Apoi vin activiștii, fac scandal pe Facebook, iar la final niște companii sunt forțate să își schimbe modul de funcționare și statul modifică legi special pentru a favoriza anumite persoane din acel domeniu.
Apoi se trece mai departe, la alt domeniu. Căci niciodată nu este de ajuns.
Mitul reprezentării
O prietenă mi-a trimis un articol care ”transplantează” în România aceeași propagandă din America: avem nevoie de mai multă reprezentare!
În cazul de față, este vorba de femeile din sport, dar puteți înlocui cu orice: mai mulți romi, mai mulți unguri, mai multe femei, mai mulți gay, mai mulți transexuali, mai mulți musulmani, mai multe persoane de culoare etc.
Tiparul este mereu același, iar scopul final este și el același: mai mulți bani și mai multă putere!
Articolul se numește ”Goluri mai multe, glezne mai fine” și a apărut în ”Decât o Revistă”.
În următoarele rânduri o să disecăm argumentele și o să demontăm toate miturile și fetișurile feministe proclamate în articol.
Lipsa de umor dăunează grav sănătății
Acesta începe cu antrenorul echipei de handbal feminin a Rusiei, care a spus într-o conferință că două-trei jucătoare mai tinere „au picioare și ochi frumoși”. Și că s-a râs în sală, că antrenorul era bărbat, iar majoritatea jurnaliștilor erau bărbați.
Păi să vă aduc eu aminte că era o glumă? Adică trebuie să fie întotdeauna lumea încrâncenată la conferințe? Care e marele deserviciu adus din faptul că le-a făcut complimente? Nu mai înțelegem cuvinte?
Apropo, Rusia este campioană olimpică și mondială la handbal feminin în trecut, așa că sigur nu pentru picioare își selectează jucătoarele.
Tot în articol se argumentează că așa sunt luate în derâdere eforturile unor sportive care s-au accidentat și au muncit toată viața.
Vă aduc aminte că Eurosport are între emisiuni niște pastile comice, cu diverse faze din mai multe sporturi. Ba căzături la schiuri sau patinaj, ba șuturi proaste la fotbal, înțelegeți ideea. Ei bine, acolo nu am văzut să se scandalizeze nimeni. Și sunt atât faze cu femei, cât și cu bărbați.
Și de Gicu Grozav și Nicolae Stanciu s-a râs, zgomotos chiar, când au bătut ca în curtea școlii niște penalty-uri, unul pentru Dinamo, celălalt pentru naționala României.
N-am văzut atunci feministe care să spună că e sexism, chiar dacă tot în derâdere au fost luate execuțiile lor.
Sau de bărbați e mișto să se râdă, că pe ei nu îi ating cuvintele, și doar la femei e interzis?
Ipocrizia privirilor
Tot de aici reținem că nu e bine să care cumva să admirăm vreo sportivă pentru fizicul ei, pentru gleznele fine sau ochii frumoși. Doamne ferește așa ceva!
Și să vă mai spun ceva: am mai multe prietene care se uită la meciuri de fotbal sau la campionate mondiale întocmai ca să vadă jucătorii, fără să le intereseze de scor. Pot să vă zic și topul: Maldini, Totti, Pirlo, Cristiano Ronaldo!
Atracția este normală, așa funcționează biologia.
Aici se mai face o confuzie, între presa sportivă și cea de monden. Adică unii sunt interesați ce joacă Mutu, alții de nevasta lui Mutu, unii de Halep, alții de iubitul lui Halep. E normal, pentru că și publicul este altul.
Numai în capul unor feministe se amestecă acest lucru.
Banii, întotdeauna sunt banii!
”Dacă ești femeie și vrei să fii sportivă, e foarte probabil ca drumul tău să fie diferit de al unui bărbat. E probabil să fii plătită mai puțin, să joci pe arene mai mici sau mai goale, sau cu gazon sintetic”, mai spune autoarea articolului.
Să luăm cazul fotbalului feminin. Când o ajunge la aceleași cifre de vizionare ca și fotbalul masculin, atunci și sponsorii se vor buluci și sumele cu care vor fi plătite vor crește. Totul ține de cerere și ofertă.
Dacă ai talentul lui Messi, joci ca Messi, dai goluri ca Messi, ai fani ca Messi pe 6 continente, vinzi tricouri ca Messi, atunci ești plătit ca Messi.
Stați liniștite, și băieții joacă prin tot felul de mocirle, vedeți cum e divizia D, de exemplu. Nu vă imaginați că bărbații joacă pe terenurile alea bune, iar femeile pe cele proaste.
Legat de bani însă, sunt absolut sigur că Serena Williams și Megan Rapinoe, invocate în text, câștigă mult mai mult decât 90% dintre bărbații de pe planeta asta.
Cum ar fi ca un măturător pe stradă să se plângă că nu face și el bani ca Serena și că vrea egalitate și respect? Răspunsul ar fi că faci bani în funcție de ce aptitudini ai și ce negociezi.
Nici măcar ele între ele, tenismenele sau fotbalistele nu fac aceiași bani.
Unde e discriminarea?
Nu le pică nimic din cer bărbaților, nici în sport, nici în orice alt domeniu. Și ei trebuie să lupte pentru visurile lor, pentru ceea ce vor.
”La ultimul campionat european de handbal feminin, o singură echipă din 16 era antrenată de o femeie. Din cele 74 de federații sportive din România, doar șapte erau conduse în 2018 de femei”, continuă autoarea.
La fel este și între rectorii de universități sau directorii de companii.
Dar cine le oprește să devină mai bune și să își câștige locul? Dacă ești bună, ești remarcată. Asta e egalitatea în drepturi: concurezi și câștigi.
Nu aștepți să ți se dea ceva doar pentru că ești de alt sex decât ăia care te depășesc…
E simplu: fă și tu ce fac bărbații… Dacă nu e de ajuns, fă mai mult.
În definitiv, vrem oameni competenți, nu favoruri.
În articol este dat exemplul primului meci de fotbal din Anglia arbitrat de o femeie. Este vorba de finala Supercupei, între Chelsea și Liverpool. Super, numai că meciul a fost făcut praf de arbitră, aceasta anulând două goluri ale lui Chelsea.
Pe românește, faptul că a fost o femeie ”fluieraș” nu a făcut-o mai calificată.
Sigur, meciul putea fi făcut praf de un bărbat, dar istoria nu se face cu dacă și cu parcă.
Mitul ”diversității”
”Iar statisticile internaționale spun că peste 80% dintre reporterii sportivi sunt bărbați, o realitate pe care o văd și la turneele internaționale la care merg, unde suntem uneori doar una-două femei din 15 jurnaliști români. O observă și sportivele: fotbalista americană Megan Rapinoe a spus recent că e nevoie de mai multe jurnaliste, pentru că poveștile lor ar fi mai complete dacă ar fi spuse din perspective diverse”.
Dar le-a întrebat cineva dacă vor să fie ziariste pe sport?
Să le întrebe atunci autoarea de ce nu vor să se specializeze pe sport și de ce preferă să scrie pe monden sau politic.
Păi vă spun eu: pentru că meseria de jurnalist pe sport necesită sacrificii mari. De exemplu, să mergi cu carul de transmisii sute sau mii de kilometri prin țară sau în alte state, ca să transmiți următorul meci. Și să faci asta din 3 în 3 zile, când sunt meciuri naționale și internaționale, cum e la fotbal.
Nu mai zic de rugby, oină sau alte sporturi, căci vei ajunge prin tot felul coclauri de la Cucuieții din Deal.
Sau să duci un rucsac greu cu echipamente, să mănânci printre picături, să dormi la fel. Da, multe fac asta, dar nu toate. Nici măcar toți bărbații nu vor. Deci care e problema?
Sigur, e mai bine să mergi la petreceri mondene, să scrii despre rujuri sau să ții un microfon în Parlament și să repeți aceleași lucruri în jurnalele de la fix… Dar nici acolo nu umblă câinii cu covrigii în coadă.
Apropo de perspectivele ”diverse”: și dacă ar vedea același meci 12 femei, perspectiva ar fi oricum diferită, pentru că oamenii în general sunt diferiți. Avem gene diferite, studii diferite, experiențe diferite. Și toate astea ne fac diferiți. Ceea ce e bine. Deci există deja diversitate de opinii, nu trebuie făcută una artificial.
”Abuzuri sunt peste tot”
În articol se vorbește despre abuzuri. Sunt relatate abuzuri împotriva unor gimnaste sau sportive din alte domenii.
Sigur, toate aceste abuzuri trebuie să înceteze, victimele să le raporteze, iar cei vinovați să fie pedepsiți.
Numai să nu facem greșeala să credem că abuzuri se întâmplă doar împotriva femeilor. Chiar în articol se povestește cum 350 de foști jucători din Marea Britanie au povestit pățaniile lor.
Nu dictează cineva pe proprietatea altcuiva
Tot aici se vorbește despre decizia de a obliga echipele de Liga I ca din sezonul 2021 – 2022 să aibă echipă feminină de fotbal.
„Eu, când văd femei că joacă fotbal, dau pe alt program imediat sau închid. Păi, dacă mie nu îmi place, cum mă obligi tu pe mine să fac?”, spune Gigi Becali despre acest lucru.
Nu sunt deloc fan Becali, dar omul are dreptate. Cum să obligi pe cineva să facă ceva cu banii lui? Dacă e așa mare cerere de fotbal feminin, sigur se va găsi cineva să acopere acea cerere.
Dar principiul este logic: nu dispune cineva străin de proprietatea altcuiva. Nici privat și nici statul.
Cum ar fi să vină cineva acum cu o reglementare de tipul: prin lege, fiecare femeie cu vârsta între 21 și 35 de ani este obligată să aibă anual cel puțin două relații amoroase cu bărbați singuri de peste 45 de ani?
Nu pare prea drept să ordoni altuia ce să facă, nu?
Vedem ceva chiar și când nu e
Atunci când ești calat să vezi ceva numai dintr-o anumită direcție, e clar că o să vezi ”feminism” pe toate gardurile.
La fel și articolul cu pricina. Aici e dat ca exemplu un spot de promovare de la TVR pentru turneul de fotbal feminin, unde se spune că „nu doar băieții se distrează, fetele sunt la campionatul mondial”.
Iar pe ecran ar fi apărut picioare de femei în pantofi roșii înfingându-și tocul ascuțit într-o minge, apoi din fundal se spune ”Goluri mai multe, glezne mai fine”.
Un ONG a atacat clipul la Consiliul Național al Audiovizualului, doar că acesta nu a constatat nicio încălcare a legii audiovizualului.
Apropo, n-am văzut feministe să facă plângeri la CNA sau la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) atunci când la Antena Stars a existat o emisiune în care femeile erau sfătuite cum să atragă milionari…
Păi cum era cu egalitatea aia?
”Messi a handbalului” este o jignire?
Apropo de cai verzi pe pereți, Cristina Neagu – singura handbalistă din lume care a fost de 4 ori declarată cea mai bună jucătoare din lune – este de multe ori numită ”Messi a handbalului”.
Iar acest lucru nu ar fi kosher. Păi iar ne întoarcem la probleme de limba română? Ce e așa discriminator când i se spune că e practic cea mai bună din domeniul ei?
Aaaa, veți zice: dar de ce nu i se zice lui Messi că e ”Neagu al fotbalului”. Păi simplu: pentru că e mult mai celebru.
Mai multe femei în mine, în oțelării, pe camioane sau la drujbă
Da, de două ori mai multe fete renunță la sport până la 14 ani. Dar asta nu înseamnă că de vină sunt băieții.
Și, în plus, atitudinea care reiese din articol este că e nevoie de mai multe femei în sport.
Dar de ce numai de femei e nevoie? Dacă mă întrebați pe mine, este nevoie ca atât mai multe fete, cât și mai mulți băieți să facă tot mai mult sport.
Pentru că trendul este să avem tot mai multă populație supraponderală. Iar obezitatea nu lovește numai femei…
Ce nu scrie, însă, revista e să detalieze dezechilibrele și din alte domenii, care sunt dominate tot de bărbați.
Vă dau câteva exemple: minerit, metalurgie, construcții, șoferi pe tir, drujbari în pădure, pescari pe navele oceanice, militari, pompieri etc. În speță, meseriile alea grele, cu multe accidente de muncă.
Chiar vreau să văd și eu mai multe femei în aceste domenii. Sau aici feministele vor invoca biologia?
Până atunci, ”reprezentarea” și ”diversitatea” sunt doar niște otrăvuri culturale în care egalitatea în drepturi este confundată cu egalitatea în rezultat.
Dacă nu, vreau și eu să văd mai mulți atei, rockeri, olteni, dinamoviști mai bine ”reprezentați”! Acolo sunt mulți bani, evident…
PS: decât să încerce arogarea unor drepturi speciale bazate doar pe sex, mai bine feministele s-ar concentra să primească drepturi femeile care sunt cu adevărat asuprite, cum ar fi dreptul femeilor din Iran de a merge pe stadion să vadă un meci de fotbal.