Putin, liderul lumii de la Kazan. Spectacolul unui club de dictatori care se prezintă ca victime ale Occidentului 

Pe 23 februarie 2023, 141 de state membre ONU (din cele 193) au votat o rezoluție adoptată în Adunarea Generală, care îi cerea Federației Ruse să-și retragă imediat, complet și fără condiții forțele militare din teritoriul ucrainean, să respecte frontierele internațional recunoscute ale acestui stat suveran și să înceteze ostilitățile. Semnatarele rezoluției reprezentau 73% din organizație și 95% din ea, dacă socotim voturile exprimate (32 de state nu au fost prezente în sală). Atunci, la un an de la începutul agresiunii lui Putin împotriva Ucrainei, numai șapte state s-au opus rezoluției: Rusia (evident), Bielorusia, Siria, Coreea de Nord, Mali, Nicaragua și Eritreea. Un buchet de autocrații din state falite. Un vot similar, organizat cu un an înainte (la 2 martie 2021) se soldase cu un rezultat aproape identic. În tabăra prorusă au trecut totuși, în doar un an, alte câteva state cu probleme interne serioase: Gabon, Republica Dominicană, Grenada și Liban. 

Ei bine, între 22 și 24 octombrie 2024, la trei ani de la începerea războiului împotriva Ucrainei, Putin a găzduit, la Kazan, summit-ul anual al grupului BRICS, unde s-a putut întâlni cu alți 31 de șefi de state. Vedem în simpla lor prezență la discuții cu dictatorul postsovietic o coagulare semnificativă a grupului revizionist antioccidental. Toți acești lideri au uitat poziția principială afișată nu de mult la sediul ONU. Ei s-au convertit la „pragmatism” și promovează implicit ideea că ordinea internațională actuală trebuie schimbată prin politica faptului împlinit: oricine poate anexa teritorii străine, să o facă, doar dacă se poate împăuna cu „virtutea” de a contesta „imperialismul” american. Imperialismul rusesc devine astfel un alibi emancipator al fostei lumi a treia, autopropusă ca înlocuitor al sistemului internațional postbelic. Printre partenerii politici încântați să dialogheze cu Putin se află China, Iran, India, Pakistan, Vietnam, Azerbaidjan, Egipt, Etiopia, Emiratele Arabe Unite, Turcia (membră NATO!) și… Antonio Guterres, actualul secretar general al ONU, aterizat în acest „cazan” turbulent cu aerul confuz al unui „mediator” fără mandat și fără mijloace.  

Recomandări

Cât costă trei mici cu cartofi la Târgul de Crăciun Craiova 2025. Avem prețurile pentru sarmale, ciolan și papanași

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 6

Nu trebuie să fii expert ca să observi caracterul profund eterogen al acestui grup informal de state al căror numitor comun este antioccidentalismul frenetic și tot mai frustrat. De proporții demografice asimetrice și cu interese economice, regionale și strategice diferite, ele nu se adună pentru a-și armoniza pe toate palierele relațiile bilaterale, sau pentru a-și îngropa litigiile istorice (de pildă cel teritorial, dintre China și Rusia, în urma „Tratatelor inegale” din secolul XIX), cât pentru a demonstra propriilor supuși că dețin o legitimitate solidă în acest club al răsculaților post-coloniali, care blestemă „pax americana” doar pentru a scoate din priză tema drepturilor omului și a-și consolida regimurile opresive. 

Putin, care nu prea poate părăsi Rusia fără riscul de a fi arestat și deferit Tribunalului Internațional de la Haga, s-a lăfăit în această operetă geopolitică cu surle și trâmbițe de tinichea, sperând să facă uitat genocidul din Ucraina, să pară foarte preocupat de „situația din Orientul Mijlociu” și să le promită unora și altora resurse energetice rusești, în schimbul unor contribuții la industria de război a Kremlinului. Dacă nu au cu ce, ei pot trimite măcar mercenari pe frontul din Donbass, așa cum procedează mai nou Coreea de Nord. Cei mai mulți dintre făuritorii „consensului de la Kazan” nu s-ar vedea sub dominația Chinei, dar fac și ei tot ce pot pentru a slăbi viața internațională bazată pe reguli și a deveni mai puțin dependenți de dolarul american, sau de tranzacțiile bancare din sistemul SWIFT. Anul trecut, bunăoară, socialistul brazilian Lula propunea o valută comună pentru țările BRICS… Toate indiciile converg spre utopia unui bloc alternativ, capabil să disloce impactul UE și NATO, impunând cultura liberticidă a unui Sud Global finalmente victorios. 

Să nu credeți că România este imună la „farmecul” acestei agende fantasmagorice. Dacă s-ar așeza pe rând, eventual sub hipnoză, pe canapeaua unui imaginar psihanalist, o puzderie de lideri din partidele noastre (mai ales cele populist-stângiste, cu binecuvântarea paleo-securiștilor deveniți la pensie antreprenori politici) ar recita o partitură similară celei proclamate de Putin la Kazan. Ne rămâne doar să vedem dacă suntem sau nu în stare să le oprim planurile toxice, alimentate cu ruble devalorizate.  

Fotografii: Profimedia / Hepta

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE