Cazul Alexandra Măceșanu și impostura ca o cangrenă. De ce nu vor politicienii criterii de performanță la Stat

• Peste 1 milion de angajați din sistemul public, umiliți, călcați în picioare și amenințați, așa trăiesc. Dar nu doar ei suferă. 

Opinia publică și presa – brațul „înarmat” cu microfoane al opiniei publice – caută acum vinovații neglijențelor și bâlbelor complice la omor. 

Dar vinovații pentru acest caz nu vor fi nici soluția și nici mecanismul pentru eliminarea cangrenei care a acoperit statul român. Am știut cu toții despre boala care macină instituțiile publice sau măcar am intuit după incendiul de la Colectiv. Dar căderea unor capete și tergiversarea procesului au amorțit instinctele, iar „virusul” și-a recăpătat forțele. 64 de morți, iar statul este neschimbat pe fond. 

Boala statului se numește IMPOSTURĂ. Iar remediul el a fost inventat, se numește PERFORMANȚĂ. 

Acum, de fapt din octombrie 2015, de la Colectiv, suntem conștienți că impostura nu se mai mulțumește să toace bani publici și să afecteze prezentul și viitorul locuitorilor acestei țări. Împostura a început să ia vieți. Direct, fizic și fără să clipească.

Recomandări

România va primi litoralul ucrainean al Mării Negre și 100.000 de soldați NATO vor fi trimiși în Ucraina, susține Serviciul rus de Informații Externe: „O încercare de răzbunare”

În 1998, Tony Blair, premierul britanic din acea vreme, spunea: „Guvernarea nu este de stânga sau de dreapta, este bună sau rea”. 

Ideologul stângii britanice și prietenul lui Tony Blair, Anthony Giddens, a încercat să spargă învelișul dur al statului birocratic care se autoalimenta. Era în intenția declarată a lui Blair de a reconcilia stânga cu dreapta și de a împăca definitiv stânga cu economia de piață. 

Iar ceea ce numea el „A treia cale” este de fapt „performanța”. 

Stabilirea criteriilor de performanță pentru angajații din sistemul public din România ar putea fi un adevărat tsunami care să schimbe din temelii fața statului încremenit și insensibil. Statul care se deservește pe el însuși, nu pe cetățenii pe care îi servește și reprezintă. 

Ce se întâmplă acum in instituțiile de stat, fie că sunt bugetare, fie că sunt companii, regii sau agenții?

Politicenii numiți de partidele care iau puterea își umplu TOATE instituțiile cu lipitori de afișe și sinecuriști. Sunt oameni fără niciun fel de pregătire sau competență și sunt aserviți și loiali puternicului zilei.

Recomandări

Ascensiunea lui Călin Georgescu, analizată de mai mulți experți: „Social media te convinge rapid, în câteva zile, dar fără profunzime”

Ei dau ordine și angajează la rândul lor alți prieteni sau rude sau oameni ascunși prin străfundurile instituției, cei care s-au remarcat doar prin incompetență și au supraviețuit ca gândacii. 

Acești oameni și liderul lor politic nu vor să facă nicio schimbare (și nici nu se pricep) în gelatina bolnăviciasă a instituției, vor să își sporească puterea și eventual beneficiile.

Nici un proiect pentru populație sau pentru modernizare nu va trece de ei, pentru că este foarte probabil ca NU ei să taie panglica – alegerile i-ar putea schimba – și atunci lasă boala lungă, dar sigură să distrugă destine. Poate nu pe mandatul lor.  Iar dacă apare pericolul acesta, se acoperă din vreme cu hârtii și proceduri. 

Cei din interiorul functionării statului care au totuși cunoștințe profesionale pur și simplu capitulează și renunță să mai apere profesia din care fac parte. 

Dictatura politică din interior se transformă în dictatură economică. Oamenii se tem să nu fie dați afară prin restructurare sau chiar dați pe mâna DNA, prin capcane în hârtiile pe care le tot avizează. 

Amenințările și deprofesionalizarea din interiorul Poliției, Parchetelor, Educației, Sănătății, ministerelor, primăriilor și așa mai departe – îi fac pe singurii care se pricep să nu îndrăznească nici să protesteze, nici să se ducă în competiția din privat. 

Recomandări

Drumul de la Ceaușescu la Georgescu. Bonus: pericolul unui front „suveranist” care înseamnă, de facto, moartea statului român european

Efectul bolii imposturii este vizibil pentru toți românii: spitale în care mor oamenii de altceva decât boala cu care au intrat, lipsa endemică a infrastructurii (care, apropos, și ea omoară oameni), școli și licee cu profesori total anacronici, polițiști ținuți la un nivel de pregătire care le pune în primejdie chiar și propria viață, procurori depășiți și uneori folosiți, judecători care profită de propriul statut, funcționari din toate structurile al căror singur scop este venirea pensiei.

Corupția vine ca o poleială peste acest tablou sumbru, pentru că impostorul de partid are totuși o țintă clară: să o ducă bine, chiar dacă nimic nu îl recomandă. 

Introducerea criteriilor de performanță pentru angajații de la stat ar elimina total criteriile subiective și deciziile neargumentate ale oricărui manager din sistem. 

Performanța elimină în final deciziile discreționare ale policienilor. De aceea este foarte greu de crezut că se va introduce curând în România. Fundamentul menținerii la putere este acum controlul instutuțiilor statului, tocmai prin intermediul oamenilor loaili. De ce ar vrea vreo putere să schimbe acest lucru? Pentru că societatea o cere? Pentru ei, e prea puțin. 

În timpul guvernării Boc, un proiect de Cod al Muncii prevedea criterii de performanță pentru angajații de la stat. Dar când au descoperit politicienii ce pierd, au acoperit repede proiectul cu alte diversiuni publice. 

Impostura a învins. Și chiar ucide. Cine o va opri? 

Urmărește-ne pe Google News