Cum ne-o fi norocul. Și dacă premierul ar fi băut, mâncat și fumat toată ziua în birou, tot avea timp în weekend să pregătească prelungirea stării de alertă
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Jurnalistul Patrick André de Hillerin reproșează Guvernului Orban faptul că nu s-a deranjat să pregătească din timp măsurile necesare prelungirii stării de alertă. Chiar și dacă premierul ar fi băut, mâncat și fumat toată ziua în birou, tot ar fi avut timp să vină cu ceva coerent dacă ar fi lucrat măcar două zile pe săptămână, în weekend, scrie PAH.
Avem parlament, ales de noi, avem președinte, ales de noi, avem guvern, numit de președintele și de parlamentul pentru care am votat. Avem, de asemenea, autorități locale, alese de noi. Rolul tuturor acestora este să asigure funcționarea organizației numite, generic, stat.
Autoritățile executive, precum guvernul, președintele, primarii și președinții de Consilii Județene au obligația să se asigure că statul și țara funcționează în limitele legislative stabilite de către Parlament și consiliile locale și județene, iar datoria legislativului este să reprezinte nevoile și dorințele populației, fie că aceasta a votat sau nu.
Pentru a asigura funcționarea statului, noi, cetățenii, nu doar votăm (sau nu, căci avem și acest drept, de a nu vota), dar plătim și impozite și taxe. Din acești bani se asigură buna funcționare a statului. Pentru a plăti aceste impozite și taxe, muncim. Muncind ca să putem plăti taxele și impozitele, nu putem să ne ocupăm noi și de legiferare și de funcționarea statului.
De aceea ne delegăm dreptul de a decide.
În general, acest mecanism, numit democrație reprezentativă, este menit să simplifice lucrurile. În loc să ne angajăm noi armate personale sau de bloc, poliții de scară sau de cartier, constructori de drumuri, educatori pentru copii și medici personali, punem mână de la mână și lăsăm acest tip de organizare în grija statului.
Statul, în schimb, trebuie să facă în așa fel încât noi să avem toate condițiile pentru a putea munci ca să producem bani din care să-i dăm și statului pentru a putea funcționa pentru ca noi să putem munci ca să producem bani… .
Este un cerc vicios, un Ouroboros (simbol antic asemănător unui șarpe sau dragon care își înghite propria coadă, n.red.) social și economic ce trebuie să se învârtă perpetuu. Orice întrerupere provoacă sincope. Dacă ne desprindem gura de coadă și o luăm la deal, printre târșuri, revenirea la funcționarea ciclică firească durează și poate fi costisitoare.
În condițiile astea, ceea ce trebuie să facă autoritățile care ne reprezintă este să-și îndeplinească la timp și întocmai îndatoririle. Or, în cazul României, exact asta nu se întâmplă în ultimele trei luni.
La început, s-a întârziat luarea măsurii de declarare a stării de urgență, pentru că cei vremelnic aflați la conducere sperau să fructifice scorurile bune din sondajele de opinie pentru a câștiga niște ipotetice alegeri anticipate. Apoi, pentru că nici măcar n-au vrut să se gândească la starea de urgență, măsurile luate au fost haotice, incoerente.
Ce se stabilea seara, pe la ora 23, într-o ordonanță militară, era modificat a doua zi, pe trezire. Ordinele de ministru se dădeau azi și se modificau mâine, iar exemplele sunt nenumărate.
Dar părea ceva haios, amuzant. Părea că feudalii României au prins culoare în obraji pentru că li s-au dat drepturi extinse. Porneam la luptă cu imnul intonat de difuzoarele autospecialelor de poliție, jandarmerie și armată.
Dacă am fi avut rachetele Patriot, pe care le-am plătit aproape integral, dar din care n-am primit nici măcar un șurubel, le-am fi scos și pe ele în stradă, ca să alunge virusul.
Apoi, au venit semirelaxarea și starea de alertă. Guvernul nu a fost capabil ca în cele două luni de stare de urgență să gândească și să înainteze Parlamentului măsurile pe care le propune. A făcut-o după expirarea stării de urgență, ducând la un vid legislativ de câteva zile. Norocul guvernului a fost că poporul, cuminte, nu și-a dat în petic.
Acum suntem iar în aceeași situație. Se știa de o lună că starea de alertă va expira, fiind declarată pentru 30 de zile. Au trecut cele 30 de zile și iar nu avem noua formă a stării de alertă pregătită, nu avem ordinele de ministru scrise, nu-și pot relua activitatea multe dintre domeniile cărora președintele le-a promis ritos relaxare.
Nu poate pretinde nimeni din guvern că n-a avut timp să pună pe hârtie măsurile necesare continuării stării de alertă. Pur și simplu nu ar fi credibil.
Chiar și în condițiile în care premierul ar fi băut, mâncat și fumat toată ziua în birou, cu diverse ocazii, chiar și în condițiile în care a început să umble aiurea prin țară în campanie electorală, tot ar fi avut timp să vină cu ceva coerent dacă ar fi lucrat măcar două zile pe săptămână, în weekend.
În contractul dintre alegători și aleși, una dintre părți nu și-a îndeplinit obligațiile. Și nu din precauție și nu, nu suntem noi.
Grădinițele și creșele nu s-au redeschis încă, dar guvernul a anunțat că va întrerupe sprijinul financiar pentru părinții nevoiți să stea acasă cu copiii în aceste luni.
În schimb, se redeschid sălile de jocuri de noroc și bisericile.
Ce să înțelegem de aici? Că guvernul se declară complet neputincios și recunoaște că singura soluție pe care o avem este să mergem să ne rugăm să câștigăm la păcănele?
foto: Hepta
n.red. Măsurile prevăzute în prelungirea stării de alertă au fost anunțate în cele din urmă marți seara.
