Povestea lui Lucian Mândruţă pentru fiii lui, Mihai (7 ani) şi Matei (5 ani)

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti, un tâmplar bătrân, pe nume Gepetto. El trăia într-o căsuţă uitată la marginea unui orăşel. Într-o zi, s-a hotărât să cioplească din lemn un băieţel, care să-i aline singurătatea. După ce a terminat de cioplit, Gepetto s-a culcat. Un greier spiriduş a intrat în odaie şi, văzând băieţelul de lemn, a suflat peste el şi l-a făcut să se mişte.

Dimineaţa, tâmplarul a constatat cu uimire că băiatul cioplit se putea mişca. Bătrânul l-a considerat copilul lui şi l-a numit Pinocchio. Însă băiatul era foarte neastâmpărat şi greieraşul spiriduş îl certa mereu şi-i spunea să asculte de sfaturile bătrânului tată. După un timp, Gepetto l-a înscris la şcoală şi i-a cumpărat un abecedar. Pe drumul către şcoală, Pinocchio a întâlnit un grup de păpuşari, care tocmai dădeau un spectacol.

Văzând cât de drăguţ e băieţelul de lemn, directorul grupului i-a oferit cinci bănuţi de aur, cu care Pinocchio a plecat spre casă. La întoarcere, o vulpe şchioapă şi un motan orb i-au ieşit în cale.

– Unde te grăbeşti aşa, băieţaşule?, l-a luat la rost vulpea şireată. Noi ştim cum ai putea să-ţi înmulţeşti bănuţii. Vino cu noi pe câmpul minunilor. Acolo, dacă îi îngropi, a doua zi va creşte un copac cu crengile pline cu bănuţi.

Pinocchio a acceptat, însă a fost păcălit şi a fost ţinut captiv de vulpe şi de motan. El a strigat după ajutor şi a apărut o zână care l-a eliberat. Aceasta l-a întrebat unde sunt banii, însă Pinocchio a început să mintă. Cu fiecare minciună nasul îi creştea din ce în ce mai lung.

– Promit că de azi înainte mă voi cuminţi. Voi merge la şcoală şi-l voi asculta pe Gepetto, spuse Pinocchio printre lacrimi.

Zânei i s-a făcut milă de el, i-a scurtat nasul şi l-a dus pe băieţel la Gepetto. Din păcate, peste câteva zile Pinocchio a uitat de promisiunea făcută. Ieşind la joacă, a dat peste o trăsurică trasă de un măgăruş.

– Vino cu noi în ţara Jucăriilor, l-au ademenit pe Pinocchio cei din trăsurică. Băiatul nici nu a stat pe gânduri. Ajuns în împărăţia jucăriilor, s-a distrat şi a lenevit, uitând de alte griji.

Însă, după câteva zile, s-a trezit cu nişte urechi lungi, de măgar, şi cu coadă. Nişte circari l-au dus la circ, împreună cu alţi copii ca el, şi acolo a trebuit să muncească din greu. Cu prima ocazie ivită, Pinocchio a scăpat. Fugea, fugea, nici el nu ştia încotro. Ajuns la malul unei ape, a căzut şi a fost înghiţit de o balenă. Băiatul s-a zbătut cât a putut ca să scape şi deodată l-a văzut pe Gepetto, care i-a povestit că a pornit în căutarea lui pe o barcă şi a fost înghiţit şi el de balenă.

Într-o noapte, ei s-au agăţat de coada unui peşte şi au aşteptat până când balena şi-a deschis gura. Atunci, împreună cu peştele, au ieşit afară şi au scăpat teferi. Ajunşi acasă, bătrânul s-a îmbolnăvit şi a căzut la pat. Pinocchio l-a îngrijit tot timpul şi, când acesta adormea, băiatul citea şi învăţa să scrie singur. Văzând faptele lui bune, zâna a intrat în încăpere şi i-a dat micuţului viaţă. Când a văzut că băiatul lui este cu adevărat viu, bătrânul s-a vindecat pe loc, iar Pinocchio a devenit un băieţel cuminte şi ascultător.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE