De ce „fugem” de proteste, George Simion?

Talentul de „a se da cu fundul de pământ”

În primul tur al prezidențialelor din 2024, a obținut un scor sub cel al partidului, la parlamentare. Bonus: a fost bătut de o femeie. AUR a obținut 18,3 la sută din voturi (1.694.705 voturi), în timp ce candidatul Simion a luat 13,86 la sută din voturi (1.281.385 de voturi). Cu aproximativ jumătate de milion de voturi mai puțin decât Elena Lasconi. Iar asta, în condițiile în care mai mulți aleși social-democrați au recunoscut că au direcționat voturi către reprezentantul AUR, considerat un rival convenabil pentru prezidențiabilul Ciolacu.

În toată cariera lui de politician, nu foarte lungă, George Simion a organizat filiale, a făcut, a dres, dar n-a câștigat, prin vot direct, nominal, nimic, nici măcar o primărie de comună. Ca activist pentru diverse cauze, a câștigat atenția jandarmilor. Iar asta, prin eforturi susținute de „a se da cu fundul de pământ”, cum preciza un fost coleg de ONG de-al lui. E și ăsta un talent. Dar nu e un talent necesar și nici suficient pentru a fi lider politic credibil.

Călare pe boții de la căruța lui Georgescu

Vlad Țepeș, Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare și alți voievozi care sunt pictați pe sediile și pe afișele AUR nu știau „marketing”. Dar știau că, dacă doar distribuie masiv bârfe antiotomane și nu își conduc oștenii în bătălie, pot să-și ia adio de la tron și nu numai. George Simion, în schimb, mizează pe scamatoriile algoritmilor și pe magia notificărilor de la Facebook.

Recomandări

Război Israel-Iran, ziua 10. Statele Unite au bombardat Iranul. Cronologia operaţiunii „Midnight Hammer”

Trezindu-se în conștiință fără motorul electoral al pandemiei, s-a legat de căruța cu boți a lui Călin Georgescu, fostul lui tovarăș de drum din AUR. Georgescu e eminența, iar Simion e cenușiul. Candidatul 2 în 1, la pachet, cu fundiță de fir divin.

Unul zice „Iisus Hristos”, celălalt „Doamne-ajută!”. Unul zice „Eminescu”, celălalt zice „geniu”. În treacăt fie amintit, Eminescu nu e, cum afirmă Simion, un exemplu de succes al sistemului de educație de pe timpuri. Poetul a rămas repetent încă din clasa a II-a, nu se grăbea să termine facultatea, cu toată grija lui Maiorescu, iar unii specialiști contemporani susțin că, destul de probabil, avea TSA. Dar de ce să te informezi din cărțile lui George Călinescu, când există postările lui Călin Georgescu, mai scurte, deși nu neapărat la obiect?

Virajul spre caricatură

Ca toate fenomenele, și extrema dreaptă din România a ajuns în al patrulea anotimp, care e iarna parodiei, cum ar spune un filosof născut în gubernia Oriol. Prin urmare, fiind iarnă, extrema dreaptă și-a pus termopane la „cuiburi” și bodyguarzi profesioniști la poartă. Nu mai ascultă romanțe pentru Căpitan, ascultă manele pe „repeat”. Nu mai împrumută refrene ideologice din amfiteatrele facultăților, ci de pe stadioane.

Recomandări

Aurelian Preda a scăpat de pe petrolierul Unirea, care a explodat lângă Capul Caliacra, acum 43 de ani: „Mircea Băsescu a tăiat parâma. Din cauza disperării, și-a înfipt briceagul în palmă!”

Tot ca semn al degenerescenței și al virajului spre caricatură, are tot felul de fobii: de spații tridimensionale, de dezbateri, de întrebări și de „cuvinte scoase din context”. „Interpretare să fie, dar s-o știm și noi!”, vorba lui Farfuridi. „Iubesc interpretarea, dar urăsc pe interpreți!”.

Care e contextul din care se teme Simion că îi vor fi decupate declarațiile? „Mircea însuși mână-n luptă…”. Nu, asta a fost odată. Acum Mircea își gestionează cronicile pe TikTok, dar și pe Facebook, pentru că Mark Zuckerberg, acest Grigore Ureche de secol XXI, păstrează timp de 30 de zile live-urile din letopiseț.

„Nu ne rămâne decât să luptăm!”. Adică să lupte alții, „eu n-o să fiu acolo, că se vor folosi de asta să mă aresteze”. Și dacă este arestat, ce? Dacă e arestat, rămâne fără semnal.

„Noi” – o altă formă de marketing

Acest plural de persoana I – „noi luptăm”, „noi protestăm” – e „formă de marketing”. Ghilimelele se impun, pentru că e vorba de înțelesul atașat marketingului de Simion, nu de înțelesul din dicționarul explicativ al limbii române. Cuvântul potrivit aici, în context, e șarlatanie.

În realitate, nu e „noi luptăm”, ci „voi”. „Noi” nu luptăm, „noi” votăm pentru pensii speciale, cot la cot cu partidele din „sistem”.

Recomandări

Yoshinori Sato, profesorul japonez care ne-a învățat limba și a scris o carte în română: „Pentru mine, România este o țară de vis”

Cum explica Simion despre casele de 35.000 de euro, în interviul pentru Digi24: „A fost forma noastră de marketing, de promovare, de mediatizare a acțiunii. (…) Dacă nu aveam în acești ani formele acestea de promovare, prin care să spargem blocada informațională, nu mai eram unde suntem azi, la 42 la sută din voturi”.

Nici firma lui Simion nu mai era unde e astăzi, dacă plătea toate taxele la stat. Iar dacă nu se adunau cele 22 de procente de la Călin Georgescu, nu era nici Simion în turul al doilea al prezidențialelor.

Să spargi „blocada informațională” cu dezinformări nu s-a dovedit întru totul util, nici pentru AUR, nici pentru candidatul propriu. Astfel de promovări ajută doar dacă aspiri la o notorietate de țepar.

Scrisori pierdute în „gaură de șarpe”

După ce-a pierdut alegerile, Simion a coborât retorica militară din pod și a început să vorbească despre „vărsare de sânge”, „băi de sânge”, dușmani închipuiți pe care o să-i caute „și-n gaură de șarpe”, pentru că în baza de date de care a făcut rost AUR de la bugetari prieteni nu i-a găsit.

Se pare că e o bază de date destul de veche, neactualizată, mulți dintre adresanți nu mai locuiesc la adresele respective, de aceea scrisorile de la președintele partidului rămân nedeschise, maculatură pură. Cum ar veni, Simion n-a fost în stare să dibuiască niște pensionari la domiciliile lor, dar vorbește despre vânătoare de oameni. Așa cum n-a fost în stare să completeze ca lumea o contestație către judecătorii CCR, pe care voia mintenaș să-i vadă fără piele pe ei.

Numai demagogia de el. Când să pună figurile de stil în practică, asmute poștașii, să se ocupe „individual” de livrarea mesajelor electorale și, după caz, a capetelor de cal, cu confirmare de primire.

Și dă-i, și luptă!

„Vă promit că lupt cu voi până la capăt”. Desigur, să lupte alții, că el se angajează să le facă galerie, „Hai, băieții!”. Deocamdată s-a dus cu avionul după cai și după ovăzul aferent.

„Voiam să vă spun că murim cu ei de gât dacă trebuie”. Se înțelege, să moară alții, că el e ocupat cu o transmisiune în direct din sufragerie despre cum i-au furat francezii cordonul bleu din fasole. Și cum s-a răzbunat? I-a trimis un mesaj în engleză președintelui Macron, să-l enerveze. Dacă nici asta nu e altitudine intelectuală, atunci pardon.

Există numeroși români nemulțumiți și de instituțiile statului, și de rezultatul votului din 18 mai. Dar de la nemulțumire până la fapte calea e lungă. Și nu e cea descrisă în discursul lui Simion. Adică să-și deschidă fiecare votant AUR televiziunea lui, să-și producă propriul talk-show, propriul reality show, chiar și propriul serial turcesc, ca să le facă în ciudă televiziunilor mainstream. În ranița oricărui votant AUR (și, în general, în orice geantă, poșetă, buzunar) se află, mai nou, un smartphone de mogul media.

Avem și noi extremiștii noștri

Există un procent de devianți, la nivelul oricărei populații. Anglia are extremiștii ei, Franța are extremiștii ei, chiar și Austria are extremiștii ei. Avem și noi extremiștii noștri, ca toate națiile. Dar de tăiat, ai noștri taie pașapoarte, nu jugulare. Mercenarii lui Potra umblă cu lansatorul de grenade în portbagaj și vorbesc în codul musai, cu „nu-i bai”.

Iar Simion, culmea inițiativei, cheamă oamenii la proteste la care el anunță că nu vine. Motivează că e „monitorizat”. Când stai 24h/7 pe social media, mai devreme sau mai târziu, începi să ai bănuieli din astea, că nu mai ai parte de intimitate.

Până acum, cel mai periculos dintre simpatizanții AUR s-a dovedit a fi Stegarul Dac. Periculos pentru el însuși, de fapt. E adevărat că violența de discurs a liderului AUR a ajuns într-un punct fără de întoarcere. Un punct care arată că George Simion și-a atins limitele de politician și a revenit la setările de ultras. S-a poziționat exact la înălțimea unui șef de peluză. Promite să asiste de pe margine la eventuale meciuri ale votanților săi cu forțele de ordine.

Planul ăsta preponderent vocal al lui Simion de a riposta cu lovituri de imagine după înfrângere are un chițibuș. O vulnerabilitate, nu mai multe. Dacă ieși din aplicație, nu mai funcționează.