Sofia Vicoveanca a avut o copilărie marcată de drame. "Am plecat cu mama în coloana de refugiați. Nu împlinisem doi ani"
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Nu puteam vorbi astăzi despre Marea Unire de la 1 decembrie 1918, dacă pe data de 15/28 noiembrie (15, conform calendarului pe stil vechi sau iulian și 28, conform celui gregorian - n.r.) a aceluiași an nu se înfăptuia "unirea necondiționată și pentru vecie a Bucovinei în vechile ei hotare, până la Ceremuș, Colacin și Nistru, cu Regatul României".
Cuprins:
- "Când m-am născut, tata era concentrat în armata română"
- "Mama a îngropat bunurile cele mai de preț". Și îngropate au rămas...
- "Pe tata l-am cunoscut când eram școlăriță. Ajunsese, în prizonierat, la 40 de kilograme"
- A ajuns din nou la casa părintească în 1975. "Fusese transformată în colhoz, iar statuia lui Lenin trona în bătătura noastră"
- "Când a văzut crenguța de scoruș, mama s-a îmbolnăvit. A suferit un șoc așa de puternic încât a căzut brusc la pat și a refuzat să mai mănânce"
- Interpretează doar cântece "din bătrâni"
- Mama a pregătit-o pentru viață: "Știu să țes covoare, cunosc rostul câmpului și al gospodăriei"
- Numele de scenă și l-a luat de la localitatea Vicovu de Sus
- Familia i-a fost împrăștiată prin toată Rusia
- De Centenar a cântat pentru românii din Italia și Danemarca
- Pregătește 25 de piese noi
Astfel, tărâmul de vis al Bucovinei revenea la Patria Mamă. Însă, după doar 22 de ani, raiul din nordul țării s-a transformat pentru locuitori într-un adevărat iad, o dată cu izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial.
În acea perioadă tulbure a istoriei, se năștea la Toporăuți, lângă Cernăuți, Sofia Vicoveanca (23 septembrie 1941). Venirea pe lume a viitoarei interprete de muzică populară a reprezentat o imensă bucurie, dar, în același timp, o grijă în plus pentru familia Fusa, numele real al îndrăgitei artiste.
"Când m-am născut, tata era concentrat în armata română"
"Când m-am născut, tata era concentrat în armata română, iar mama, Veronica, se ocupa singură de gospodărie. Pe atunci, aveam o situație relativ bună, părinții mei dispunând, pe lângă pământ, de vaci și cai, de un magazin de mărunțișuri, în care se vindeau diverse produse, cum ar fi sarea sau chibriturile. Dar această situație n-a durat prea mult. O dată cu înaintarea frontului spre Bucovina, am plecat cu mama în coloana de refugiați. Nu împlinisem doi ani", a mărturisit, pentru Libertatea, Sofia Vicoveanca.
"Mama a îngropat bunurile cele mai de preț". Și îngropate au rămas...
Marea artistă a continuat: "Mama a îngropat bunurile cele mai de preț, m-a luat în brațe și a plecat pentru totdeauna de acasă! Am ajuns la o rudă din partea mamei, în balta de la Bivolărie din Vicovu de Sus (n.r. - județul Suceava). Aceasta ne-a primit cu brațele deschise. În lipsă de spațiu, am încropit în cămara casei o cămăruță, cu un pat și o sobă. Avea un gemuleț mic, prin care intra lumina soarelui. Acesta a fost «orizontul» în care am crescut. Eram atât de săraci, încât n-am nici măcar o fotografie cu mine și cu mama din acea perioadă. Nu știu cum arătam când eram mică! În plus, tata a căzut prizonier la ruși și n-am mai aflat nici o veste despre el mulți ani. Prin sat, oamenii îi spuneau mamei «refugiata» sau «văduva». Toată lumea credea că tatăl meu murise în Rusia!". [gallery columns="5" ids="2457902,2457920,2457922,2457923,2457924,2457925,2457926,2457927,2457928,2457929"]
"Pe tata l-am cunoscut când eram școlăriță. Ajunsese, în prizonierat, la 40 de kilograme"
Peste ani însă, Gheorghe Fusa a revenit "acasă", la Bivolărie. Povestește Sofia Vicoveanca: "Pe tata l-am cunoscut când eram școlăriță. Într-o zi, am găsit un militar acasă, care mi-a spus: «Hai la tata!». Așa a fost prima întâlnire cu tatăl meu. Ajunsese, în prizonierat, la 40 de kilograme la 1,75 metri înălțime. S-a angajat la o fabrică de cherestea din zonă. După un timp, am primit o bucată de pământ de la un sătean care fugise în lume. Aici, ai mei au ridicat o casă. Din păcate, acum nu mai există, a fost dărâmată".
A ajuns din nou la casa părintească în 1975. "Fusese transformată în colhoz, iar statuia lui Lenin trona în bătătura noastră"
Deși nu avea amintiri despre plaiurile natale - plecase în bejenie când avea mai puțin de doi ani -, pe Sofia Vicoveana a purtat-o drumurile vieți înapoi, la Toporăuți. S-a întâmplat în 1975, cu ocazia unui turneu susținut în actuala Ucraina de Ansamblul de Cântece și Dansuri Ciprian Porumbescu din Suceava, din care făcea și ea parte. "În acest turneu, am cântat în mai multe localități din nordul Bucovinei, printre care și în Cernăuți. Am spus organizatorilor că sunt de fel din Toporăuți. A doua zi dimineață, când să plecăm, au venit doi inși cu o mașină Volga la hotelul nostru și m-au rugat să urc. M-au dus într-un sat, au oprit mașina în fața unei porți și mi-au spus: «Aici este casa ta!». Am coborât și când am intrat în curte, am dat peste statuia lui Lenin! Casa părintească fusese transformată în colhoz, iar statuia lui Lenin trona în bătătura noastră! Cei de acolo mi-au spus că mai adăugaseră la casă niște acareturi, iar în curte era săpată fundația pentru un nou sediu. Am intrat în casă, dar erau numai birouri, nimic nu amintea de casa noastră. Când să plec, un «tovarăș» a rupt o crenguță dintr-un scoruș aflat în curte și mi-a spus: «Ține, să ai o amintire de la casa ta!»".
"Când a văzut crenguța de scoruș, mama s-a îmbolnăvit. A suferit un șoc așa de puternic încât a căzut brusc la pat și a refuzat să mai mănânce"
Revenită acasă, în Vicovu de Sus, artista i-a arătat crenguța de scoruș mamei. Un gest pe care avea să-l regrete. "Când a văzut crenguța de scoruș, mama s-a îmbolnăvit. A suferit un șoc așa de puternic încât a căzut brusc la pat și a refuzat să mai mănânce. Am chemat doctorul, dar acesta mi-a spus că n-are ce-i face, totul e «din casă». În disperare de cauză, am apelat la fiul meu care avea 4 ani. De fiecare dată când puneam masa, băiatul meu stătea lângă mama și îi zicea: «Buni, cât mănânc eu, atâta mănânci și tu!». Încet-încet, cu ajutorul nepotului, mama și-a revenit și s-a pus pe picioare".
După aceste amintiri dureroase, Sofia Vicoveanca se bucură că va sărbători alături de românii săi dragi Centenarul Marii Uniri."Îi îmbrățișez pe toți cu multă dragoste. Hai să fim mai buni și mai iertători! E nevoie de iubire și de pace la hotare și în sufletele noastre!", a transmis românilor de pretutindeni marea interpretă de muzică populară.
La întrebarea dacă acum, după 100 de ani, este România împlinită fără Bucovina de Nord și fără Basarabia, Sofia Vicoveanca a conchis, suspinând: "Acum este doar amar și căutare! Ar fi normal să se facă dreptate!". Pentru Sofia Fusa, născută la Toporăuți, România, în septembrie 1941, rana pricinuită de despărțirea forțată de plaiurile natale nu s-a închis niciodată. Și, probabil, ca în caul multor altor compatrioți siliți de "vitregiile vremurilor" să fugă din "calea răutăților", nu se va vindeca niciodată!
Interpretează doar cântece "din bătrâni"
Sofia Vicoveanca are în repertoriu doar melodii culese de la bătrâni sau auzite în casă, cântate de mama sa. "Cântecele mele sunt culese de la bătrânii satului și de la mama. Nu mi-a făcut nimeni textele din creion, cum se spune, le-am auzit la bătrâni sau la mama și le-am preluat. Eventual, au fost competate cu câte ceva. M-a ajutat și faptul că stăpânesc și graiul vechi din partea locului", a precizat, pentru Libertatea, îndrăgita interpretă de muzică populară.
Mama a pregătit-o pentru viață: "Știu să țes covoare, cunosc rostul câmpului și al gospodăriei"
[gallery columns="5" ids="2457906,2457907,2457908,2457909,2457910"]
"Dacă ar fi s-o iau de la început, n-aș muri de foame!", ne-a mărturisit Sofia Vicoveanca. Motivul? Mama sa a pregătit-o pentru viață. "Știu să țes covoare, cunosc rostul câmpului și al gospodăriei. Mama m-a pregătit pentru viață. Nu m-a lăsat o clipă de lângă ea! La șapte ani m-a învățat să cos. Mi-a spus să nu vorbesc mult, să nu râd tare, Să fiu gospodină și supusă. Am fost ascultătoare, probabil și pentru că am avut o copilărie extrem de grea. Azi munceam și mâine mâncam! Așa au fost vremurile", ne-a spus, suspinând, Sofia Vicoveanca.
Numele de scenă și l-a luat de la localitatea Vicovu de Sus
Născută Sofia Fusa și devenită după căsătorie Sofia Micu, după numele soțului, ziaristul Victor Micu, solista de muzică populară și-a luat numele de scenă Vicoveanca după localitatea în care a ajuns cu mama ei, la doi ani: Vicovu de Sus. Numele de scenă i-a fost dat de către directorul Ansamblului de Cântece și Dansuri Ciprian Porumbescu din Suceava, unde a fost angajată, prin concurs, în anul 1959, după ce a absolvit Școala Populară de Artă din localitate. Acesta a considerat că Fusa nu avea rezonanță artistică și a numit-o Vicoveanca. Din mariajul cu Victor Micu, decedat în aprilie 2001, Sofia Vicoveanca are un fiu, Vlad, de 47 de ani.
Familia i-a fost împrăștiată prin toată Rusia
Soarta a făcut ca familia Fusa să se împrăștie. După război, Sofia Vicoveanca a încercat prin toate mijlocele să dea de urma unei mătuși din partea mamei: "Când noi ne-am refugiat, sora mamei a rămas în Toporăuți. După război, am aflată că a fost luat și dusă în Siberia. Am încercat mulți ani s-o găsim, am apelat și la Crucea Roșie, dar n-am mai dat de ea. Am pierdut-o!", dezvăluie, cu emoție în glas, Sofia Vicoveanca. O altă mătușă a interpretei, de această dată din partea tatălui, a rămas în actuala Ucraina și s-a stabilit la Cernăuți: "Pe tanti Ana Gherasim am revăzut-o după mulți ani. I-am făcut chemare și, după ce a primit aprobare de la autoritățile sovietice, a venit în România să ne viziteze. În schimb, despre copiii ei, adică verii mei, nu mai știu nimic! Doar am auzit că s-au împrăștiat prin toată Rusia!".
De Centenar a cântat pentru românii din Italia și Danemarca
Sofia Vicoveanca sărbătorește Centenarul Marii Uniri prin cântec. Îndrăgita artistă a cântat anul acesta pentru românii aflați în afara granițelor țării, în Italia și în Danemarca. "Tocmai m-am întors dintr-un turneu în Danemarca. Cu ajutorul ambasadorului din această țară, domnul Alexandru Grădinar, am cântat pentru românii din Aalborg și din Copenhaga. Oamenii au fost însetați să audă graiul nostru românesc. Mulți au venit îmbrăcați în straie populare. Acest lucru m-a mișcat profund!", a precizat artista. Tot în 2018, Sofia Vicoveanca a cântat pentru și românii stabiliți în Sicilia. "Doamna Elena Ciobanu m-a invitat să cânt în Sicilia. M-a spus: «Doamna Sofia, trebuie să veniți și la noi, să nu se piardă tradiția!». Am acceptat cu bucurie, iar românii noștri de acolo m-au primit excelent", mărturisește solista. De ziua națională, Sofia Vicoveanca va cânta la Botoșani, urmând ca, pe 2 decembrie, să susțină un concert la Mănăstirea Putna.
Pregătește 25 de piese noi
Pentru anul 2019, Sofia Vicoveanca pregătește 25 de cântece. "Pregătesc 25 de piese noi, care o să apară anul viitor. Sunt obiceiuri de iarnă (capra sau umblatul cu ursul), ritualuri de nuntă, colinde, mai multe doine, dar și cântece de joc!", spune artista care locuiește în Suceava într-un apartament plin de flori! "Stau la Suceava într-un apartament de 4 camere. Sunt singură, dar am 130 de ghivece de flori. Cât sunt plecată, mă gândesc la ele!", a conchis îndrăgita interpretă de muzică populară.
Paradoxul Metrorex | În timp ce sindicatul cere majorări de 42%, compania se împrumută şi pune gaj trenuri pentru plata lucrărilor din Drumul TabereiDeputatul PSD Florin Iordache, pasionat de pescuit sportiv, cu gesturi de fotbalist. Ce gesturi obscene au făcut Răzvan Lucescu, Stelea, Ioan Andone sau Gigi Becali
