Și noi trecem nepăsători mai departe

Și cum cutra bătrână nu se sperie de dânsa mare, nu strică și un ultim gest populist: turnătorul Petrov, redevenit – hocus-pocus! – președintele Băsescu, vrea un apartament, nu o casă, fiindcă e prea mult… Of! Mărinimie! O, pașă, cât de darnic ești!

Chiar așa, cine o mai sălășlui în casa din Mihăileanu? Eh, manțocăriile tinereții – uitate-s toate! Așa era în tranziție, se mai și… Ce vreți și dumneavoastră acum?!

În fine, să trecem peste corul aplaudacilor (care par să se tragă tot din daci) și să ne amintim că așa au închis – cointeresat – ochii și când Băsescu făcea din țara românească o feudă personală, moșia de la Nana practic, iar doamna Udrea (iertată e și protejată de odinioară) se cam umplea de boala tranziției – șpaga.

Și repet că Băsescu/Petrov chiar a fost cel mai bun președinte al României de după 1990. Și asta spune cam totul despre tot. 

Cât despre justiția de la români, să sperăm că există justiție divină, fiindcă altfel, aici, pe pământul strămoșesc, s-ar putea să mai dureze. 

Mai ales dacă se urcă în copacul puterii și clanul simionagiilor, fiindcă de ce nu?! Cine o să-i oprească? Bolojan? Nicușor Dan? Poporul român?

Totodată, poate că Predoiu de la Interne chiar nu precupețește niciun efort întru propășirea României, dar poate că atât poate el, cu tot cu ochii mijiți.

Ia uite că vine și toamna și începe (poate) școala reformată. Începe, evident, degeaba. O să se umple țara românească de școală bine făcută cum ne-a umplut Băsescu de „binele mai mare” și Iohannis de „România educată”.

Mai departe, pe Trump l-a luat pofta de a ajunge în rai (ar merge o amenajare interioară și în rai, ceva frumos, aurit, ca în secolul al XV-lea), așa că e în căutarea păcii. O pace, desigur, după dictarea prietenului Vladimir.

Cât despre Uniunea Europeană, ea va ieși întărită din război pentru că își va lua securitatea în propriile mâini.

Doar că va trebui să schimbe garnitura asta de lideri slabi și să reevalueze anii 2000, când s-a făcut sluj la Putin pe partea economică, direct.

Iar la noi, rușii nu s-au întors acum să ne cotropească în războiul hibrid, fiindcă, de fapt, n-au plecat niciodată. Cine credeți dumneavoastră că a câștigat la revoluția din 1989? Tătarii? Sud-africanii? Chilienii?

Cam asta e pe lume, adică e rău, dar să nu ne pierdem optimismul: va fi și mai rău!

În cel mai recent număr din „Philosophie magazine”, dedicat gânditoarei Hannah Arendt, autoarea care a explicat poate cel mai bine originile totalitarismului, se găsește un interviu extraordinar cu filozoful Roger Berkowitz. 

Francezii sunt răsfățați cu aceste publicații tipărite, care vorbesc despre un nivel cultural al publicului care, văzut dinspre România, te lasă cu speranța aproape stinsă.

E un interviu despre crepusculul democrației americane, care se năruiește sub Trump. M-a încântat o formulă folosită de Berkowitz pentru a-l descrie pe președintele american: un cleptocrat nihilist.

Recursul lui Berkowitz la Arendt vine ca un semnal la trezire (nu va fi ascultat, desigur).

Arendt, ne reamintește Berkowitz, nu susține că suntem doar cinici, oi fără conștiință. Ne putem rupe lanțurile, ne putem revolta, putem să ne opunem și avem datoria morală de a ne opune.

E mai multă nevoie ca oricând de o relectură din Hannah Arendt, să ne amintim ce sunt regimurile autoritare, ce sunt tiraniile și cât rău poate să facă un regim totalitar. 

Avem astăzi pe lume enorm de mulți tirani. Extrema dreaptă e în marș pe toate continentele. Suntem în război, dar ne prefacem că nu suntem.

Totodată, privesc înmărmurit spre conflictul din Gaza. Israelul e condus de guvernul lui Bibi Netanyahu spre o criză morală fără ieșire.

Cred că în Gaza se desfășoară cu adevărat un genocid și cred că guvernul Netanyahu are tușe de extremă dreaptă, că e pur și simplu fascist. 

Este o imensă tragedie istorică în desfășurare în Orientul Mijlociu și noi trecem nepăsători mai departe. 

Păi, uite, tocmai de aceea venirea asteroidului n-ar produce așa mari pagube pe pământ. 

Căci moral deja suntem, de multă vreme, sub pământ, cât se poate de morți, doar că n-a avut nimeni bunăvoința să ne comunice amănuntul.

Netanyahu este responsabil și pentru 7 octombrie (cine, dacă nu guvernul, trebuia să apere Israelul?!), și pentru proporțiile conflictului din Gaza și nici nu mai deschid dulapul plin cu scheleții dosarelor de corupție…

Am fost recent la un Memorial al Holocaustului la Paris, avea o bibliotecă excelentă despre multiplele genocide din secolul XX, genocidul în contra armenilor, în contra evreilor, genocidul din fosta Iugoslavie sau din Rwanda. Aș lua acea bibliotecă și aș trimite-o urgent guvernului din Israel, deși evident că ar rămâne neatinsă… Nepăsători, ziceam.

Cum trecem și pe lângă catastrofa de la doi pași de noi. Mai zic încă o dată (tot degeaba): expansiunea Rusiei neoimperiale a lui Putin trebuie oprită înainte să ne mutileze destinul național. 

Și e cumplit cât de mulți compatrioți sunt analfabeți istoric și nu înțeleg elementarul. Iată-l: Rusia a fost, este și va fi întotdeauna dușmanul natural al României și al Europei întregi.

Nu de la Răsărit ne-a venit lumina, de acolo vin agitația, propaganda, aberațiile, prostiile fără margini, elucubrațiile de guru de TikTok și sfârșitul istoriei fragilei noastre democrații.

Rusia rămâne tot imperiul răului, oricât de hollywoodian ar suna diagnosticul lui Reagan și patru decenii mai târziu… Chiar așa – imperiul răului. 

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.