25 mai este Ziua internaţională a copiilor dispăruţi. Cum a fost aleasă această dată
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În fiecare an, din 1983, pe 25 mai este marcată Ziua internaţională a copiilor dispăruţi. Ea coincide cu Ziua naţională a copiilor dispăruţi din SUA, propusă de fostul preşedinte american Ronald Reagan în 1983.
Data de 25 mai nu este deloc întâmplătoare, ea aducând aminte de faimosul caz al băiatului Etan Kalil Patz, în vârstă de şase ani, declarat dispărut la 25 mai 1979, în Manhattan, New York. Etan Patz nu a fost găsit nici până în zilele noastre, fiind declarat oficial decedat în 2001. Investigaţiile legate de acest caz continuă, însă, şi în prezent.
Principalele acţiuni organizate la data de 25 mai aparţin Reţelei Globale a Copiilor Dispăruţi (Global Missing Children's Network - GMCN), la rândul ei o iniţiativă comună a Centrului Internaţional pentru Copii Dispăruţi şi Exploataţi şi a Centrului Naţional pentru Copii Dispăruţi şi Exploataţi din SUA.
Reţeaua GMCN, al cărei principal scop este de a răspândi imagini şi informaţii despre copiii dispăruţi, are 22 de membri, printre care şi România.
Ceilalţi 21 sunt: Albania, Argentina, Belarus, Belgia, Brazilia, Canada, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Mexic, Olanda, Noua Zeelandă, Polonia, Rusia, Serbia, Africa de Sud, Coreea de Sud, Spania, Marea Britanie şi SUA.
"În 2018, în ziua de 25 mai, voluntari şi specialişti ai organizaţiei Salvaţi Copiii au desfăşurat activităţi educaţionale cu peste 1.500 de elevi pentru a creşte nivelul de conştientizare privind riscurile asociate dispariţiilor voluntare ale copiilor şi adolescenţilor. Cu acel prilej, elevi din Timiş, Iaşi, Suceava, Mureş, Dolj, Braşov, Neamţ, Vaslui, Hunedoara, Caraş Severin, Argeş, Constanţa şi Bucureşti au fost sprijiniţi în conştientizarea riscurilor asociate dispariţiilor voluntare, identificarea timpurie a dificultăţilor cu care se confruntă şi găsirea celor mai bune soluţii, precum şi asigurarea intervenţiei în cadrul unui parteneriat solid între părinţi, cadre didactice, consilieri şcolari, psihologi şi poliţie, potrivit unui comunicat al organizaţiei neguvernamentale Salvaţi Copiii România, transmis Agerpres.
Potrivit Direcţiei de Investigaţii Criminale din cadrul Inspectoratului General de Poliţie, în perioada 1 mai 2017 - 30 aprilie 2018, în România au fost puşi în urmărire 4.520 de minori dispăruţi, dintre care 4.124 au fost găsiţi până la finalul lunii aprilie.
În peste 97% dintre cazuri este vorba de plecări voluntare, cele mai multe dispariţii fiind înregistrate în rândul adolescenţilor.
Recent, Libertatea a pornit pe urmele unui caz care, acum 13 ani, a zguduit România. Andreea Simon, fetița de 9 ani care a dispărut "ca o pasăre". Micuța Andreea a dispărut, în seara de 15 decembrie 2005, pe drumul dintre casă și magazin, unde se dusese, la rugămintea mamei, să cumpere smântână.
Iar între casă și magazin erau 100 de metri distanță, atât. Nimeni, niciodată nu a mai aflat nimic despre ea... Află care sunt greşelile anchetatorilor în cazul fetiţei dispărute din Miercurea Ciuc!
Află și cazul Adinei Motaş, în vârstă de 16 ani, care a dispărut, fără urmă, din Bârlad în martie 2013. Procurorul de caz îi asigură pe părinți că fata e în viață, dar mama și tatăl spun că cel care profită e doar chirurgul, principalul suspect!
- Principalul suspect, un medic de 40 de ani cu care fata a avut o relaţie, a fost scos de sub acuzare în februarie 2014.
- Cazul a fost redeschis și un judecător le-a spus exact polițiștilor unde să caute!
- În ultima vreme, procurorul le-a spus părinților că a depistat-o pe fată în Italia, dar tatăl și mama susțin că e o simplă amăgire, în favoarea chirurgului care inițial recunoscuse că o făcuse pe fată să dispară, dar a revenit asupra declarațiilor și a fost scos de sub acuzare.
Principalele motive care îi determină pe copii să îşi părăsească familia sau centrele de ocrotire sunt:
- neglijarea şi lipsa de supraveghere din partea adulţilor responsabili;
- conflictele repetate din familie;
- abuzurile asupra copiilor, fizice şi/sau emoţionale;
- lăsarea lor în grija bunicilor sau a altor rude, odată cu plecarea aparţinătorilor legali la muncă în străinătate;
- blocaje în comunicarea cu părinţii, cu precădere în situaţii dificile;
- abandonul şcolar şi influenţa/presiunea anturajului;
- consumul de alcool şi substanţe halucinogene;
- situaţia economică precară a familiei, conform sursei amintite.
FOTO: 123rf.com
Citește și:
