Ce popor prorus!, striga una din cozile de topor din falanga „vrem să rupem Rusia cu războiul, să le arătăm noi lor, să-i distrugem pentru 100 de ani”. Nu-i dau numele din simplul motiv că mai sunt câteva sute la fel. Un sondaj măsoară o stare de spirit. Cea mai idioată reacție după un sondaj e să te apuci să cerți poporul că nu iese cum vrei tu.
E timpul să facem diferența între „telectual”, ăla stipendiat să urle niște banalități de propagandă de-ți zgârie creierii, și intelectual, adică omul care ar avea totuși drept misiune să-și asume și opinii nepopulare, dar și neplătite de terți.
Întrebi omul ce părere are și dup-aia îi rupi capul. Curat democratic. Nu e întâmplătoare asemănarea între telectualul public și echipele militarizate din servicii. SRI, Președinția, patronate de presă au încurajat figuri de ziariști sau de intelectuali publici care sunt de un conformism agresiv. Ei sunt mereu cu puterea, dar urlă de zici că-s în opoziție.
Ce spune, de fapt, sondajul?
Pe scurt, spune că suntem normali la cap. Că ne e frică de război, că ne e frică de o posibilă escaladare nucleară din partea unei puteri imprevizibile cum e Rusia. Spunem și noi ce spun și francezii, și germanii, și italienii. Sondajul mi-a amintit de reclama aia tâmpițică, dar memorabilă: „sunt cetățean european și am drepturi”. Dreptul la opinie, de exemplu. Păi, nu ne-am scremut atât să fim europeni? Apare un sondaj din care aflăm că gândim ca mai toată lumea din UE. Și atunci care-i baiul?
Pe scurt, sondajul e împărțit între ăia care vor „pace” și ăia care vor „dreptate”, adică vor război care să pedepsească drastic Rusia. Oamenii care au coordonat sondajul zic de 100 de ori că tabăra celor cu pacea nu e obligatoriu pro-Rusia, pro-Putinistă. Dimpotrivă, în unele segmente, cele două tabere gândesc la fel: să ajutăm Ucraina, să tăiem legăturile cu Rusia.
Împărțirea între „pace” și „justițiari” este o găselniță simpatică și de camuflaj. După mine împărțirea arată alte tendințe: ultraproamericani sunt ăia cu războiul, iar pentru o Europă ceva mai autonomă sunt ăia mai pacifiști. Dependența de gazul rusesc, iar apoi de cheltuielile americane militare și de gazul lor lichefiat le-a arătat europenilor cât de fragili sunt.
Ce aflăm? Că 42% dintre români vor pace, 23% vor Rusia pedepsită prin război. Singura țară din UE unde tabăra „războinicilor” e mai mare e Polonia. Și Polonia e lăudată și de analiștii noștri: domle, ce brav popor! Dacă pui niște Prelipceanu – Radu Tudor să explice, îți vor spune că rezultatele restului UE vin de la fake-news-ul care ne-a prostit pe toți, cu excepția unui sfert de „aleși” inteligenți.
De fapt, miza e mult mai mare. Modelul polonez are și o contrapondere estică: un model românesc. În ciuda militarizării continue și a discursului războinic al liderilor lui, cetățeanul român vrea atitudini calme, raționale în fața cataclismului. Cu alte cuvinte, din estul Europei măcar răsar două atitudini. O prefer pe cea românească.
N-am uitat că Polonia a luat-o rău spre ultraconservatorism (că doar, înainte de război, era spaima drepturilor omului și a statului de drept, acum au uitat toți treaba asta), iar acum are și briza militară în spate.
Care e cea mai mare frică legată de războiul din Ucraina? Că-mi pierd jobul e un răspuns foarte frecvent: România, pe locul 3, 37%. Cetățenii europeni mai spun că UE va ieși praf după acest conflict, asta e percepția lor, influențată probabil de facturi și inflație. Se pare că cetățenii sunt mult mai diplomați și atenți la detalii decât politicienii lor care s-au educat pe Facebook și TikTok să facă politică senzaționalistă, după trenduri și like-uri. Sondajul ne arată o incredibilă stare de fapt: după 100 de zile de război, popoarele transmit mesaje liderilor să fie lucizi și atenți, nu isterici!
Sondajul mai dă un verdict ceva mai clar decât multe analize geopolitice: din război vor ieși slăbite UE, Ucraina, Rusia. Și vor ieși neafectate SUA și China.
O altă întrebare interesantă: crezi că guvernul tău acordă o atenție prea mare războiului? Și românii, și polonezii, în proporție de peste 50% au răspuns că da, se acordă atenție mare războiului și se uită problemele cetățeanului. De fapt, vedem cu ochiul liber, și Ciucă, și Iohannis se ascund după acest discurs. Bolboroseala continuă despre parteneriat strategic nu mai poate acoperi costul traiului.
Totuși, pentru cine vorbește presa?
Bună parte din presă, politicieni și voci publice de tot soiul propun un discurs ultra-ofensiv, de escaladare, de pedepsire a Rusiei etc. Așa au făcut și mulți lideri europeni la început, dar s-au mai calmat, probabil că au primit mai devreme astfel de sondaje.
E normal să fie păreri diferite despre conflict. Alta e problema. Avem în România o reprezentare corectă a celor două păreri? Nu. Balanța e departe de a arăta proporția din sondaj. O treime pro-pace, un sfert pro-război. La noi, reflectarea mediatică e 95% e pro-război. Iar ăia 5% rămași sunt mai degrabă căutători de clicuri și audiență din conspirație: ăștia sunt anti când acel „anti” le aduce vizibilitate.
83% dintre polonezi dau vina pe Rusia pentru conflict. Doar 58% dintre români o fac. Românii sunt în aceleași procente ca mai toți europenii. Nu fac decât să refuze privirea foarte alb-negru. În ciuda unui antirusism clar și tradițional.
De unde atâta pacifism?
Mulți dintre europeni uitaseră cum e cu războiul de aproape de casă. Se pare că am avut o revelație: e rău să încurajezi războaie. Uitaserăm, deși am participat la tot felul de războaie sinistre – dar erau departe, nu ne interesa de fapt soarta afganului, irakianului și a celorlalți distruși de interminabile conflicte. Am zis să vă prezint acest sondaj altfel decât o fac și o vor face 95% din media. Poate vă ajută.
Foto: Agerpres