Când mama și fiica nu mai vorbesc aceeași limbă. Ce ar trebui să facă europenii pentru a salva „familia” transatlantică
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Anul acesta, unul dintre subiectele „picate” la faimosul bacalaureat francez - proba de filosofie - suna aparent simplu: „Ne datorează statul ceva?”. Dacă ești convins că masele fac istoria, vei spune că statul ne datorează totul, pentru că el e imaginea „instituțională” a națiunii, fără de care nu poate exista.
Acesta e răspunsul de „stânga”, bazat pe o logică a colectivelor mari și pe ridicarea în slăvi a egalității ca virtute prin excelență civică și pe dogma redistribuirii cât mai echitabile a resurselor existente.
Dacă, dimpotrivă, ai credința că istoria e produsul unor personalități excepționale, socotești că statul nu ne datorează decât exercițiul competent și dezinteresat al funcțiilor sale regaliene, adică să asigure pacea socială prin ordine publică, apărarea țării, colectarea taxelor, educația de bază ca bun gratuit, reprezentarea diplomatică și emiterea monedei: în rest, ideal e să nu-și depășească atribuțiile și să le lase cetățenilor întreaga libertate (de gândire, exprimare, asociere și inițiativă privată). Avem aici răspunsul de „dreapta”, tipic individualist.
Evident că statele contemporane democratice încearcă să găsească o medie între aceste două variante, combinând paternalismul de stânga cu autolimitarea menită să extindă domeniul libertății. La fel de evident e și faptul că, oricât am proclama caducitatea distincției dintre politicile de stânga și cele de dreapta, cele două se împacă greu sau numai aparent și pe durate scurte.
Când am ajuns pentru prima oară în SUA, m-a frapat absența statului în New York. În afară de poliție și de clădirea primăriei, totul e privat. Cu excepția capitalei botezate după primul președinte american (și unul dintre părinții Constituției), adică a locului unde s-au concentrat instituțiile federale, metropolele americane, dar și localitățile „uitate” în imensitatea teritorială a țării se descurcă autonom, prin oameni care se asociază liber, au dreptul să se apere (cumpărând arme) și domnesc peste propriul destin, făcut din idei vizionare riscante și negocieri raționale între parteneri care-și definesc interesele fără legătură cu statul. Asociațiile civice și congregațiile religioase sau companiile însele, ca entități juridice independente, asigură echilibrul dintre obligații și drepturi, în baza unor contracte respectate cu strictețe.
În Uniunea Europeană găsim un peisaj instituțional baroc. Statele naționale, dar și Comisia Europeană produc zilnic dovezi ale caracterului lor indispensabil și nu mai știu cum să inventeze noi agenții, birouri, structuri administrative și norme chemate să reducă „neprevăzutul” până la imposibila cotă zero. Trăim pe un continent care s-a autodistrus prin două conflagrații mondiale, așa încât sistemul european nu pare să funcționeze decât pentru a nega orice nou (nazist sau comunist) „triumf al voinței”.
Putea fi altfel? Probabil că nu, însă tocmai această obsesie a „suprastructurilor” de control preventiv a făcut din UE și SUA două universuri care-și vorbesc tot mai greu, pentru că mizează pe filosofii politice distincte până la paralelism. În timp ce SUA se reglează de jos în sus, europenii își țin în țarc demonii istorici printr-o organizare de sus în jos, care frânează birocratic atât „anarhia”, cât și „revoluția”.
Întrebarea etapei - nu doar la eventualele probe ale bacalaureatului francez - este în ce măsură putem reapropia cele două culturi politice de pe malurile Atlanticului, pentru a menține coerența strategică a lumii occidentale, confruntată tot mai mult cu insurecția geopolitică a „periferiilor” revanșarde. Intuiesc că răspunsul european va conta cel mai mult în respectiva ecuație. Nu SUA au nevoie de o resetare procedurală, cât Bătrânul Continent, aflat într-un epicentru delicat și expus deopotrivă expansionismului chinez, revizionismului agresiv al Rusiei și problemelor din mereu tumultuosul Orient Mijlociu (extins în Africa de Nord).
Până mai ieri, UE avea sarcini curente rezonabile: să găsească o medie între interesele statelor-membre și să proiecteze global valorile „pașnice” ale propriului model postbelic. De acum înainte - bunăoară în ciclul politic de după acest an electoral - Uniunea Europeană e chemată să se reinventeze, adică să revină de la idealism la realism, să se reînarmeze, să-și simplifice radical legislația și să acționeze pentru integrarea Ucrainei și Republicii Moldova într-un spațiu estic etanș, capabil să stopeze acțiunile (de acum militare) ale Federației Ruse.
Dacă Europa nu va începe să semene ceva mai mult cu America - dar nu la nivelul nebuniilor ideologice de acolo, ci în felul în care-și organizează libertatea - atunci viitorul imediat va deveni tot mai turbulent și nesigur. Cu amplasarea sa geografică și forța ei intrinsecă, America poate supraviețui fără noi, pe când reciproca nu pare deloc valabilă. Europenii occidentali din vremea Războiului Rece s-au bazat integral pe SUA, însă dacă vrem o Alianță Nord-Atlantică funcțională, va trebui să facem (pentru noi înșine) ceva mai mult. Și altfel.
Basarab1948 24.06.2024, 12:58
Dar despre copiii celor 6 milioane de emigranți români ca și a celor ramași aici-ai caror parinți au avut pilele necesare ca sa prinda un loc la gradinița-precum și a celor din școala elementara?!Care copii-mai ales cei nascuți afara și dați la școala tot acolo-NU ȘTIU limba materna!Și a copiilor de la gradinița-din țara- care invața poezii și cântece mai intâi in limba...engleza!De ce?Pai nu e clar?Aici in România-țara membra UE și integrata in„structuri euro atlantice”NU au speranța gasirii unui loc de munca platit la nivelul de afara!Țara,parinți,cimitirele inaintaților?Noțiuni abstracte!Nu asta s-a urmarit?Cu toate ca acum se face propaganda stridenta pentru... naționalism?Nici vorba!Pentru militarizare,dar pentru apararea...„valorilor democrației”!
User1032 24.06.2024, 15:19
Memorie de peștișor auriu: cum poți spune că statul american este inexistent după infuziile absolut imense de bani necesare pentru a menține sistemul lor în funcțiune după criza din 2008 și în timpul pandemiei. Tirania averilor private, asta ar fi preferabilă domnului baconschi, dacă ai bani să îți impui voința în lume asta este ordinea "naturală" pe care o mușamalizează. Ne trebuie instituții ale statului puternice, democratice, sindicate și cooperative care pot să limiteze și să eradicheze puterea privată a banului și să creeze locuri de munca bune pentru majoritatea populației. Așa au crescut statele vestice la nivelul de trai pe care îl au nu prin virtutea unor inventatori sau magnați și decăderea lor actuală este paralelă decăderii acestor instituții populare și democratice pentru ultimii 50 de ani.
Sfantul_Cuvios_Pafnutie 24.06.2024, 19:50
Te pomeni că ai vrea să fie legaţi românii de glie, ca pe vremea Cârmaciului, nu? Să mergem să lucrăm unde zice statul, că doar statul "ne dă" totul, deci şi noi trebuie să dăm totul statului. Şi de ce ar trebui să înveţe copiii principala limbă internaţională, când ar putea ăia să înveţe româna dacă vor să se înţeleagă cu noi. Pentru noi e suficient "ză dacs came from ză tracs".
MAMIRA 25.06.2024, 16:56
In 3 generatii Vestul s-a distrus ca sa salveze o elita (2021 mai ales) Keynes: "dezechilibrele pot fi suportate perioade lungi". In SUA Statul e mai puternic (isi protejeaza interesul) si pt asta SUA dicteaza in Europa . Din Romania se pleaca din lipsa Perspectivei. La noi cum Statul e slab in fata Marilor Companii pt care isi taxeaza cetatenii ,exista un Capitalism mult mai salbatic decat in Vest si e implementat si in educatia individuala. Cei care pleaca de fapt cauta ...Mai Mult Socialism
MAMIRA 25.06.2024, 22:56
mai clar... l-am pomenit pe Keynes pentru ca citind articolul intrezaresc ideile lui F.A. Hayek promovate aici ca o optiune pro "libertate individuala"... prin reducerea Statului la un birou de colectare al impozitelor (nationale si UE) pt a sustine esecul Marilor Companii. Companiile care vor mai mult control nu sunt "Indivizii liberi" ci sunt grupuri unde nu vezi Democratie si pentru asta vor sa Planifice ele societatea si nu Statul care ar putea sa o faca in favoarea propriilor cetateni.