Cu Nicușor, fără Nicușor, cu clanul matematicienilor (preferabil celorlalte clanuri), fără matematicieni, sunt lucruri care se vor întâmpla oricum. Sunt deja vizibile pentru cine mai are chef să vadă ceva în țara românească.
Lucruri care se vor întâmpla: la adăpostul petardelor și perdelelor de fum din cursa prezidențială, la adăpostul prelungirii Iohannis, s-a prelungit deja, cel puțin jumătate de deceniu, și ghinionul.
Noul parlament este slab, aproape debil. Sute de parlamentari sunt strict produsul sistemului. Al mentalității de haită pusă pe căpătuială.
Prostia se plătește și vine nota de plată. Noul parlament este nota de plată. Noul guvern va fi nota de plată. Controlul total asupra resurselor societății din partea unei clici de cleptocrați agreați de pădure va fi nota de plată.
În omul politic român de obicei sunt doi lupi de la pădure, unul de la interne, unul de la externe. Iar cetățeanul va rămâne tot ce a fost în ultimele trei decenii și jumătate: o anexă deranjantă la dreptul de vot.
Prostia se plătește crunt. „Să fure, dar să ne dea și nouă ceva!” – subgândirea aceasta se plătește. Refuzul vehement al școlii, al rațiunii, al decenței, al echilibrului, al moderației, al bunului-simț – toate sunt pe nota de plată. Vine, se vine!
Comunismul e mort și îngropat. Politrucii de azi sunt copiii diformi ai tranziției, adică nepoții diformi ai politrucilor generați de comunism.
Faliile din societate sunt cu totul altele. Am ajuns în rândul lumii care a înnebunit cu post-adevărul și post-rațiunea. Iar dreapta și stânga folosesc, vorba candidatului Marcel (misteriosul bacalaureat), la valahía istorică exprimată bine prin cuvintele: măcar încercăm și cu dreapta, și cu stânga.
România își ignoră, fără grație, resursele umane, resursele de inteligență, își batjocorește cel puțin jumătate de populație, ruralul și urbanul mic sunt îngropate în nepăsare. Are milioane de oameni plecați în exil de bine ce le-a fost grație „meseriilor” celor din tagma Ciolacu. Și atunci?!
Valorile fundamentale ale societății sunt următoarele: mangleala, ciordeala, vrăjeala, cardeala și harneala, exprimate ca atare. Și ce ar putea să iasă bun de aici? Cam ce?!
România și-a dat pe nimic resursele, pădurile, aerul pe care îl respirăm, s-a predat cu totul mafiilor, a ales constant oameni lacomi și nepricepuți, hoți la drumul mare și grupuri de escroci. Cum să nu cadă în brațele primului demagog, apărut la intersecția dintre interesele criminale ale Rusiei și citate din Stăpânul inelelor, Osho și – vom afla mâine – Bugs Bunny?!
Viitorul ne e determinat de trecut. Și în toată istoria noastră recentă au prosperat: nedreptatea, fărădelegea, nerușinarea. Ce ar putea să iasă bun de aici?!
România, fiind și ea în ultimul vagon în trenul european, nu are încă tot ce merită. Nivelul real al societății este de 1984-1985 și chiar acolo și mergem. Dar încă avem șansa să oprim tot acest dezastru. Încă ne putem trezi ca în imn, în ultimul ceas. E 12 fără cinci minute.
Apropo, dacă te urci azi într-un tren vei ajunge la destinație cu o oră, o oră și jumătate mai târziu decât ai fi ajuns acum treizeci de ani.
Despre retardul nostru istoric sever și despre cum mergem în direcția greșită chiuind și căscând gura la împărtășirea cu minciună de la televiziunile de casă ale stăpânirii, la fasolică și ciolan și la luminițele decorative, deocamdată atât. Hai, România! Dar nu pe drumul acesta. Hai, totuși, în sfârșit, spre Europa! Acasă.
Foto: Inquam Photos / Octav Ganea