După 36 de ani, ne paște o nouă înfrângere a României în fața Rusiei?
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În dimineața zilei de 22 decembrie 1989, ieșirea sutelor de mii de români în stradă contra regimului Ceaușescu a fost unul dintre cele mai înălțătoare momente din istoria poporului român. Aceea a fost ultima Revoluție a poporului român pentru libertate și demnitate!
Apoi, în chiar după-amiaza acelei zile, după evacuarea de la putere a lui Ceaușescu, elitele din sistemul de forță au predat conducerea politică a țării grupării conduse de Ion Iliescu, în care oameni cheie (precum Nicolae Militaru, cel numit ca ministru al apărării naționale, căruia i-a fost subordonată imediat și Securitatea) erau agenți dovediți ai spionajului URSS. Împreună, cele două grupări de putere (sau cel puțin una dintre ele) se pare că au făcut diversiunea căreia i-au căzut victime nevinovate mii de români (morți și răniți), au deturnat Revoluția românilor și i-au lichidat pe soții Ceaușeșcu (nota bene, fix în ziua de Crăciun).
Din cauza deturnării Revoluției, pentru România urmat un nou deceniu de luptă a unei părți a poporului român cu rămășițele comunismului și bolșevismului, cu o perioadă inițială de rămânere în sfera de influență a URSS, până la prăbușirea acesteia în 1991, iar apoi sărăcie cenușie în anii 90 (aproape de falimentul național), până după 1999, când a avut loc înțelegerea cu Occidentul de accedere în Uniunea Europeană, în contextul războiului din fosta Iugoslavie.
La scara istoriei, se mai poate consemna că unii dintre cei care conduceau în decembrie 1989 diverse structuri de forță, care aveau impresia că se pot înțelege cu noua stăpânire politică a României (interpuși ai rușilor, unii dintre ei), au fost băgați la pușcărie sau asasinați, după ce au fost folosiți.
Din punct de vedere politic, în decembrie 1989 România a fost supusă de facto de URSS. Doar datorită prăbușirii URSS în 1991 și presiunii puse de jos în sus de poporul român în anii ‘90 asupra conducerii politice a țării, aceasta a hotărât apoi să îndrepte țara spre Occident.
Admiterea în UE și NATO a adus cea mai bună șansă istorică de bunăstare, demnitate și libertate pentru poporul român. Faptul că România nu a beneficiat la maxim de această oportunitate istorică (așa cum a făcut Polonia, de exemplu), a fost în principal din cauza combinației incredibile de prostie și corupție, de la nivelul elitelor noastre politice.
Am cunoscut recent un cetățean român, aflat acum la maturitate, care atunci, în decembrie 1989, era copil și care a rămas orfan, după ce tatăl i-a fost omorât prin împușcare cu un glonț tras din apropiere (deci executat pur și simplu cu sânge rece de ucigaș). Acest om a muncit din greu pentru a-și realiza o carieră (după ce a fost crescut cu greu de mama rămasă văduvă), a ajuns bine profesional, dar la un moment dat, în 2023, a fost supus unei batjocuri de regimul de tristă amintire Iohannis-Ciolacu. După ce nu și-a găsit dreptatea în justiția română, am fost șocat să-l aud pe acest patriot român, îndurerat, spunând, cu lacrimi în ochi, că „mai bine să vină rușii să conducă țara asta decât să ne conducă în continuare ăștia... e prea multă nedreptate în România.” I-am răspuns pe loc că-i înțeleg durerea și-i respect opinia, dar eu cred sincer că o stăpânire/influență mai mare a Rusiei nu ar aduce decât și mai multă mizerie și nedreptate în România, față de câte avem deja parte.
De multe ori uităm că în Constituția actuală a României, chiar la articolul 1 alin. 3 se face referire la idealurile Revoluției din decembrie 1989: „România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate.”
Nevolnicia liderilor politici, la timpul prezent
Zilele trecute, mai precis luni 15.12.2025, la Berlin a avut loc o întâlnire foarte importantă a mai multor lideri europeni cu reprezentanții SUA, unde, conform informațiilor făcute publice, s-au decis, printre altele, măsuri de garantare a securității Ucrainei, trimiterea de trupe europene acolo și sprijinirea redresării economice a Ucrainei. Nota bene, nici președintele și nici prim-ministrul României nu au fost prezenți la această foarte importantă întâlnire! Da, nimeni nu a reprezentat acolo România, țara de la marginea estică a UE și NATO, cu cea mai lungă graniță cu Ucraina și care a ajutat deja semnificativ Ucraina pentru a rezista agresiunii ilegitime a Rusiei!
Ca de obicei, reprezentarea externă a celorlalte țări de pe flancul estic al NATO, Polonia și Finlanda, a fost mult mai bine făcută decât a României, conducerea politică a celor două țări fiind prezentă atât la Berlin cât și la întâlnirea aproape concomitentă de la Helsinki (a liderilor flancului estic).
Deci actualii lideri politici ai României au reușit „performanța” ca, de la a face doar act de prezență și a fi ținuți pe la colțul mesei (măcar pentru poză, „make photo”, vorba d-nei Viorica Dăncilă), să nu mai fie deloc prezenți la unele întâlniri de importanță majoră. Probabil că președintele și prim-ministrul României nu vor ezita ulterior ca nota de plată pentru România (în sensul de cotă-parte care ne revine pentru sprijinirea Ucrainei) să fie băgată pe gâtul poporului român, prin noi creșteri de impozite/taxe/inflație.
Unii dintre noi nu au uitat cum, „băieții deștepți” de la București (gruparea Iohannis-Ciolacu-Ciucă), care au manevrat la alegerile prezidențiale din 24.11.2024 (susținând niște candidați aparent marginali, ca să intre cine doreau ei în turul 2), au fost păcăliți de ruși, care au venit pe turnantă. În acest fel, s-au trezit cu Călin Georgescu în turul al doilea, cu șanse de a câștiga alegerile din 8.12.2024 și, deci, le-au anulat (cu mâna celor numiți de ei la CCR). Printre consecințe: o mare scădere a credibilității României în relația cu noua administrație republicană de la Washington. Dl. Ben Oni Ardelean (relaționat cu anumite cercuri conservatoare din SUA) a declarat public în martie 2025 că, în 5-6 decembrie 2024, a avertizat oameni relevanți din conducerea statului român că anularea alegerilor va avea impact semnificativ negativ în relația cu republicanii americani.
În loc de concluzii
Conducerea politică a României pare tot mai depășită de dinamica actuală a relațiilor internaționale, de complexitatea jocurilor făcute de marile puteri, de posibila reîmpărțire a sferelor de influență, la care părem a fi cam spectatori.
Poporul român este, în majoritatea lui, tot mai nemulțumit de actuala elită politică.
Schimbarea masivă a actualei clase politice la alegerile din 2028, 2029 și 2030 este un imperativ național.
Să sperăm că Dumnezeu ne va ajuta din nou și, până atunci, actualii ocupanți ai fotoliilor de la Președinția, Guvernul și Parlamentul României nu vor reuși „performanța” ca România să fie pusă din nou în genunchi, ca acum 36 de ani sau chiar mai rău...
