Povestea maimuţei şi a puiului de pisică

Aşa a trecut ceva vreme. Într-o zi, maimuţa nu mai veni singură: strângea la piept un pui. Cu o mână îl ţinea lipit de ea, cu alta se ţinea de creangă şi sărea de colo-colo, iar puiul se ţinea de mama lui cu amândouă mâinile. Numai că într-o zi, pe neaşteptate, puiul de maimuţă se îmbolnăvi şi muri. Mama lui nu ştiu nimic, crezu că puiul ei s-a rătăcit, că a fost luat de cineva. Era foarte tristă şi nu mai mâncă nimic, nu mai bău. Zi şi noapte doar plângea şi-şi căuta puiul.

Într-o zi, tot plângând, a adormit şi în somn i se păru că o cheamă copilul ei. Se trezi tresărind, privi în jur şi se întrebă: “Oare cine se plimbă acolo jos, prin iarbă?”.

Plină de speranţă, coborî din copac ca să vadă cine e, dar nu era puiul ei, ci un pisoi. Probabil că mama lui murise sau el se pierduse de ea, şi de aceea era singur şi plângea, tot învârtindu-se pe acolo.

Cum îl văzu, maimuţa îl îndrăgi şi încet, încet, cu vorbe dulci, reuşi să-l ia în braţe. În braţele maimuţei, pisoiul se simţi foarte bine, ca şi cum ar fi fost la mama lui în braţe, aşa de moale şi cald era. Oprindu-se din plâns, îşi îndesă nasul în blana maimuţei şi adormi.

Şi maimuţei îi plăcu foarte mult să-l ţină pe pisoi în braţe şi adormi şi ea, fericită. Apoi se împrieteniră amândoi foarte tare.

Astfel, pisoiul care îşi pierduse mama găsi o mămică, iar maimuţa care îşi pierduse puiul găsi un pui.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE