România Neglijată – în pragul spitalului de nebuni

Și președintele nu dă semne că accelerează. Are o lentoare în mișcările politice, a înghițit cu poftă broasca râioasă PSD și până la urmă s-a ajuns la Bolojan după numeroase compromisuri și un serios popas în tărâmul ridicolului. Și mai e și Apărarea.

Neglijată agresiv în timpul deceniului Iohannis, când România s-a mulțumit să cumpere la suprapreț o șapcă de la Trump și să își cânte singură cântecul de leagăn al articolului 5 din Tratatul NATO.

Nicușor Dan vorbește și el despre pas cu pas, cu alte cuvinte, dar pe fond la fel. Iar România nu mai are timp. De pasul ștrengarului, ca pe vremea administrației Băsescu-Udrea. Nu mai are timp de mersul piticului, ca pe vremea lui Iohannis.

România e într-o situație de urgență. Trebuie decuplate mafiile și atârnătorii de la buget și trebuie promovată rapid competența. Îmi pare rău, dar deocamdată nu s-a întâmplat.

Ceea ce nu înseamnă că am uitat dezgustătorul show fascist al „suveraniștilor”. Faptul că Georgescu nu e încă după gratii, deși face gargară cu „fleacul” „Căpitanului”, spune multe despre așa-zisa justiție românească.

Care continuă să sfideze violent cu Savonea și Busuioc. Doar pentru că regimul Dan-Bolojan îl irită pe penalul Dragnea, eliberat înainte de termen, nu înseamnă că tandemul merge în direcția corectă și cu toate pânzele sus.

Deocamdată se târăște. Iar piatra de moară de piciorul țării e regimul fesenist, cu PSD în prim-plan. Care a generat și întreținut acest cancer de privilegii, nerușinare și lipsă de răspundere.

Chiar așa, Ciolacu e bine, de ce întrebați? Doar pentru că a ruinat țara și s-a făcut nevăzut în pâcla de partid?

Și ca să fie frumos acum, când i se face de șapte ani Dosarului 10 August, putem să ne consolăm cu rânjetul de hienă bine bugetată al faimosului matematician Grindeanu, pe vremea căruia se dădeau ordonanțe noaptea ca hoții, noaptea la colț.

Ei, și ce dacă se dădeau? De-aia nu mai poate acum Grindeanu să pozeze în reformist?! Dumneavoastră nu cunoașteți spinarea românească… Se povestește că sălciile studiază flexibilitatea istorică a moralei românești.

Trăiască, deci, pururi curluntrismul lăuntric al poporului ales: românii!

Și dorința cea mai mare a României Neglijate e să pună și ea olecuță mâna pe buget, să-l prade, mâna pe bici, să se răzbune. Genocidul lui Pol Pot din Cambodgia, veselia întru crimă a khmerilor roșii ar fi o plimbare în parc față de ce se angajează că vor face, vor drege semianalfabeții români cu conexiune la net, care cunosc doar trei culori pe lume și l-ar vrea pe David Popovici mort în bazin.

Experimentul Pitești ar fi o ploaie de vară, Gulagul o plăcere. Dați-i numai românului neglijat șansa de a fi torționar pentru o zi!

Așa arată azi consecințele discursului urii tolerat și încurajat de la pădure, să trăiți! Perdeaua de fum dincolo de care s-a furat ca până acum. Elegant, rafinat, deloc discret.

Și așa am ajuns cu democrația bolnavă de ură, în pragul spitalului de nebuni. Și lui Putin îi place asta. 

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE