Atenție și îngrijorare, popor cu nevoi speciale

În mod normal, era la școala ajutătoare pentru deprinderea limbii materne. Am avut peruși care se descurcau mai bine în română decât Gavrilă. Am avut un hamster care avea mai puține provocări cognitive. Am avut o șosetă care înțelegea mai mult din democrație și rolul presei. 

Românii păreau plecați de la ieșirea din comunism în căutarea valahíei (felul lor greșit de a trece prin istorie) perfecte. Se poate striga bingo, zi-le domnu Geo. S-a găsit Gavrilă.

Faptul că o asemenea făptură este angajatul poporului român mă umple de bucurie și de speranță. Și-au găsit românii oglinda. Dar parcă ar fi doar Gavrilă, cu isteria ei lacrimogenă. 

Avem și isterie urlătoare. Să nu uităm de madam Șoșoacă (e inexplicabil cum de nu a reușit Caragiale să scrie o madam Șoșoacă). Din limbajul public la români au rămas lătratul câinilor și urletele șoșocarilor. 

Adepții cuplului de comici Georgescu (un caca mic, un spital mare, un creier mic, spital deloc) se regrupează în spatele altor aberații izolaționiste. 

În pole-position, fostul consumator de brânză de la Becali – Gică Simion, de la galerie, care întinează numai nobilele idealuri ale lui Pampon și Crăcănel. Plânge Nenea Iancu de bucurie în mormânt. 

Recomandări

După alegeri, potopul: Guvernul a amânat după vot marile probleme economice. Ce ne așteaptă

Și mai trag nădejde să ajungă la Cotroceni și alde Ponta și Antonescu (dacă doriți să revedeți) și ca și cum nu aveam destul necazuri mai e și doamna Lasconi. 

Nicușor Dan, pe de altă parte, e într-o ligă doar a lui, deocamdată e locuit de spiritul lui Iohannis, care nu se dă dus de la vârful statului român, deși ar trebui să primească un jet privat până la loc cu răcoare. 

Nicușor Dan reușește să tacă mai solemn decât Iohannis, să spună mai poticnit ce vrea să facă (chiar așa, ce?!) și în general să administreze un oraș care n-a căzut încă pentru că n-a venit cutremurul. Poate vine deodată cu apa caldă, mai știi? Un oraș care salivează după Piedone, de parcă mai era nevoie de dovezi că în Capitală se trăiește concomitent fără cap, inimă, coloană și ochi. 

Și chiar și așa, Nicușor, cu capul lui mare de matematician, e cu două clase peste toți competitorii în parte și cu una peste toți luați la grămadă. 

Cât despre cum funcționează industria satisfacerii capriciilor gloatei, iată această pildă, cu drag. 

Repetenții: Olimpicii noștri, internaționalii noștri, tinerii de aur, suntem cei mai deștepți din lume. Apare Nicușor, olimpic internațional la matematică, nu la frecat duda. Tot repetenții: A, ăsta nu, nu e bun, nu e tuns. Nicușor, infantil instant pe TikTok-mini-tok: Hei, haideți cu mine să mă tund. QED.

Recomandări

Dosarul șpăgilor de la ASSMB: fostul director adjunct Cristian Plută și gașca de afaceriști din jurul lui vor fi judecați pentru infracțiuni de corupție

Selecția cadrelor la români, așa cum am avut posibilitatea să o admir în ultimele decenii, nu scoate în față – decât prin cine știe ce miracol – competența, onestitatea, decența, echilibrul, bunul-simț, moderația. Și voi vreți să nu fim neamul cel mai prost din Europa la toți indicatorii modernității. Păi, nu se poate, tăticu, cum frumos ar spune și Rică Răducanu. 

Circulă o poveste frumoasă, veche, o redau întocmai: că demult, în secolul trecut, când Jenică Barbu i-a reproșat lui Rică Răducanu că nu jucăm și noi cu răutate ca englezii, marele portar giuleștean i-a replicat pe bună dreptate: Păi, ce, bre, nea Jenică, matale scrii ca Shakespeare? 

Și uite așa rămânem scriși de-a pururi de Caragiale, tot cu Didina Mazu, Mița Baston și frizerul și subchirurgul Nae Girimea. Atenție și îngrijorare, popor cu nevoi speciale! 

Foto: Inquam Photos / George Călin

Urmărește-ne pe Google News