, nişte grâu, o minţi nevasta lui Ali Baba. Cealaltă n-o crezu şi, ca să nu rămână fără răspuns, puse un pic de grăsime pe fundul baniţei…

Când Ali Baba îi înapoie baniţa, nu băgă de seamă că un galben rămăsese lipit de fundul vasului. – Ia te uită, sărăntocul de frate-tău are bani de aur, îi spuse ea bărbatului ei, roasă de invidie. Furios şi invidios, Casim îl chemă la el pe Ali Baba. – Ştiu că eşti bogat acuma, îi zise el mieros, şi mă bucur. Dar, ia spune-mi şi mie, cum ai izbutit? Şi naivul Ali Baba îi povesti de-a fir-a-păr totul. şi iac-aşa, îi spuse lui Casim cum veniseră cei patruzeci de hoţi, cum căraseră ei bogăţiile în peşteră, locul unde se află peştera şi îi dezvălui până şi formula magică!

Astfel că, la căderea nopţii, Casim ieşi din oraş, trăgând după el zece măgari încărcaţi cu saci şi cufere, şi o luă spre pădure… Nu-i fu deloc greu să dea de peşteră, iar bolovanul cel uriaş se dădu imediat la o parte după ce Casim rosti formula magică. Numai că, pe când se trudea el să vâre comorile în cufere, deja doldora, fără să lase nici măcar un galben pentru fratele său, peştera se închise. – Deschide-te odată, se înfurie el. Haide… mai repede!… Încercă în fel şi chip să înduplece stânca să se dea la o parte. În zadar însă, Casim nu-şi mai amintea cuvântul!

Când în sfârşit îşi aminti Casim formula corectă: “Sesam, deschide-te!”, bolovanul se mişcă din loc şi peştera se deschise, dar prin deschizătură dădură năvală hoţii, care se întoarseră cu noi bogăţii. Scoţându-şi sabiile din teacă, se năpustiră spre Casim.(…)

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE