Viața, sfârșitul, funeraliile și însemnătatea păcătosului Papa Francisc

Chiar a fost prietenul oamenilor în dificultate. Înțelegea exact că ăsta e tot rostul Bisericii.

Citea ziarele și când a plecat din Buenos Aires tocmai Papă la Roma și-a anunțat vânzătorul de ziare că, din păcate, nu mai cumpără de la el. A fost gestul prin care m-a cucerit definitiv. Cine nu își respectă vânzătorul de ziare nu înțelege lumea și viața. Nu vreau să scriu ce cred că merită popoarele care își lasă ziarele să moară.

Papa Francisc a făcut gesturi surprinzătoare în epoca noastră strâmbă, emoționante tocmai prin firescul lor scandalos. S-a înconjurat de dansatori de tango, copii cu sindromul Down, sărăci, refugiați, orfani. Papa Francisc a fost un Papă al oamenilor.

Uman, se întreba cine e el să judece păcatele altuia. Era Papa, dar își lua libertatea să fie altfel. Perfect uman.

Totodată, Papa a trăit în spiritul Evangheliilor, ceea ce l-a făcut dușmanul conservatorilor. Dar cine nu e dușmanul conservatorilor? 

Papa Francisc și-a văzut de viața lui dedicată frumuseții vieții. Totodată, a vorbit ferm împotriva ororilor aduse în lume de lăcomie și războaie.

Nu a făcut unanimitate. Am auzit și câ a fost cam kremlinofil (!) și ar trebui „împăiat ca Lenin”, am auzit și că „nu mai prindem noi așa Papă, să țină cu lumea, nu cu bagabonții”.

Recomandări

Cele două Românii. Nicușor Dan, făcut președinte de mediul urban. Orașele și județele unde și-a zdrobit contracandidatul ANALIZĂ

Am plecat, deci, la Roma, să văd cu ochii mei lungul adio al cetății eterne către acest Papă atipic.

Avionul e plin de georgescofili. Două ore și niciun acord nimerit între subiect și predicat. Cine sunt eu să judec? Eu nu sunt Papa. Îmi lăcrimează urechile.

Cum au trecut oamenii ăștia de clasa a II-a? Ce eșec sever al sistemului de învățământ, care nu mai învăță nimic!

În schimb, toate tezele protocroniștilor reciclate de auriferi le scaldă buzele: noi, românii, i-am învățat pe romani limba latină și acum ne învață ei pe noi italiana, cum vine asta?!

Am regăsit ideea, de un absurd și o stupiditate care o fac demnă de marele Caragiale, și la purtătorii de pașaport românesc care fac turiștii cu alba-neagra, vizavi de Columna lui Traian.

Vineri seara erau grăbiți, zi scurtă, grăbiți să închidă taraba, să prindă „pomana lu’ ăl bătrân” la Vatican.

Papa ar fi surâs. Chiar a fost un om al oamenilor.

„Un Papa amoroso. Amoroso!”, cum strigă un mexican înspre o cameră de televiziune. Adică iubea lumea, traduce o reporteriță. Papa a fost un om întreg. Mintea la cap. Mintea la inimă. Empatie. Solidaritate. Compasiune. Iubire.

Mi s-a părut mai tristă Roma. Până la sfârșitul săptămânii au tot urcat nori pe cer și uneori a plouat.

Recomandări

Kremlinul anunță că Vladimir Putin și Donald Trump vor vorbi la telefon diseară

În ultimii cincisprezece ani am călătorit de multe ori la Roma, mai des ca oriunde în România.

Aici am fost tânăr și fericit, am cunoscut și deznădejdea, am trăit. Nu am nicio casă, nu am nicio proprietate, dar la Roma, pe care o știu până în ultimele mahalale, sunt acasă.

Mă străbate ideea unei procesiuni a sărmanilor lumii, care să îl conducă pe Papa Francisc pe ultimul său drum.

Nu s-a întâmplat. Sâmbătă, tot bogații și liderii lumii, mulți ticăloși fără margini, s-au înghesuit să iasă în față lângă coșciug.

Așa că am rămas un oarecare în mulțime, însoțindu-l pe Papa Francisc cu aplauze și lacrimi, ca restul oamenilor.

Și cei mai mulți erau tineri și foarte tineri. Papa a iubit și a fost iubit.

Rugat să se definească, Papa s-a caracterizat exact: isteț, dar și un mare naiv și peste toate, ca orice om, un păcătos.

Cu Papa Francisc se încheie anii 2010, care au fost ultima epocă îndurabilă din istoria oamenilor. Dar să nu comitem păcatul lipsei de speranță!

În memoria lui Papa Francisc, să sperăm imposibilul. Că viața va continua să merite a fi trăită și în secolul XXI.

Roma a mers repede mai departe, a văzut mulți papi și sfinți și istoria toată. Viața continuă.

Recomandări

Noaptea câND Nicuşor a devenit preşedintele României REPORTAJ

Romanii, care trăiesc înconjurați de mii de ani de istorie, o știu din instinct. Mă agăț de iubire și de lacrimile tinerilor de pe bulevardul Vittorio Emanuele II și merg și eu mai departe. 

Urmărește-ne pe Google News

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.