De ce minte ministrul Violeta Alexandru? Pentru că poate și pentru că trebuie să o facă
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
De câteva luni, de când și-a început mandatul de ministru al muncii și protecției sociale, Violeta Alexandru rostogolește o minciună - aceea că beneficiarii de pensie socială minimă nu au lucrat deloc sau au lucrat cu mult mai puțin decât stagiul minim de cotizare.
Afirmațiile Violetei Alexandru sunt o minciună grosolană. Cine nu a muncit nici o zi și cine nu a atins stagiul minim de cotizare nu se califică pentru pensia socială și nu este inclus în sistemul public de pensii, putându-se califica pentru ajutor social, dar în nici un caz pentru o pensie socială.
Contrar a ceea ce afirmă doamna ministru, pensia socială se acordă doar pensionarilor din sistemul public de pensii, deci persoanelor care au muncit și care au realizat stagiul minim de cotizare.
Conform datelor de la Casa Națională de Pensii Publice (CNPP), în ianuarie 2020, în România existau 965.566 de beneficiari de pensie socială (denumită indemnizație socială pentru pensionari), dintre care 804.442 erau pensionari din sistemul public și 161.124 pensionari agricultori. Pensia socială se acordă pensionarilor a căror pensie se situează sub cuantumul pensiei sociale, care este de 704 lei. De exemplu, un pensionar care are o pensie de 300 de lei, va primi de la stat încă 404 lei sub forma indemnizației. Tot conform datelor de la CNPP, în luna ianuarie anul curent, în cazul pensionarilor din sistemul public, valoarea medie lunară a indemnizației suportate de la bugetul de stat a fost de 258 de lei, iar în cazul agricultorilor, de 142 de lei.
La scurt timp după ce a ieșit în spațiul public cu aceste afirmații false, mai multe persoane i-au atras atenția în presă și pe pagina de Facebook a dânsei că adevărul este altul, că beneficiarii de pensie socială au muncit și au îndeplinit stagiul minim de cotizare. Cu toate astea, în cadrul unei apariții televizate de la finalul săptămânii trecute, Violeta Alexandru a avansat aceeași idee - cum că trebuie să existe o diferență între beneficiarii pensiei minime care nu au muncit niciodată și cei care au pensii mici pentru că au stagii de cotizare reduse.
Dacă acum câteva luni, când făcea aceste afirmații false, doamna Alexandru putea fi suspectată de ignoranță și necunoaștere a legislației, acum nu poate fi suspectată decât de minciună cu bună știință.
Este imposibil ca nici o persoană din anturajul doamnei ministru sau dintre subalternii de la minister să nu îi fi atras atenția asupra erorii comise. I se pot reproșa multe Violetei Alexandru, dar nu și lipsa de atenție la semnalele venite dinspre public sau nepriceperea la PR.
De ce minte, așadar, doamna ministru?
În primul rând, pentru că poate. În momentul de față, cu excepția câtorva voci răzlețe prin presă, nu are cine să se opună și cine să critice afirmațiile făcute de doamna Alexandru. Majoritatea presei nu și-a încheiat luna de miere cu guvernarea PNL. Atunci când atacă PNL, presa o face pe marginea unor subiecte legate de corupție și nepotisme, măsurile sociale ale guvernului PNL fiind ferite de critici, întrucât mare parte a formatorilor de opinie și a jurnaliștilor au ei înșiși o atitudine antisocială.
La rândul lor, partidele de opoziție, cu PSD în frunte, sunt prinse în propriile lor frământări interne. Mai mult, legitimitatea lor e atât de scăzută încât orice ar spune nu pot fi convingătoare pe segmentul de public căruia i se adresează Violeta Alexandru - un public relativ înstărit, relativ tânăr și cu educație medie spre superioară. Mesajele PSD nu străbat azi dincolo de segmentul electoral compus din persoane vârstnice și cu venituri mici, care nu prezintă oricum interes pentru partidul Violetei Alexandru, fiind percepuți ca votanți captivi ai PSD.
Violeta Alexandru minte pentru că în momentul de față nu există voci mai puternice decât a sa și a partidului său care să o contrazică. Iar atunci când singura voce care se aude e una care spune minciuni, minciuna devine singurul adevăr perceput.
Dar mai presus de toate, Violeta Alexandru minte pentru că este nevoită să o facă. Guvernul PNL are o misiune clară și necesară - să mențină un deficit bugetar cât mai mic, ceea ce înseamnă fie creșteri de taxe, fie tăieri ale cheltuielilor publice. Creșterea taxelor în România este un subiect tabu inclusiv pentru partidele care se proclamă de stânga, prin urmare singura alternativă la îndemâna PNL este austeritatea.
Provocarea PNL în acest moment este cum să aplice măsuri de austeritate fără a deveni impopular. Cum să privatizeze serviciile de sănătate publică, fără să iasă lumea în stradă? Cum să înghețe pensiile fără să provoace un val de furie populară? Cum să taie ajutoarele sociale ale celor mai vulnerabili, fără ca lumea să arunce cu roșii stricate în Palatul Victoria?
Transformând victimele în vinovați, este răspunsul. Arătând că lucrurile nu merg cum ar trebui pentru că unii profită pe nemeritate de pe urma generozității statului - beneficiari de pensii care nu au muncit nici o zi, asistați social care nu vor să iasă la muncă, bugetari leneși, medici care lasă pacienții să moară cu zile.
Realitatea obiectivă nu ține cu PNL: suntem o țară în care jumătate din populație se află în sărăcie, în care 85% din salarii nu sunt suficient de mari pentru a asigura un trai decent, iar nivelul pensiei sociale se situează sub pragul sărăciei. Realitatea nu justifică în nici un fel, sub absolut nici o formă austeritatea care se prefigurează sub guvernarea PNL.
Să tai din acele cheltuieli publice și de protecție socială care sunt necesare ca aerul pentru o țară săracă, în timp ce profiturile rămân vag impozitate, în timp ce evaziunea fiscală e în floare, este o crimă. Pentru a justifica această crimă, este nevoie ca realitatea obiectivă să fie distorsionată, înlocuită cu o realitatea falsă.
Cu cât presiunea pe buget va fi mai mare, cu atât propaganda prin care se construiesc lumi paralelele se va intensifica. Minunata lume nouă care se prefigurează e una în care guvernul PNL va demantela statul social în aplauzele entuziaste ale publicului care a doua zi va achita din buzunarul propriu nota de plată.
