Maneaua de la Coldplay: Unii nu le iubesc pentru că-s sexiste și interlope. Dar dup-aia se rup în figuri pe 50 Cent rimând povești cu femeile scoase la produs

Trupa Coldplay, o trupă pop ultracomercială, considerată „rock” de unii care au aterizat greșit pe portativ, l-a invitat pe Babasha, tânăr manelist de viitor, să cânte o piesă. Ce-a ieșit a fost mai politic decât toată campania electorală. A ieșit o bătaie cam cum se băteau Stan și Bran cu frișcă. Numai că în loc de frișcă a fost rahat.

În prima zi, Babasha a fost huiduit. În a doua zi, a fost aplaudat. Asta pentru că după prima rundă de huiduieli s-au dat la greu lecții de civilizație. Argumentele au mers de la „nu e frumos să fii rasist”, la „nu e frumos să huidui la concertul omului”. De fapt, scandalul ne-a arătat cum funcționează o anumită pătură din clasa de mijloc, cea cu aspirații mari, de „civilizare”. Poate fi fioros intolerantă o zi, poate face frumos a doua zi, în funcție de cum îi dictează trendurile aspiraționale.

S-a strigat rasism. Dar asta nu e ceva nou. Sigur, rasismul e ăla care nu lasă manelele să intre la niciun radio național, nici public, nici privat. Ai un gen muzical cât Casa Poporului dezvoltat în ultimii 30 de ani și tu nu-l difuzezi. Lasă că face Google bani prin YouTube! Și face! Echipa Coldplay s-a uitat pe YouTube, nu la playlisturile obosite de pe Europa sau Digi FM. Dar astea-s metehne vechi. Aș zice că mai nou și mai direct ar fi să privim problema în termeni de „aspirație”. E mai complicat decât pare. Putem începe de la copii.

Recomandări

Putin e un criminal, Trump e un neisprăvit

Ro-mânia și Romaneaua

Sunt profesor la țară de trei ani. Trăiesc într-una din multele bule manelistice ale țării. Dacă oamenii fac treabă, își pun boxele la maximum cu manele „pă trend pă YouTube”. Copiii ascultă numai manele. Ăia bătrâni mai scapă câte o populară, educați fiind și la nunți pe stil vechi. Un soi de turbofolk cu inflexiuni manelistice ocupă restul spațiului muzical. Adică, se aude ce auzi în Serbia, Bulgaria, mă rog, tot Balcaniul, când pui radio la mașină.

Am întrebat elevii ce părere au despre uriașul scăndălulț Coldplay-Babasha. „Oamenii ăia-s nebuni, domnu‘”, mi-a spus o fată dintr-a VIII-a. Se referea la spectatorii care au huiduit. Înțelegea și latura rasistă, doar o vede și acasă – nu o simte pe pielea ei, nu e romă, dar știe ce simt colegii ei. Dar această concluzie serioasă cu „ăia-s nebuni”, arată de fapt esența, segregarea e una socială adâncă. Avem o Ro-mânie isterică în aspirațiile ei, gata mereu să dea lecții, dar care nu-și dă seama că a rămas în peșteră. Avem și o Ro-manea, țară în care maneaua e muzica însăși, unde dacă schimbi ritmul se uită oamenii la tine ca și cum ai fi luat ceva virus mortal.

Am fost și diriginte la o clasă a VIII-a anul trecut. Am făcut un banchet de rămas bun la căminul cultural. Înainte, am pregătit un playlist. Fiecare trebuia să aleagă 10 melodii. 95% au fost manele. N-a fost rău, am căzut la înțelegere să nu cuprindă povești despre proxenetism, versuri sexiste, a fost un exercițiu interesant de cenzură și autocenzură. Ne-am distrat. Am fost și la niște evenimente făcute de elevi și școli foarte bune din Focșani. Acolo, maneaua e 5% maximum. Adolescenții au mai puține apăsări decât noi, ăștia mai 40+, în legătura cu maneaua. Dar știu să se plieze, înțeleg că e și un joc social acolo, nu doar distracție. Chiar dacă le ascultă la petreceri, manelele sunt puse într-un sertar social separat.

Recomandări

Cum s-au fraudat alegerile care au adus la putere comuniștii. 10.000 de „huligani” îmbrăcați în uniformă de jandarmi au vegheat urnele duble din secțiile de vot

Dacă unui copil din mediu neprivilegiat îi pui altceva decât manele, practic îi pui altceva decât muzică. Apoi, orice muzică în limbă străină nedumerește și enervează – da, am reușit să izolăm educațional sectoare întregi de populație, inclusiv lingvistic – acolo nu se acceptă film cu subtitrare sau hituri internaționale. Bunicii lor erau mult mai „globali” cu San Remo sau Cerbul de Aur.

Un elev harnic și isteț de la a VII-a are un plan, mi-e foarte drag numai pentru câtă ambiție are. Motivația lui e să scape din țara Ro-manea, aceasta însemnând provincie apăsătoare, puține speranțe, monotonia scandalului și abuzului surd rural. „Nu-mi place muzica, nu mai vreau să ascult muzică”, îmi scria într-o compunere. Iar de aici trebuie neapărat să înțelegem altceva. Maneaua e un gen muzical al resemnării în România. E privit ca genul „complacerii”, ăla când ai încetat să speri că poți schimba lucrurile.

Am stat 25 de ani în București în medii unde nu se ascultau manele visceral cum se ascultă la țară sau în orașele mici. Cel mai cool club în anii 2010 era Macaz, club unde se strângeau și progresiști de diverse feluri și ascultau manele. Erau cool pentru că acolo însemnau altceva: depășirea unei segregări muzicale care ascunde chestii scârboase, rasism și clasism.

Recomandări

Anchetă pentru trădare în dosarul generalului Radu Theodoru. Suspiciuni de lovitură de stat în România

Mulți dintre cei care se cultivă și în alte genuri muzicale, care reușesc să fugă în orașele mari, devin nemiloși cu Ro-maneaua. Au scăpat de acolo, nu mai vor să audă de tirania din copilărie a acelor ritmuri. De viața pe acele ritmuri au încercat să fugă. De mediul ăla violent în care de la patron, la vecin, toți vor să te pună cu botul pe labe, au reușit să scape cu greu.

Dar ar trebui cu atât mai mult să înțeleagă că au făcut eforturi să se emancipeze iar apoi au ajuns să sune ca niște rasiști triști și dacă nu-s rasiști neapărat. N-a fost doar rasism. E scârba de săraci, clasismul. E scârba aia a intelectualilor de superultradreapta români care vomau public meditații despre românii știrbi care votează greșit.

Am auzit multe și despre mesajul manelelor. Unii nu le iubesc cică pentru că-s sexiste și interlope. Dar dup-aia se rup în figuri pe Snoop Doggy Dog și 50 Cent rimând povești cu femeile scoase la produs.

Întâi a fost creșterea inegalităților sociale care au izolat o Românie de mâna a doua, fără șanse, fără educație ca lumea, fără stomatolog. Manelele, trapul și altele n-au venit decât mai târziu să comercializeze diversele boli ale săracului existente deja: violența cu cei slabi, fascinația bolnavă pentru luxul prostesc, viața în Gucci cu datorii la cămătari, extazul păcănelelor și al drogurilor mai ieftine decât țigările și alcoolul.

Una e tema muzicală, alta e realitatea. Mi-e scârbă de interlopi, mi-e scârbă de clientelismul de provincie, mai apăsător decât exploatarea ceva mai civilizată de oraș mare care s-a vopsit cât decât „occidental”. Dar îmi plac unele manele, înțeleg miza culturală, și, uneori, chiar și un Dani Mocanu care cântă la comandă pentru cămătari spune ceva mai mult decât că e el însuși un penal. El ne transmite fără să vrea că toată sărăcimea riscă să devină „penală” dacă continuăm să avem o societate care redistribuie doar de jos în sus. Interlopul e legătura indecentă între elite, poliție și carnea de tun de la baza piramidei sociale.

În copilăria mea eram săraci, dar vedeam unele posibile ieșiri. În multe copilării sărace de acum, ieșirile directe din adolescență sunt în junglă, cu dosar penal încă de la 15-16 ani – asta după ce tot acel public select ca pe Arenă urlă prin rețele că e prea mare ajutorul social sau salariul minim. Trăiește tu cu 2.000 de lei pe lună legal, dup-aia fluieră!

Așa că, da, treaba e extrem de politică. Publicul care huiduie pe la concerte cu bilete de sute de euro (cele mai ieftine) își arată un oportunism disperat-stupid. Nu vor să fie confundați cu sărăcanii și interlopii. Le e frică mai mult de Ro-maneaua săracă decât de interfața interlope de pe TikTok.

Avem o clasă de mijloc în criză gravă de personalitate care o zi poate fi rasistă și clasistă, a doua zi poate poza fără probleme în culmea progresismului european. Orice, numai să nu fie „necivilizată”. Spaima de „necivilizație”, abia ăsta e semnul unei instabilități ideologice care bate profund spre conservatorism.

Concluzie. Coldplay sunt unii care fac bani la scară mare. Au provocat controlat un scăndăluț și au arătat cu aroganță vestică ce probleme sunt pe la plebeii estici. Dar au atins nu doar un buboi rasist. Ci și faptul că publicul român al unor Coldplay – care e un public ce tot freacă marile concerte de fapt –  e disperat după ștampile de „occidental și civilizat”. E același public care acum 20 de ani savura întrebările tâmpite ale presei adresate de ziariști de top: „V-a plăcut la noi în țară? V-au plăcut femeile noastre” sau „Ați văzut că nu toți suntem țigani?”. Bubele reale ale publicului român care se crede „special” s-au amestecat cu râia comercialului enervant de tip Coldplay. De aia am simțit cu toții o mâncărime normală de comentariu: bine ar fi dacă am mai purta astfel de discuții înainte de alegeri, nu după.

Civilizația aruncată din avioane occidentale ca ajutoarele, ei bine, asta nu se poate. Mai trebuie să te educi și singur. O manea la Radio România Actualități, am putea începe cu asta. Și o înțelegere a faptului că ne ghetoizăm tragic sărăcia, de aia e plin de „interlopeală” – manelele doar o cântă, nu o produc. Poate atunci eleva mea va spune totuși „oamenii ăia parcă-s mai normali”.

Urmărește-ne pe Google News