Fără Prejudecăți Despre Erorile Ambelor Tabere Din Dezbaterea Despre ”ameliorarea Condiției Feminine în UE”

Uniunea Europeană a debutat sub auspicii creștin-democrate. Aceasta era ideologia centrist-liberală și burgheză a fondatorilor, care doreau denazificarea Europei și îndiguirea URSS, ale cărei trupe se aflau deja la Berlin.

Planul Marshall, reconcilierea franco-germană, prezența trupelor NATO și urgența de a reconstrui economiile distruse de război au fost pârghiile acestui proiect politic major. Familia statelor membre s-a lărgit constant – integrând după 1989 statele ex-comuniste din estul continentului.

Instituțiile comunitare s-au dezvoltat fără încetare și, spun unii, fără măsură, pentru a gestiona la pachet diverse domenii, de la agricultură și politici industriale, până la mediu, cercetare și educație. După cum știm, doar fiscalitatea și apărarea n-au devenit cu adevărat „europene”, pentru că nicio capitală nu a consimțit cedarea de suveranitate în aceste zone sensibile.

Am spus că doctrina creștin-democrată era o ideologie pentru a face un salt în prezent, când o altă ideologie – cea a corectitudinii politice și a fluidității de gen – pare să tulbure unitatea continentului taman când ar fi mai mare nevoie de ea. O ideologie e o concepție sumară despre stat, societate, om, contractul social și imperativele etice. Ea e un surogat filosofic schematic, potențial reducționist și cel mai adesea intolerant.

În UE, ideologiile coexistă – așa cum se vede în structura Parlamentului European (și pe scena politică internă din fiecare stat-membru), însă, de vreo zece ani, sub influența SUA, Comisia pare să fi adoptat ca linie oficială numai dogmele corectitudinii politice și ale fluidității de gen. Alinierea aceasta e o formă, discutabilă, a unității euro-atlantice. De ce este discutabilă? Pentru că obține rezultatul opus celui declarat.

În anii Trump, relația dintre Bruxelles și Washington s-a deteriorat tocmai pentru că partenerii nu mai împărtășeau aceeași ideologie dominantă. O- dată cu sosirea dlui Joe Biden la Casa Albă, logodna s-a refăcut.

Și totuși, unitatea artificial dictată de sus în jos nu întărește proiectul european.

Pe de o parte, ideologia corectitudinii politice nu poate fi exportată (UE încearcă să o impună exclusiv pe propriul teritoriu, pentru că nimeni din afara acestuia nu o cumpără). Pe de altă parte, radicalizarea ideologică a UE divide Europa atât pe vechea axă Est-Vest, cât și în fiecare stat-membru.

Dacă nu poți exporta o ideologie, înseamnă că ea nu exprimă valori universal valabile. Dacă aplicarea ei provoacă tulburări în corpul politic european, înseamnă că ea nu servește, pe termen lung, idealul unității europene.

Ar fi totuși inexact să spunem că UE a preluat corectitudinea politică din America fără să amintim că nihilismul, freudo-marxismul Școlii de la Frankfurt, deconstrucția „marilor narațiuni” (operată de gânditori francezi stângiști) și relativismul etic post-modern au fost exportate din Europa în universitățile americane, încă din anii 60 ai veacului trecut.

Noua ideologie oficială a Occidentului „instituțional” e un produs euro-american, nu doar american. Așa cum și războiul cultural dintre conservatori și progresiști e acum un „bun” împărtășit pe ambele maluri ale Atlanticului.

Desigur, un război cultural nu e la fel de catastrofal ca un război civil (precum în Spania lui Franco sau în Iugoslavia lui Miloșevici). Unii văd în el o expresie a democrației – o luptă de idei al cărei câștigător trebuie validat electoral. Alții se tem că radicalizarea societăților occidentale anunță taman incapacitatea de a mai construi un consens în jurul valorilor fundamentale. Ceea ce ar echivala cu moartea democrației, deci cu anarhia sau dictatura.

Valurile provocate după votul Raportului Matic în Parlamentul European, la 24 iunie 2021, ilustrează nefericit situația descrisă anterior. Raportul a fost redactat de un parlamentar croat socialist, deși ar fi fost normal ca la scrierea lui să participe o echipă bipartizană.

Acest partizanat a dezechilibrat atât cuprinsul raportului, cât și reacțiile din partea opusă a spectrului.

Intențiile, argumentele și propunerile bune din acest raport (dedicat ameliorării condiției feminine în UE) au fost eclipsate de stridențele sale politic corecte.

Cum publicul conectat la rețelele de social-media e deja polarizat și superficial, au apărut mii de comentarii (desigur stupide) care susțineau candid și revoltat că Parlamentul European a statuat „dreptul bărbaților de a naște” (deși textul se referea la subiecții transsexuali de gen biologic feminin). De aici, până la îngroșarea euroscepticismului de dreapta (pentru care Viktor Orban începe să devină un erou civilizator) nu mai era decât un pas și mi-e teamă că el a fost deja făcut.

Nu putem evita asemenea evoluții dacă principiul formulat de Seneca – audiatur et altera pars („să fie ascultată și cealaltă parte” dintr-un proces) – e aruncat la coș.

Fără prejudecăți despre erorile ambelor tabere din dezbaterea despre ”ameliorarea condiției feminine în UE”

Alte știri

Monden

Politic