MENIU CAUTĂ
, de Cristina Stoian

OPINIE | Jurnalist în mulțime: Papa, chipul blând și bun de tată care nu ne ceartă pentru nimic, ci ne ridică și ne dă putere

Distribuie

Când are loc un eveniment de asemenea anvergură, te ridici pe vârfuri să vezi mai bine detaliile lumii care se transformă în tine şi în jurul tău cum inundă lumina sufletul unui binecuvântat.

„Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” (Matei 22, 39)

Papa Francisc a venit astăzi în România şi ne-a cuprins în inima lui pe toţi.

Primit de preşedintele statului, de demnitari, de preoţii creştini, de miile de oameni care au aşteptat ore întregi pe străzi să-l zărească, de voluntari, de forţele de ordine, primit de toţi, Papa Francisc nu s-a oprit o clipă din drum să întrebe cine îl primeşte. A fost primit de poporul român. Cel divizat de opţiuni politice, cel împărţit în minorităţi, dezmembrat pe alocuri de boală şi sărăcie.

Toţi, astăzi, pe străzile din Capitală, ţinând rucsacele dăruite de voluntari în spate, fluturând steguleţe, rugându-ne, lăcrimând de emoţie, de drag, respirând acelaşi aer de entuziasm, bucurie şi recunoştiinţă.

Papa ne-a iubit pe toţi şi ne-a adus aproapele aproape.

”Lăsaţi copiii să vină la mine” (Luca 18,16)

Acum 20 de ani, în faţa cimitirului Bellu Catolic din Bucureşti, venea Papa Ioan Paul al II-lea. Aveam 13 ani şi mă aflam în mulţime, cu mama de mână, încercând să-l văd pentru o clipă pe omul sfânt despre care mi se povestise. L-am zărit şi am simţit atunci o bucurie copleşitoare, una care a rămas cu mine pentru totdeauna.

Au rămas cu mine şi forfotul de nerăbdare, chiotul mulţimii la vederea celui drag, ropotele de aplauze şi dragostea care nu cunoşte decât dragoste.

Am fost împreună atunci, am fost împreună şi acum. Vizita Papei şi mesajul pe care el l-a transmis au fost, chiar din prima zi, o transpunere în fapte a ceea ce ne dorim să simţim, noi, copiii Europei, care abia învăţăm să mergem printre cei mari: atenţie, dragoste şi speranţă.

Sprijiniţi de gard, cu privirea am căutat, unul lângă celălalt, chipul blând şi bun de tată care nu ne ceartă pentru nimic, ci ne ridică şi ne dă putere.

”Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru” (Luca 17:21)

Gestul Papei de a oficia slujbe în mai multe rituri creştine a fost unul care reafirmă credinţa în unitate şi pace. Nimeni nu a purtat un nume şi toţi am reuşit să ne recunoaştem între noi.

Pereţii bisericilor au fost neîncăpători, aurul s-a transformat în apă sfinţită, icoanele pictate ortodox sau catolic au devenit creştine şi atât.

Ne-am întrepătruns şi ne-am zidit pe loc lăcaşuri sfinte, unele simple prin care toate minunile lumii au apărut odată cu noi.

Papa Francisc a oferit o lecţie nespusă, reaminintindu-ne prin modestia şi simplitatea sa că împărăţiile ne urmează oriunde am merge cu inima deschisă.

„Să mergem împreună” (Papa Francisc)

Prima zi a vizitei apostolice a Suveranului Pontif în România s-a încheiat cu Sfânta Liturghie oficiată în Catedrala „Sf. Iosif” a arhidiecezei romano-catolice de Bucureşti.

Înainte de sosirea lui, toate străzile din apropierea catedralei au fost împânzite de oameni care, deşi ştiau că îl vor vedea pe papă preţ de doar câteva secunde, îl aşteptau acolo de câteva ore. Totul era firesc şi răbdător.

Câţiva paşi făcuţi în mulţime m-au făcut să cred că am putea sa fim astfel mereu. Că lumea s-a schimbat în bine, că dintr-o dată a devenit ceea ce cu adevărat.

Condiţia ar fi să nu uităm ce am simţit astăzi.

Am ştiut că urmează să treacă pe lângă mine când am auzit sutele de oameni strigând:”Papa. Papa”.

Când s-a apropiat şi l-am văzut, inima mi-a cuprins corpul într-o îmbrăţişare caldă şi mi-a şoptit:

”Puteţi merge împreună în fiecare zi”.

 


Citește și:

VIDEO & FOTO | A doua zi a vizitei Papei Francisc | Zeci de mii de credincioși îl așteaptă la Șumuleu-Ciuc! Pelerinii înfruntă o ploaie torențială

REPORTAJ | Bisericile din Șumuleu, monumente istorice, au rămas deschise peste noapte pentru a-i adăposti pe credincioși 

 

Citește mai multe despre Papa Francisc și Papa pe Libertatea.

Comentarii