RADAr CULTURAL. Un vid de emoție

Ce poate fi decât o imitație de lume, o grimasă, în cazul în care căutăm asemănări cu noi. Un vid de emoție, unde se desfășoară un dans îndrăcit al cuvintelor. Înfricoșător este cum, imitându-ne, „agenții AI” se organizează, își creează o religie. Amestec de ridicol și grotesc, care adună toate coșmarurile noastre legate de latura neagră a noilor tehnologii.

Vestea bună este că inteligenței artificiale nu i se va putea grefa niciodată emoția artificială.

Motorul oricărui gen de artă asistată de inteligența artificială rămâne emoția. Operele digitale, fără emoția artistului care le construiește, nu transmit nimic.

Inventat în 2019, primul robot umanoid artist, Ai-Da (ce nume ingenios de înșelător, fie că îl citești de la stânga la dreapta, fie invers), îmi pare o glumă tristă – pictoriță, sculptoriță, graficiană. A devenit o glumă de-a dreptul periculoasă, când primul său tablou, intitulat „A.I. God: Portrait of Alan Turing” (numele părintelui informaticii teoretice) a fost vândut, în 2024, de faimoasa casă de licitații Sotheby’s, cu un milion de dolari.

Tabloul semnat Ai-Da este o cacofonie de nereprodus. Priviți însă cu atenție „artista”, în această fotografie care o așază alături de un autoportret. Priviți-i ochii goi în care pâlpâie neantul:  

STRATURI DE EMOȚIE PURĂ. Scriu sub imperiul emoției și mă bucur că o pot face. Mă las purtată de la o idee la alta de sentimentul stârnit la vestea apariției Moltbook. Compilațiile fals artistice ale Ai-Da se prăbușesc în fața artei autentice a sculptorului britanic Stephen Kettle: statuia lui Alan Turing din Bletchley Park (reședința în care matematicianul și echipa spărgeau codurile secrete ale inamicului în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial). Sculptura cântărește o tonă jumătate și este realizată din ardezie. Emoție pură în straturi de rocă:

MĂRUL MUȘCAT. Chiar dacă s-a dovedit a fi o legendă sau cu atât mai mult, de câte ori mă apropii de laptop mă gândesc cu înfiorare la povestea morții frumoasei Albă ca Zăpada a lui Alan Turing, mușcând din mărul cu cianură pe care și-l pregătise. Rob Janoff, designerul siglei Apple, infirmă că mărul mușcat este un omagiu adus părintelui informaticii teoretice. Ceea ce nu îi împiedică pe mulți să mai creadă în această legendă urbană. Fiindcă legendele urbane au încărcătura lor de fior cultural. Un măr mușcat te poate duce cu gândul până departe, în Paradis.

TIKTALK. BICICLETA LUI TURING. Ce ne povestește videoclipul acesta postat? Despre „excentricitățile” lui Turing. L-am ales profund subiectiv, fiind vorba despre bicicletă: „De fiecare dată, în iunie, purta o mască de gaze în timp ce mergea la serviciu, pentru a bloca polenul. Adesea, lanțul bicicletei aluneca. Așa că număra turele de pedală înainte de alunecare și se oprea la timp ca să regleze lanțul”… Încă încerc să pricep cum este cu număratul turelor de pedală și nu pot sparge codul acestui raționament…

 
 @oleh.mov Alan Turing was known for being eccentric. Each June he would wear a gas mask while cycling to work to block pollen. While cycling, his bike chain often slipped, but instead of fixing it, he would count the pedal turns it took before each slip and stop just in time to adjust the chain by hand #history #computerscience #science #facts ♬ original sound - Oleh Bobak 
 
 

SPAȚIUL DINTRE CUVINTE. DE CE TE IUBESC. Revăzut astăzi, din perspectiva Moltbook, cunoscutul film din 2014 al regizorului Spike Jonze – „Her” (Ea) – pare o creație din perioada de romantism a Inteligenței Artificiale. Eroul, interpretat de Joaquin Phoenix, se îndrăgostește de un program pe calculator – vocea inegalabilei Scarlett Johansson. O poveste credibilă până la lacrimi, pentru că este radiografia emoției unui om. 

Aici însă programul de operare numit Samantha evoluează în relație cu sensibilitatea umană. În scena cunoscută de cinefili ca „De ce te iubesc”, Samantha îi explică îndrăgostitutului de ea ce „simte”: „E ca și cum aș citi o carte… Iar spațiile dintre cuvinte sunt aproape infinite… Te iubesc atât de mult… Și am nevoie să mă lași să plec…”. 

Este dragostea o proiecție a sinelui – autoîndrăgostire? Sau este uneori o capcană a oglinzii? O reflexie a sinelui pe un obiect exterior? Dar să nu strivim iubirea sub algoritmii rațiunii.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE