Discuția despre pensia minimă garantată | Doamna ministru pare mai preocupată de stigmatizarea ca leneși și paraziți a unei categorii de cetățeni
Urmărește Libertatea in Google Discover
Prima dată când am auzit-o pe doamna ministru Violeta Alexandru vorbind despre beneficiarii de pensie minimă garantată ca fiind niște putori care n-au muncit niciodată, am crezut că e doar neinformată, că fermitatea afirmațiilor se datorează ignoranței în privința acestui tip de pensie și a condițiilor în care cineva poate beneficia de o astfel de pensie.
Apoi am văzut-o vorbind din nou, la emisiunea Starea Nației, unde repeta cu un aer condescendent moralist aceeași poveste mincinoasă, cu pensia minimă garantată ca pomană acordată unor bătrâni care nu au muncit și cotizat deloc.
Cum se acordă pensia specială
I s-a adus la cunoștință de mai multă lume că e fals ceea ce debitează, că, așa cum îi transmitea Victoria Stoiciu, „pensia socială este acordată exclusiv pensionarilor din sistemul public de pensii, deci celor care au muncit și care au realizat stagiul minim de cotizare, dar a căror pensie se situează sub cuantumul pensiei sociale, care era de 704 lei. De exemplu, un agricultor care are o pensie de 300 de lei, va primi de la stat încă 404 lei sub forma ajutorului de stat. Este o măsură gândită să evite excluderea socială a unei părți a pensionarilor din sistemul public de pensii. Cei care nu au muncit deloc sau nu au stagiul minim de cotizare nu sunt considerați pensionari și nu sunt incluși în sistemul public de pensii – singurul ajutor din partea statului pentru care se califică este venitul minim social, ajutorul de încălzire, în nici un caz o pensie, fie ea și minimă.”
Acum citesc din nou aceleași afirmații false din partea doamnei ministru Violeta Alexandru, de data asta chiar accentuând ideea de alegere, de consecință a faptului că oamenii au decis să nu muncească.
Simulând o falsă preocupare pentru soarta pensionarilor și pentru corectitudine, doamna ministru continuă să împrăștie informații false, care contribuie la demonizarea pensionarilor care beneficiază de această pensie.
Continuă să pună accentul pe aceste pensii, ocolind discrepanțele majore dintre marea masă a pensionarilor și categoriile de pensionari speciali care au pensii de zeci de ori mai mari. Continuă să incite la ură față de cei mai săraci dintre pensionari, nu doar să-i condamne la sărăcie prin înghețarea pensiei minime. Pare să fie vorba de o agendă asumată conștient, nu de o minciună aruncată din incompetență și ignoranță.
Dar de ce ar face cineva așa ceva, având și tupeul să plaseze discuția într-un registru moral, cu accent pe corectitudine și preocupare pentru dreapta recompensare a pensionarilor merituoși? Denigrarea și delegitimarea prin afirmații mincinoase repetate constant e o schemă care a funcționat și funcționează, în pofida pretenției noastre că trăim o epocă în care avem acces la informații, iar fake news-urile pot fi demontate ușor.
Esența acestei strategii e sintetizată de Joseph Goebbels, ministrul propagandei în regimului nazist: „O minciună repetată de o mie de ori rămâne o minciună, dar o minciună repetată de un milion de ori devine adevăr“.
Iar efectele sunt vizibile și rapide.
În primul rând, un prim efect este canalizarea urii și furiei populației majoritare asupra unei categorii de populație care nu poate contracara avalanșa de afirmații mincinoase care-i vizează și-i plasează în categoria puturoșilor și a paraziților. Dacă nu sunt transformați în țapi ispășitori pentru majoritatea problemelor cu care se confruntă întreaga societate, sunt făcuți singurii responsabili pentru situația lor mizerabilă. În același timp, sunt făcuți, cel puțin parțial, vinovați pentru faptul că nu se găsesc suficiente resurse financiare pentru a recompensa pensionarii merituoși.
Nu se mai discută despre cauzele care au făcut să avem peste un milion de pensionari aflați în situația asta.
Nu se mai discută despre pensiile mizerabile ale celor care au lucrat în fostele CAP-uri, despre pensiile de agricultori, despre situația femeilor care au ieșit din câmpul muncii pentru a avea grijă de copii și gospodării sau despre faptul că multe astfel de pensii sunt consecința anilor de muncă pe contracte parțiale (două - patru ore pe zi), deși beneficiarii au muncit full time.
Se discută despre muncă și nemuncă, despre merit și nemerit, despre parazitism și dusul altora în spate, nu despre un sistem nedrept care face toate aceste situații posibile. Munca celor aflați în situația asta este desconsiderată sau făcută invizibilă, îngropată sub un morman de discursuri sforăitoare despre hărnicie și merit.
Pensii mici, după ani mulți de muncă
Un alt efect ține de ocolirea discuțiilor despre nivelul batjocoritor al pensiei medii în România, care în momentul de față este undeva în jur de 1.296 lei, ceea ce înseamnă că cea mai mare parte a pensionarilor au pensii chiar mai mici de atât, indiferent de numărul anilor de muncă.
Se ocolește o discuție absolut necesară despre introducerea unui raport între cea mai mică și cea mai mare pensie plătită din sistemul public, care să nu permită discrepanțele uriașe de care avem parte acum. Un raport care să specifice că cea mai mare pensie din sistemul public să fie de maxim șapte-opt-nouă ori mai mare decât cea mai mică pensie ar determina ameliorarea semnificativă a inegalităților din sistem.
Un alt efect ține de faptul că înghețarea pensiei minime la 704 lei contribuie la menținerea la un nivel umilitor de mic a majorității pensiilor.
Prin modul în care a creat și gestionează această situație, doamna ministru pare mai preocupată de stigmatizarea ca leneși și paraziți a unei categorii de cetățeni, decît de căutarea unor soluții care să le îmbunătățească, cât de cât, nivelul de trai. Într-o societate normală, un astfel de demnitar ar fi demis imediat ce se demonstrează că minte repetat, că dezinformează cu bună-știință și că alimentează o spirală a urii și dezbinării față de anumiți cetățeni. Însă, în cazul nostru normalitatea e într-atît de tare înțesată de minciuni generatoare de ură, încît o demisie/demitere de onoare ar fi o anomalie derutantă.
