Credința nu este un simplu pretext. Pledoarie pentru sărbătorirea Paștelui în siguranță

Nici una dintre religiile majore ale omenirii nu-și îndeamnă adepții să fugă spre viața de apoi. Virginele care-i așteaptă în paradis pe cei ce se sacrifică în numele credinței nu fac parte din dogma oficială a islamului, ci vin din legendele ce încojoară secta asasiilor de pe mutele Alamut. Niciodată îngerul Gibreel nu i s-a arătat lui Mahomed pentru a-i transmite promisiunea lui Allah că atentatorii cu bombă care se aruncă singuri în aer pentru a lua cu ei câți mai mulți oameni de altă religie vor avea parte, după moarte, de desfătări nebănuite în grădinile paradisului.

Lumea iudeo-creștină săbătorește în această perioadă Paștele. Pesah-ul, paștele evreiesc, tocmai s-a încheiat. La sfârșitul săptămânii trecute, catolicii și protestanții au sărbătorit Învierea lui Iisus Hristos, la sfârșitul acestei săptămâni o sărbătoresc ortodocșii.
Pentru credincioșii fervenți, Învierea este o certitudine istorică, pentru cei mai sceptici ea are doar valoare de simbol. Oricum ar fi privită însă, realitate sau legendă-simbol, învierea lui Iisus Hristos este singura acceptată de-a lungul istoriei în această parte de lume în care trăim și noi, românii.

Orice s-ar întâmpla cu noi după moarte, că ajungem, așa cum sperăm, în Rai, sau nu, nu avem nici un motiv să grăbim acest moment. E sigur că noi nu vom învia. Moartea are un caracter definitiv și ineluctabil, întărit de aproape 2.000 de ani (pentru creștini) de constatări unanime.

Recomandări

Medicii ieșeni vizați de o anchetă DIICOT privind traficul și consumul de droguri au fost antrenați și plătiți pe bani europeni. „Petreceau cu ușa-nchisă în timpul gărzilor!”

Sacrificiul inutil, făcut doar de dragul sacrificiului, din dorința de a sfida, nu este pe placul Dumnezeului creștin. Iisus s-a sacrificat pentru a lua asupra sa păctele întregii omeniri. Oricât de megalomani am fi, nu putem pretinde că facem același lucru, expunându-ne de bunăvoie efectelor virusului.

Învierea este o săbătoare extrem de importantă pentru religia predominantă în România fiindcă celebrează mântuirea și șansa unui nou început.

Gestul material al aprinderii lumânării de la lumânarea aproapelui are o puternică încărcătură simbolică și ne aduce mai aproape unul de altul la nivel spiritual. Fiind, totuși, vorba de spiritualitate, nu este neapărat necesar să dublăm totul cu atingeri, îmbrățișări și săruturi. Va fi suficient timp și pentru acestea după ce vom fi trecut vii de aceste momente neobișnuit de grele.

Dacă sunteți creștini adevărați, în noaptea de Înviere stați acasă, stați în casă. Sinuciderea și tentativa de suicid sunt păcate majore în religia noastră.

Urmărește-ne pe Google News