Țara din care dispar copiii dispăruți
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Acest articol a fost publicat inițial pe 25 mai, de Ziua Internațională a Copiilor Dispăruți.
Cuprins:
Azi, se vor lansa baloane şi statistici. Se va face un pic de prevenţie şi se va bifa încă o acţiune. Dar...
3.000 de copii dispar pe an în România
40 de milioane de lei au investit partidele politice în campania electorală pentru europarlamentare. Peste 8,5 milioane de euro au fost cheltuiţi, în doar câteva zile, pe afişe, bannere, fluturaşi şi mitinguri.
Din 2005, de când mă ocup de copiii dispăruţi, pe la putere s-a perindat majoritatea partidelor care azi ne cer votul. Niciunul dintre ele, la vremea când era în vârf, n-a tipărit un afiş pentru vreun copil dispărut. Nici măcar un afiş, oricât de ieftin ar fi fost el, alb-negru, pe coală A4, lipită cu scoci.
Iar în România dispar, în fiecare an, în jur de 3.000 de copii. Sunt copii fugiţi de acasă, care rătăcesc pe străzi, vulnerabili, devenind de multe ori victime ale reţelelor de trafic de carne vie. Sunt copii rătăciţi, care noaptea caută singuri drumul spre acasă, pe câmp sau prin pădure, pentru că la noi căutările se opresc odată cu lăsarea întunericului. Sunt copii răpiţi şi nemaigăsiţi niciodată.
Cum a dispărut „Alerta răpire copil!”
300.000 de euro a costat crearea mecanismului „Alertă răpire copil!” din România, inaugurat în aprilie 2011.
236.000 de euro erau finanţare de la Comisia Europeană.
În cazul răpirii sau a dispariţiei unui copil în circumstanţe ce-i pun în pericol viaţa, urma să fie lansată o alertă cu poza şi semnalmentele lui, pentru ca cei care au informaţii să poată anunţa imediat autorităţile.
Alerta trebuia să fie difuzată repetat, la fiecare sfert de oră, pe telefoanele mobile, pe afişajele electronice din gări şi din staţiile de metrou. La televizor, la radio şi în online.
<iframe src="https://www.facebook.com/plugins/video.php?href=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2F188401894540711%2Fvideos%2F107496939340250%2F&show_text=0&width=560" width="560" height="420" style="border:none;overflow:hidden" scrolling="no" frameborder="0" allowTransparency="true" allowFullScreen="true"></iframe>
N-aţi văzut niciodată o astfel de alertă, nu-i aşa?! Pentru că mecanismul nu a fost activat niciodată!
Iar între timp au dispărut şi instrumentele care asigurau funcţionarea mecanismului de alertă. Ultima postare de pe Pagina de Facebook a aplicaţiei dateaza din iunie 2011.
Iar pagina oficială alertarapirecopil.ro a căzut, la doar un an de la lansarea aplicaţiei. Astăzi, conform Rotld.ro, domeniul aparţine unei societăţi comerciale din Marea Britanie care comercializează „suplimente” ce vindecă prostata şi ridurile.
Sistemul „Alertă Răpire Copil” funcţionează, conform datelor „AMBER Alert Europe”, în alte 22 de ţări membre sau candidate la Uniunea Europeană.
10 alerte au fost lansate, de la începutul acestui an, în Grecia, Cehia, Spania, Polonia sau Franţa. Iar poliţia cehă a apelat de cinci ori la sprijinul populaţie, prin „Child Alert”, inclusiv pentru depistarea unor adolescenţi dispăruţi.
În România s-au cheltuit banii, s-au făcut conferinţe de presă şi videoclipuri pentru promovare, s-au semnat protocoale de colaborare şi s-a promis mult.
Dar sistemul „Alertă răpire copil!” a fost răpit de nepăsare.
Abandonarea liniei telefonice de urgență
În 2009, Poliţia Română lansa, cu mare fast, campania de promovare a liniei telefonice de urgență 116.000. Este numărul rezervat, printr-o decizie a Comisiei Europene, în toate statele membre UE, pentru sesizarea dispariţiilor de copii.
În România, apelurile erau preluate de operatorii specializaţi ai Centrului Român pentru Copii Dispăruţi şi Exploataţi Sexual FOCUS.
„Nu s-au putut obţine nici un fel de fonduri guvernamentale pentru acoperirea costurilor de operare a numărului 116.000. (...) Au fost adresate anual solicitări de finanţare/co-finanţare a costurilor de operare a numărului 116.000 atât Ministerului Muncii, cât şi Ministerului Afacerilor Interne, făra a putea fi obţinut vreun sprijin financiar guvernamental”, se precizează într-un raport al Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii (ANCOM).
În perioada 2012 - 2014, linia telefonică a funcţionat având ca finanţare granturile obţinute de FOCUS de la Comisia Europeană (în valoare totală de 352.000 de euro).
FOCUS s-a desfiinţat în anul 2015, iar ANCOM a realocat 116.000 către Telekom Romania Communications S.A., care a primit dreptul de a utiliza acest număr timp de 10 ani, în colaborare cu Asociația Telefonul Copilului.
116.000 nu mai este un număr dedicat, iar el a dispărut şi din comunicatele prin care poliţia solicită populaţiei să furnizeze informaţii pentru găsirea copiilor dispăruiţi.
Dispăruţi şi de site-ul Poliţiei Române
10.000 de euro este recompensa pe care o oferă FBI-ul celor care ajută cu informaţii la găsirea lui Wesley Dale Morgan.
Morgan e un băieţel de 2 ani dispărut din Louisiana în mai 2001. După 18 ani, autorităţile de acolo încă îl caută. Îi „îmbătrânesc” periodic fotografia, pentru ca el să poată fi recunoscut. După 18 ani de anchetă, unii nu vor şi nu ştiu să renunţe. Şi nu abandonează investigaţiile.
În România, sunt peste 200 de cazuri vechi de copii dispăruţi. Din vieţile celor care încă îi iubesc, dar şi din conştiinţele celor care ar trebui să-i găsească.
Pe site-ul Poliţiei Române figurează doar 12 dintre ei. Restul, în opinia autorităţilor, nu merită nici măcar un anunţ şi o poză. Sunt copii a căror căutare a fost de mult abandonată.
Ziua în care ne amintim
Azi este 25 mai, Ziua Internaţională a Copiilor Dispăruţi. Azi, se vor lansa baloane şi statistici. Se va face un pic de prevenţie şi se va bifa încă o acţiune.
De mâine, toţi copiii dispăruţi pentru care autorităţile române nu au tipărit niciodată nici măcar un afiş se vor întoarce în uitare. Iar noi ne vom întoarce la vieţile noastre.
Şi ne vom preface că nu pricepem un adevăr extrem de simplu: că nimic nu poate sincer să conteze, în ţara care nu apară şi nu preţuieşte nici măcar vieţile copiilor ei.
