În sfârșit, am înțeles luptele pentru libertate care se dau zilele astea. Mi le-a rezumat un prieten foarte bine: marea revoluție e că toată lumea vrea să fie la fel ca acum 3 luni. De ce să ceri guvernului un venit garantat universal dacă tot te ține închis în casă? E prea revoluționar. Nu mai bine urli că nu mai vrei mască? Pentru ce luptăm? Pentru dreptul de a ne întoarce la societatea perfectă din luna ianuarie?

Există două tipuri de conformism. Conformismul de tip presă centrală, de la noi sau de aiurea, gata sa rupă capul oricui întreabă câte ceva incomod sau pur și simplu naiv despre această criză. Presa prea lipită de puterile politice și de business irită nu doar prin ortodoxia COVID.

Să nu uităm că multă presă pretins progresistă a lovit constant în Bernie Sanders în SUA sau Corbyn în Anglia, doar de frica unor măsuri cu adevărat populare, ușor de înțeles pentru toți: una din ele, chiar dreptul universal la îngrijire în sistemul de sănătate! Ce coincidență, după ce aceștia au fost înlăturați, a venit COVID-19 să le confirme tezele.

Al doilea tip de conformism e cel care neagă COVID în numele ”întoarcerii la normalitate”. Unii oameni de afaceri mulg fără rușine scandalul și vă prezintă marea conspirație virusului. Se prezintă drept dezvăluitorii unei filozofii „bărbătești” a morții: eu nu cred că e, dar și dacă e, ce?, nu muream și până acum? Da, muream, dar nici în fața morții nu suntem egali.

Elon Musk și Cataramă, dacă iau COVID, or să fie tratați într-un spital privat cu un batalion de doctori în jur, iar alții, nu.

Întotdeauna cea mai mare critică e cu armele puterii, chiar cu retorica puterii. Acum câțiva ani, îmi povestea Dorin Tudoran despre cât de enervant era pentru oamenii puterii de acum 40 de ani să ceară, conform legilor de atunci, un loc de muncă. Practic îi înnebunea faptul că dizidentul le pretindea, conform legii, un job, în ciuda faptului că avea idei care se opuneau puterii.

Legea prevedea obligatoriu un loc de muncă, deci Tudoran ataca sistemul cu armele lui. Așa cum foarte periculoase li s-au părut celor din regimul trecut grupuri care atacau de la stânga un regim care se prezenta drept revoluționar comunist.

Ad placeholder

Scriitori timișoreni dizidenți, cunoscuți acum cu numele Aktionsgruppe Banat, atacau atunci, unii dintre ei, cu Marx în mână, ceea ce chiar era intolerabil. Iar în ziua de azi, regimul comunist chinez înghite greu protestele marxiste studențești.

Cât despre regimurile democratice vestice, se îneacă cu propria democrație când întrebi de ce cheltuie atâta pe armament și războaie. Răspunsurile de gâgă, practicate și pe la noi intens, vin așa: democrația înseamnă înarmare până în dinți, numindu-i pe cei care mai pun întrebări ”naivi” și ”idioți utili”.

Le răspund că mai bine ești idiot util și pui întrebarea incomodă, decât să rămâi un idiot inutil.

Ne trebuie urgent rachete și scuturi?

Să punem, așadar, o întrebare de peste 4 miliarde de euro pe an, întrebare care, bineînțeles, confirmă faptul că sunt plătit de Putin și de chinezi: de ce vă grăbiți să cheltuiți cei 2% din PIB pe înarmare? În zece ani avem iată deja două crize, criza bancară și acum o criză economică generată de o pandemie.

Rezultat: ne-am triplat cheltuielile cu armata, am ajuns la 4 miliarde de euro, cam tot așa am făcut cu serviciile secrete și jandarmeria. Spuneți-ne clar programul de țară: ne angajăm toți în armată și poliție și ne facem câte un buncăr? Aceste cheltuieli sunt complet netransparente, ”strategice”, foarte puțini înțeleg ce se face cu banii, câteva fărâme din viermuiala de pe acest mușuroi de bani ne mai dau articole sporadice, mai degrabă aproximative.

Ad placeholder

Puterea trebuie chestionată cu armele ei, asta e lecția de bază. Ne spuneți că trecem printr-o criză fără precedent? Șomajul arată dezastruos? Și atunci ne trebuie urgent cine știe ce rachete și scuturi? Știu că Iohannis s-a angajat la asta, și știu că are și un aproape-consens în jur, că doar unii ”critici” ies doar să urle că nu s-au cheltuit complet cei 2%, nu că am cheltui aiurea sau prea mult pentru o țară fără investiții publice în domenii cheie.

Știu că președintele a primit o șapcă de la Trump (foto, n.red), știu că și opoziția a a aplaudat furtunos cumpărarea bunăvoinței vestice prin contracte militare, dar nu era ideea că se schimbă lumea de la acest virus? Nu e logic atunci să mai tăiem de la forțele militarizate și să ajutăm civilii să-și revină cât de cât?

Văd că ”analiștii” care ne împânzesc mass media ne tot explică ce tare ne revenim economic dacă investim în industria militară. Dacă aveți vreun plan politic, spuneți-ni-l și nouă, să știm să ne angajăm la fabrici de gloanțe sau la firme de securitate cibernetică.

Lupta pentru libertatea de a nu purta mască e ridicolă. Lupta pentru libertate trebuie să fie luptă pentru libertate economică: trebuie să ne câștigăm toți traiul și în condiții de pandemie cu cât mai puține riscuri. Nu se poate și cu pandemie, și cu condiții de lucru ca în ianuarie. Și ar fi loc de schimbat pe bune câte ceva: inclusiv dreptul la sănătate.

De ce nu vine niciun ”radical” să spună lucruri la mintea cocoșului: o ducem cam greu anul ăsta, vom lua ceva de la armată și servicii și sporim cheltuielile cu sănătatea? A, pentru că asta ar fi cu adevărat provocator și pentru că un cor de pupători ai puterii vor spune că ”vulnerabilizăm” țara și că fără cheltuieli secrete și strategice ni se duce democrația în gard.

Și o notă cu dezamăgiri de la filozofi

Nu mai cred nici în oameni pe care îi respectam enorm, dar care nu mai văd unde stă provocarea aia eficientă a puterii, eficientă, dătătoare de speranță. Exemplu: Giorgio Agamben, filozof foarte respectat, cu texte de referință în istoria recentă intelectuală a Europei. Este teoreticianul ”stării de excepție” ca formă de guvernare pe care o urmăresc toate puterile moderne: dacă nu ai stare de excepție, inventezi una care să facă mai ușor de condus o țară.

Ad placeholder

De data asta, Agamben pare să fie dat peste cap de evenimentul însuși: a uitat că uneori stările de urgență chiar sunt generate de un eveniment real, de o amenințare reală.

Agamben a scris încă de la început împotriva ”măsurilor exagerate împotriva unei gripe”. Și unde asta? Tocmai în Italia. Am rămas puțin mască, ce să zic, îi înțeleg neîncrederea fundamentală în măsuri în forță de disciplinare a populației, numai că tot el explica acum mulți ani că aceste rotițe ale opresiunii prin starea de excepție, de urgență sunt mult mai subtile, până ajung să atingă situații paroxistice. Or, acum nu era cazul.

Am fi fost mai liniștiți dacă guvernele nu făceau nimic și instituiau un discurs oficial precum ”e doar o gripă”? De altfel, la începutul pandemiei am auzit asta de mii de ori de la tot felul de oficiali de pe glob și de la noi.

În fine, Jean-Luc Nancy, prieten bun cu Agamben, i-a răspuns public cu o confesiune. În urmă cu 30 de ani avea nevoie de un transplant de inimă. Agamben l-a sfătuit să nu-l facă. Nancy scrie clar și dur că, dacă l-ar fi ascultat, ar fi murit. Este tipul de argument ultrapersonal, urât în dezbateri, dar e nevoie uneori și de așa ceva. Dacă ai ajuns cu suspiciunea anti-biopolitică până la negarea realității, poate ai nevoie de un prieten să-ți dea una din asta, ca să-ți revii.

Ad placeholder

Unii încă se încurcă filozofic în denunțarea biopoliticii și în observația că izolarea și carantinarea ne-au modelat viețile (și cu ciuma, și cu lepra, și cu gripele, leacul a fost același: carantinare, exil, izolare), în loc să vadă cât de simple sunt întrebările care deranjează cu adevărat: vreți să ne protejăm? atunci trebuie să ne asumăm că putem omorî argumentul suprem economic de dragul salvării unor vieți.

Dacă filozofi antisistem cântă în cor cu afaceriști doritori să restaureze ”lumea perfectă din luna ianuarie”, e timpul să mai schimbăm filozofii și afaceriștii.

foto: Administrația Prezidențială

Fiica lui Ionel Ganea, acuzații brutale: „A fost violent cu familia, nu știu cum a rezistat mama atât!” » Unde ar fi surprins-o pe amanta fostului internațional
PARTENERI - GSP.RO
Fiica lui Ionel Ganea, acuzații brutale: „A fost violent cu familia, nu știu cum a rezistat mama atât!” » Unde ar fi surprins-o pe amanta fostului internațional
Horoscop 4 iulie 2020. Racii reușesc să restabilească o comunicare sinceră cu apropiații
HOROSCOP
Horoscop 4 iulie 2020. Racii reușesc să restabilească o comunicare sinceră cu apropiații
RECOMANDĂRI