De ce simțim nevoia să „trosnim” degetele

Cuprins:

De ce ne trosnim oasele și de ce ne face plăcere?

Cu toții am experimentat acest sunet de trosnitură care poate apărea uneori la nivelul articulațiilor sau al oaselor. Cei mai mulți dintre noi nu simțim nici o durere atunci când ne trosnim degetele, ci este pur și simplu o caracteristică a corpului nostru, a articulațiilor și ligamentelor. De fapt, multor oameni le face chiar plăcere acest obicei! Pentru mulți, „trosnitul” degetelor poate ajuta la ameliorarea temporară a durerii și poate chiar reduce tensiunea din zona respectivă. Deși, în trecut, oamenii îi speriau pe alții spunând că trosnitul oaselor poate provoca afecțiuni precum artrita, nimic de acest gen nu a fost dovedit științific până în prezent și este puțin probabil să fie așa, potrivit canarywharfchiropractic.co.uk.

În corpul nostru există multe articulații care pot trosni, dar cele mai frecvente tind să fie articulațiile degetelor, degetele, genunchii, șoldurile, degetele de la picioare, gâtul și spatele. Deși, de cele mai multe ori, vei experimenta senzația de trosnitură a oaselor de unul singur, uneori este indicat să apelezi la un profesionist care să-ți alinieze strategic articulațiile. Acest lucru este recomandat mai ales în cazul gâtului și spatelui și este adesea realizat de chiropracticieni autorizați. Trosnitul degetelor de la mâini sau de la picioare este relativ lipsit de riscuri, însă nu trebuie să încerci niciodată să-ți trosneşti gâtul sau spatele de unul singur. Da, trosnitul spatelui poate ajuta la ameliorarea durerii și a tensiunii, dar gâtul și spatele (din cauza complexității articulațiilor și oaselor) trebuie tratate de un profesionist. Poate fi puțin îngrijorător dacă auzi constant că oasele îți trosnesc, dar trebuie să știi că este relativ normal. Atât timp cât nu îți provoacă disconfort sau durere, nu este un motiv de îngrijorare. Dacă trosnitul degetelor este însoțit de umflături, dureri ori roșeață, iar articulațiile tale nu arată normal, ar trebui să consulți un medic.

Cauzele pentru care degetele trosnesc

Articulațiile degetelor pot trosni datorită unei membrane care înconjoară articulațiile individuale și care se numește membrană sinovială și formează un fel de capsulă la capetele fiecărui os. Are rolul de a te împiedica să îți lovești accidental un os de celălalt.

În interiorul membranei se află un lubrifiant care acționează ca un amortizor de șoc. Împreună, acestea sunt ceea ce ne permite să ne mișcăm articulațiile atât de liber și fără durere pentru că, fără această membrană, articulațiile noastre s-ar freca una de alta la fiecare mișcare, ceea ce ar fi incredibil de dureros. Când îți trosneşti articulațiile degetelor, extinzi de fapt spațiul dintre oase și atragi lichidul sinovial în golul nou creat. Acesta este motivul pentru care trosnitul este asociat cu acea senzație de flux. Cu cât îți trosneşti mai mult articulațiile degetelor, cu atât acel spațiu poate deveni mai mare și cu atât devine mai ușor să le trosneşti din nou în viitor. Trosnitul repetat al degetelor poate duce la reducerea cantității de lichid sinovial din membrană.

Mulți oameni se tem că trosnitul articulațiilor va duce la artrită, și există de fapt un motiv întemeiat pentru această îngrijorare, notează se-ortho.com. Osteoartrita este cauzată de deteriorarea cartilajului dintre oase, iar lichidul sinovial este de obicei redus pe măsură ce cartilajul este deteriorat. Pe măsură ce se întâmplă acest lucru, oasele sunt mai predispuse să intre în contact unele cu altele, creând acel potențial de frecare menționat anterior. Deși trosnitul degetelor cauzează o mică reducere a lichidului sinovial, nu deteriorează membrana în sine. De aceea, experții nu au stabilit încă o legătură între osteoartrită și trosnitul degetelor. Totuși, dacă ești deja expus riscului de a dezvolta osteoartrită, fie din cauza unor factori medicali sau genetici, se recomandă să eviți orice mișcări dure ale articulațiilor, inclusiv trosnitul degetelor.

Ce provoacă zgomotul de „trosnitură”

Este important de reținut că, atunci când articulațiile tale scot acel sunet de trosnitură, oasele nu se rup efectiv. Trosnitul se referă doar la sunetul pe care îl produce, nu la acțiunea sau cauza reală. Există câteva cauze pentru care corpul tău ar putea produce acele sunete de trosnitură, și anume:

Evacuarea gazelor. Cea mai frecventă cauză a acestui zgomot o reprezintă bulele de gaz care scapă din articulații și produc mici sunete de pocnitură. Gazul provine din lichidul din articulații, care este prezent pentru a menține articulațiile în mișcare fluidă și fără durere.

Mișcarea articulațiilor, tendoanelor și ligamentelor. Când miști orice articulație din corpul tău, aceasta va afecta ligamentele și tendoanele din jur (mari sau mici). Când o poziție se schimbă, poți auzi un sunet de pocnitură pe măsură ce tendonul sau ligamentul revine la locul său. Acest zgomot este cel mai frecvent la glezne și genunchi și în jumătatea inferioară a corpului.

Pierderea cartilajului. La oamenii cu artrită, articulațiile sunt mai zgomotoase decât la cei fără artrită. Acest lucru se întâmplă din cauza lipsei cartilajului, ceea ce înseamnă că oasele se freacă mai mult unele de altele și, astfel, produc mai mult zgomot. Această cauză este prezentă la persoanele vârstnice, deoarece cartilajul scade în mod natural odată cu vârsta, indiferent de artrită sau nu.

De ce este atât de satisfăcător trosnitul degetelor

Sunetul de pocnitură care vine din articulațiile tale nu este de fapt ceva care „trosnește” propriu-zis. În interiorul capsulei articulare există lichid sinovial care conține bule de gaz, în mare parte dioxid de carbon și azot. „Întinderea capsulei articulare până la limita sa de mișcare creează aproape un vid. Viteza cu care ajustarea este efectuată face ca acea bulă de gaz să se dizolve rapid în interiorul capsulei articulare”, spune Matthew Cavanaugh, chiropractician din Lafayette, Louisiana. Întrebarea care se pune este de ce este atât de satisfăcător trosnitul degetelor dacă este doar o bulă de gaz care se dizolvă? Ei bine, acest gest poate oferi o senzație fizică de eliberare și o creștere temporară a mobilității articulare. O teorie frecventă este aceea că mișcarea bruscă poate stimula și terminațiile nervoase din jurul articulației, ducând la o scădere a durerii și o eliberare de endorfine, deși acest lucru nu a fost încă dovedit. Aici, nu este vorba doar de simpla fiziologie, ci și de un aspect psihologic. Actul de a-ți trosni degetele poate deveni un obicei, declanșând posibil un efect placebo. Unii oameni simt o senzație de euforie doar auzind acel trosnet.

Este trosnitul degetelor periculos?

În ciuda avertismentelor prietenilor și familiei, trosnitul degetelor nu pare să crească riscul de a dezvolta artrită. Deși aceasta este o tactică de intimidare frecventă, studii din 1998 au arătat că nu există nici o corelație între trosnitul obișnuit al articulațiilor degetelor și prezența osteoartritei mâinii, conform nationalgeographic.com. „Unele studii au indicat că oamenii care își trosnesc în mod obișnuit articulațiile degetelor pot suferi o umflare mai mare a mâinii și o forță de prindere redusă”, spune Rojeh Melikian, chirurg ortoped californian, specializat în coloana vertebrală. Însă, un studiu din 2017 publicat în „Hand Surgery & Rehabilitation” a examinat 35 de persoane care își trosnesc degetele de cel puțin cinci ori pe zi față de cei care nu o fac și a relevat că, deși cei care au acest obicei au dezvoltat un cartilaj mai gros al capului metacarpian (cartilajul din jurul articulațiilor degetelor de pe palmă), forța lor de prindere nu a fost afectată. Totuși, articulațiile mai mari, precum gâtul și coloana vertebrală, necesită o manipulare atentă, deoarece aceste zone sunt complexe și predispuse la leziuni și efecte secundare, cum ar fi dureri de cap, furnicături la nivelul membrelor și amețeală, dacă sunt manipulate necorespunzător. În cazuri grave, manipularea coloanei cervicale a fost chiar asociată cu disecția arterială sau ruperea pereților interni ai arterei, ceea ce poate duce la accident vascular cerebral. În timpul auto-ajustării, aplicarea unei forțe excesive sau utilizarea unor tehnici nepotrivite pot provoca daune ale ligamentelor, mușchilor sau nervilor, deoarece gâtul și coloana vertebrală sunt structuri complexe supuse unor stresuri și solicitări zilnice.

Latura emoțională a trosnitului degetelelor

Trosnitul degetelor poate părea un gest minor, aproape insignifiant, un reflex al mâinilor, o mișcare pe care o faci involuntar. Și, totuși, de cele mai multe ori, corpul tău nu acționează la întâmplare. Chiar și atunci când gestul este involuntar, el este rareori lipsit de sens. De fapt, obiceiul de a-ți trosni degetele este în esență modul în care sistemul nervos semnalează că ceva nu este în regulă, fie că este vorba de presiune acumulată în articulații, de tensiune musculară, fie de un ușor disconfort pe care mintea ta nu l-a conștientizat încă, dar pe care mâinile tale îl simt deja.

Cel mai des motiv pentru care oamenii recurg la acest gest este senzația de tensiune sau de durere articulară. Articulațiile degetelor acumulează presiune pe parcursul zilei, mai ales în cazul celor care lucrează ore lungi la tastatură sau execută mișcări repetitive, iar trosnitul oferă o eliberare imediată și recognoscibilă. Există, însă, și o componentă emoțională la fel de importantă. Pentru mulți oameni, trosnitul degetelor are același rol ca rosul unghiilor sau legănatul ritmic al genunchiului, și anume este o modalitate prin care sistemul nervos descarcă o tensiune pe care mintea nu o poate procesa altfel în acel moment. Alteori, nevoia de a trosni degetele trădează o rigiditate reală a mâinii, o mobilitate redusă instalată subtil, după ore prelungite de inactivitate sau de poziții statice. Mâna cere mișcare, iar trosnitul devine un substitut rapid pentru stretching-ul pe care îl cere corpul. Totodată, există situații în care acest gest compensează probleme mai adânci, cum ar fi tensiune musculară cronică, circulație deficitară la nivelul extremităților sau chiar un debut de artrită. Și, nu în ultimul rând, există situații în care trosnitul degetelor nu mai este decât un tic repetat atât de des, încât conștiința nu îl mai înregistrează deloc.