A declarat Florin Cîțu ieri: „Mărirea pensiilor cu 8% era în programul electoral, nu în programul de guvernare. Punctul de pensie în 2021 e mai mare decât cel de anul trecut. Nu îngheață nimeni pensiile! Pensiile sunt mai mari decât anul trecut”. Spunea asta senin, deși a semnat ordonanțe în care amâna creșterea pensiilor.
Teza articolului meu e următoarea: Și Cîțu, și Raluca Turcan, și mulți alții care mustesc de idei de dreapta nu au nicio legătură nici măcar cu afacerile, au trecut direct la statutul de sectă, de aripă fanatic religioasă din marea religie ”dădreapta”, s-o numim așa. De-aia politicienii Turcan-Cîțu îmi amintesc de Teodosie de la Constanța: au fani mulți, chiar sunt oameni care cred că tăierile fac bine așa, din oficiu, tot așa cum icoanele pupate resping Covidu.
Rulăm pe contrasens în Europa
Se taie din plăcere. Se externalizează cât mai mult, ar privatiza tot mâine, tot dintr-un sadism deja ilogic. Ei sunt preoții sadici care vor flagelări, nu au niciun alt plan. Nu dau creșterile de pensii și de salarii promise, deși sunt măsuri care vor lovi nu doar direct în oameni, ci și în afaceriștii lor mult iubiți.
Au ajuns atât de fanatici ai businessului încât neagă însăși esența lui: și anume că afacerea trăiește de multe ori parazitar pe investițiile de stat, că nu orice afacere crește ca floarea de colț prin peisaje idilice.
Sunt atât de fanatizați de cele două-trei broșuri libertariene pe care le-au citit încât au demarat o campanie de austeritate când toată Europa le strigă să facă fix inversul, să facă investiții publice, să angajeze oamenii în proiecte publice, cum bine a explicat Cornel Ban în numeroase ocazii.
Raluca Turcan luptă cu cei mai săraci cetățeni români, asistații social, și mai și învinge – asta deși treaba cu „asistații” e un fake-news ordinar. După câteva victorii din astea o să ne uităm ca proștii în „cifre” și vom vedea o societate și mai devastată.
Generația Cîțu vrea să facă business într-o țară fără consumatori
Spațiul public e infestat de non-idei. Aia cu pensiile speciale e o prostie. Și dacă le tai nu obții nimic economic. Iar dacă le-ai tăia prin impozitare progresivă, adică fix cum ar trebui, ar fi caz de afurisenie, ai fi un comunist împuțit. Dar chirăiala cu pensiile speciale e o amăgire moralistă. Să nu le dăm la unii atât de mult în timp ce le dăm foarte mult. Că la ce e bună morala dacă nu la conservat privilegii? Orice om serios știe că nu poți tăia corect decât prin taxare: faceți-o.
Alt non-subiect: asistații social. România nu dă decât firimituri și se plânge că ne fură cei mai săraci oameni din România. Populism grețos și atât.
Să se taie sporuri nejustificate. Să se taie. Nu cu alea îndrepți bugetul. Dar ce e nejustificat trebuie tăiat fără atâta tam-tam și morală, că majoritatea bugetarilor nu fac decât să ia ce li se cuvine, de ce să-i demonizezi?
Fanfaronada alegorică continuă cu tot felul de prostioare în aceeași linie. Poliția încătușează vânzătoare de ghiocei sau confiscă sume de la cerșetori și le bagă în bugetul local. Clotilde Armand se umflă în pene că a tăiat niște abonamente de telefon. Și tot așa. E evident că noi nu ne mai batem aici doar cu un capitalism fără scrupule și politicieni care comisionează afaceri. Ne batem cu o religie care ia măsuri ca să „dea exemplu” .
ÎPS Teodosie face show cu Sfântul Haralambie. Generația Cîțu râde de acești fanatici în timp ce ea însăși s-a fanatizat complet: vrea să facă business într-o țară fără consumatori.
Harta ideologică. Cine-i mai proafaceri?
Și Turcan, și Iohannis, și mulți din actualul PNL sunt produse politice ale unui anumit tip de afacere. PDL a cunoscut pe vremuri un avânt nemaivăzut cu retrocedările, apoi cu dezvoltările imobiliare. Sunt un partid imobiliar, rentier și „de consultanță”. Ăștia nu mai pricep esența afacerilor ălora care mai și produc altceva decât blocuri. O hartă ideologică pe bune ar arăta așa:
- Un PNL alcătuit pe de o parte din baroni locali care au coordonat exploziile imobiliare din zonele lor, cu Boc cel mai bun exemplu. Dar și Chirică, și alții intră tot acolo. Ei sunt generația mai șmecheră decât primitivi precum Mazăre dintr-un PSD de acum două decenii.
- Un USR crescut din firme de intermediat fonduri europene și din limbaj de lemn corporatist. Corporatismul nu înțelege de fapt antreprenoriatul – e de fapt o nouă birocrație închisă prin turnuri de sticlă, oameni care nu înțeleg cum merge treaba la firul ierbii, ei doar sunt plătiți din forța monopolistă a companiilor lor.
- Și, culmea, un PSD, cel mai pro-afaceri partid. Corupție e peste tot, sper că ne-am lămurit. PSD e însă mai tare în înțelegerea afacerilor mai mărunte sau mai mari, „naționale”, pentru simplul fapt că e cel mai dependent de ele. Afacerile implică trafic de influență, combinații, închideri de ochi la evaziune (altfel nu ții pasul cu evaziunea celor multinaționali), doar nu ne facem visuri despre vreun capitalism roz și preacurat. PSD-ul e mai versat în astea. Are mai mulți sponsori din zona de afaceri în sens tradițional. Noile drepte românești, pedeliste sau useriste, sunt mai curând obișnuite cu ”comisionul”, cu retrocedarea și ploconul imobiliar de vreun fel, cu ”consultanța”. Sunt și zone de interferență, Boc și Chirica de la Iași seamănă mai mult decât vor unii să recunoască.
Tocmai afaceriștii români sunt încet-încet și cei mai antimultinaționale și antiglobaliști, acolo zac și fermenți ultraconservatori, care mai nasc câte un AUR sau discursuri naționaliste radicale.
PSD a demarat creșterea salariului minim, dar nu de inimă de stânga ce au, ci pentru că știu că o sărăcie prea mare blochează tot. Măcar atât au înțeles și ei, și mulți baroni PNL care de fapt îi aprobau în secret cu măsurile lor, dar după aia se prefăceau că țin cu Cîțu sau Rareș Bogdan.
Cîțu & comp nu înțeleg că singura măsură proafaceri mai de doamne-ajută în ultimii ani a fost „creșterea pe consum”. S-a urlat la creșterea asta pe consum complet aiurea. Creșterea consumului a ajutat și multinaționalele care nu au fost atinse de PSD nici cu un pai; singura formă de „taxare” fiind creșterea salariului minim. Bună și aia, că dacă era după Turcan trebuia lăsat omul cu venitul minim să mănânce o dată la două zile, că poate trăi și așa.
Aștept deci momentul cu principala revelație a ”dreptei”: și anume că PSD a fost mai mare susținător al afacerilor în România, mult mai preocupat de asta decât de taxare progresivă și redistribuire. Alegătorii de dreapta ar trebui să mediteze puțin când își văd fanaticii la lucru: tăiem tot și dup-aia crește bunăstarea, asta da minune!; să vedeți când o să înceapă să lăcrimeze portretul lui Cîțu de pe Facebook, ce de bigoți vor veni să dea cu inimioare. Sau poate nu.
De stânga, gratis, din credință
P.S. Valeriu Turcan ne atacă pe mine și pe Victoria Stoiciu că susținem politicile PSD asistențiale. Problema mea cu PSD e că e prea pe business, nu că ar da pe afară de la atâta „stânga”. De altfel, când un pesedist îmi mai zice „de ce nu ești cu noi?”, le zic: bă, eu sunt aici, la stânga de ani de zile, când vă apropiați și voi cât de cât de stânga, mă bag singur în partid, nu trebuie să mă sune nimeni.
Dar pentru Valeriu Turcan e de neînțeles cum de pot susține principii fără să-mi fac firmă cu un singur angajat și fără să „dau consultanță” – așa cum face el și apoi se dă „independent” pe la televizor. Voi susține orice măsură spre stânga, neplătit, ăsta e sportul meu extrem, într-o societate a „comunicatorilor” peștelui prăjit. Probabil de aia sunt ăștia furibunzi: deși nu avem nicio putere, alta decât stă în tastatură, stricăm piața consultanței susținându-ne gratis credințele.
Foto: EPA