Șapte lucruri pe care ar trebui să le știm despre moarte potrivit celor care ghidează oamenii în ultimele clipe
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Un episod recent al serialului medical „The Pitt”, difuzat pe HBO Max, a adus în prim-plan o profesie mai puțin cunoscută publicului larg: cea de doula pentru sfârșitul vieții. În timp ce doula care asistă nașterea oferă îngrijiri non-medicale, sprijin emoțional, fizic și informațional continuu mamei înainte, în timpul și imediat după naștere, conceptul de doula pentru moarte înseamnă o persoană care oferă sprijin celor aflați pe patul de moarte și familiilor acestora și a rămas relativ necunoscut, după cum notează ziarul american The Washington Post.
Cuprins:
Ce face o doula pentru sfârșitul vieții?
„O doula pentru moarte este o prezență calmă și plină de compasiune, care sprijină atât persoana aflată pe moarte, cât și pe cei dragi ei, în ultimele momente ale vieții”, explică Kristen Patterson, doula pentru sfârșitul vieții și planificator al acestuia din Virginia de Nord.
Rolul unei astfel de doule poate varia de la a facilita comunicarea cu personalul medical, până la a oferi confort emoțional prin citit sau muzică.
Deși doulele pentru moarte nu sunt profesioniști medicali, ele joacă un rol crucial în susținerea pacienților și a familiilor acestora. Totuși, formarea profesională în acest domeniu diferă semnificativ.
„Nu există un consiliu național sau o certificare oficială, dar câteva programe respectate oferă o bază de pregătire” afirmă Patterson.
Ea recomandă să se caute persoane acreditate de organizații precum Alianța Națională a Doulelor pentru Sfârșitul Vieții (NEDA) sau Asociația Internațională a Doulelor pentru Sfârșitul Vieții (INELDA). De asemenea, sugerează intervievarea mai multor doule pentru a găsi pe cineva care să împărtășească valorile culturale și religioase ale familiei.
Această profesie devine relevantă mai ales în contextul îngrijirii paliative, care se concentrează pe confortul și calitatea vieții pacienților cu o speranță de viață mai mică de șase luni.
„Oamenii nu realizează întotdeauna că serviciile de hospices nu sunt disponibile 24/7” menționează Patterson. „O doula pentru sfârșitul vieții poate fi acolo ori de câte ori aveți nevoie”.
Curiozități despre moarte, de la o persoană care oferă îngrijiri paliative
Deși subiectul poate părea dificil de discutat, moartea este o experiență comună, parte a condiției umane.
„Așa cum corpul știe cum să se nască, știe și cum să moară”. afirmă Diane Button, doula din California de Nord și autoarea cărții „Ce contează cel mai mult: Lecții despre viață pe care ni le dau cei pe moarte”.
Pentru cei cu diagnostice terminale, procesul de trecere poate fi chiar o ușurare.
„Mulți oameni sunt relaxați la final, pentru că au trăit în corpuri bolnave și este mai bine să mori decât să continui să trăiești în acea stare” explică Jill Schock, fondatoarea Death Doula LA.
În acest context, Button subliniază cât de important este să ne ocupăm de conversațiile esențiale cât suntem încă sănătoși, fie că e vorba de scuze sau de reconciliere cu cei dragi.
„Dacă ești în pace cu viața ta în momentul morții, procesul poate fi mult mai liniștit” adaugă ea.
Moartea nu trebuie să fie dureroasă
Persoanele diagnosticate cu boli terminale au opțiunea de a-și personaliza ultimele zile. Chiar și în spital, ele pot crea un mediu care să le aducă confort — de la muzică preferată, la obiecte dragi sau prezența animalelor de companie.
Erica Reid Gerdes, fondatoarea Waxwing Journeys din Chicago, povestește despre un client care i-a cântat soției bolnave melodiile preferate din musicalul „Hamilton” și i-a citit cărți dragi până în ultimul moment.
„Deși era inconștientă, știam că ne poate auzi” spune Reid Gerdes.
Medicația din cadrul îngrijirii paliative este concepută pentru a gestiona simptomele, inclusiv durerea.
„Unii oameni au văzut decese dureroase acum zeci de ani, dar medicamentele de acum pot reduce semnificativ suferința” explică Button. Datoria unei doule este să se asigure că persoana muribundă primește tratamentul necesar pentru a evita durerea.
Este important de menționat că agitația terminală, manifestată prin mișcări necontrolate, cum ar fi scărpinatul sau apucatul cearșafurilor, poate fi ameliorată cu ajutorul medicamentelor care calmează pacientul.
De asemenea, oprirea alimentării și hidratării în ultimele zile de viață este un proces natural și nu cauzează suferință.
Luciditatea înainte de moarte și halucinațiile
O manifestare frecvent întâlnită la persoanele aflate pe moarte este o revenire temporară a energiei și lucidității, cunoscută sub numele de „ralierea de sfârșit de viață” sau „luciditate terminală”.
Deși poate părea un semn de însănătoșire, aceasta indică, de fapt, apropierea de final.
„Am fost alături de bunica mea când a murit, iar ea și-a deschis brusc ochii, iar timp de două zile am avut conversații minunate” își amintește Patterson.
Conform The Washington Post, mai mulți muribunzi au relatat că au văzut persoane dragi decedate cu puțin timp înainte de a-și da ultima suflare. Button a povestit cum unii dintre clienții ei întind mâna spre cineva decedat cu ani în urmă sau rostesc numele acestora.
„Unii cred că sunt halucinații, alții că cei dragi vin să-i întâmpine în lumea de dincolo” spune Reid Gerdes, care îi îndeamnă pe cei apropiați să respecte aceste experiențe.
Simțul auzului, ultimul care dispare
În ultimele ore de viață, corpul începe să se închidă treptat. Persoana poate înceta să mai mănânce și să bea, iar respirația poate deveni zgomotoasă.
„Deși sunetele pot fi deranjante, ele nu provoacă durere persoanei care moare” afirmă Reid Gerdes.
De asemenea, auzul este de obicei ultimul simț care dispare. Button povestește cum un pacient aflat pe moarte a zâmbit după ce a auzit vocea unei persoane dragi.
„Adesea, oamenii au nevoie de permisiunea de a pleca, așa că poate fi de ajutor să le spuneți că veți fi bine” adaugă ea.
Moartea, mai puțin înfricoșătoare dacă o acceptăm
În multe culturi, moartea este văzută ca o tranziție, nu ca un sfârșit de temut. Reid Gerdes afirmă: „Cu cât ne permitem mai mult să vorbim despre moarte, atât din punct de vedere logistic, cât și emoțional, cu atât devine mai puțin înfricoșătoare”.
Button menționează că, la final, majoritatea oamenilor își pun aceleași întrebări: „Am iubit cu adevărat? Am făcut o diferență? A contat viața mea?”.
Ea îi încurajează pe oameni să reflecteze la aceste lucruri cât sunt în viață, pentru a valorifica fiecare moment până la ultima suflare.
