Soluția Cîțu este o soluție obținută pe cale Dragnistă de către Orban. Dar dacă alții o să-l domine mai mult pe Cîțu?
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Formula lui Ludovic Orban în negocieri a fost una Dragnistă. A încercat să mențină controlul post-alegeri, nelăsându-l pe Iohannis să transforme Palatul Victoria în popotă. Așa că a ales un om „de partid”, Cîțu e menit să fie veriga slabă care să-i permită lui Orban manevrele în Guvern prin rețeaua sa de partid. Or, nu prea văd de ce ai încerca soluția Dragnea după ce ai văzut ce a pățit Dragnea.
Cuprins:
Dragnea nu putea să dețină puterea complet, deși o câștigase. Și atunci a încercat o rotație de cadre continuă, o cultură a suspiciunii în partid, știți povestea.
Soluția lui a fost dezastruoasă pentru el, și nu mă refer la închisoare, mă refer la o guvernare în care și-a tot dat jos premieri și a făcut praf structuri importante din partid.
Orban are mai puțină forță în PNL decât avea Dragnea în PSD, Iohannis își are oamenii săi fideli, are o camarilă care joacă pe două fronturi, instituționale (și ierarhizate) și frontul politic-activist - e de ajuns să faci o listă cu prietenii lui Rareș Bogdan și ai toată scena cețoasă a businessului care amestecă instituții ierarhizate militar, pensionari de lux, lobby imobiliar și politic.
Oamenii lui Orban versus oamenii lui Iohannis
Ce a avut Orban în plus a fost nu atât „setea de putere”, interpretarea cu care m-au asasinat înțelepții neamului, ci încercarea normală de a menține puterea în partidul pursânge, în PNL-ul real, nu în cel construit artificial, în camerele de așteptare de la Cotroceni.
Măcar aici Orban are o înțelegere de modă veche a democrației: „am ajuns cumva, târâș, în situația de a pune premier, atunci să-l punem!”. Un orgoliu întârziat, din moment ce ai avut un Iohannis pozând în lider de partid asumat în toate aceste luni.
Dacă privim deci „polul dreptei”, ca fiind compus din:
- Politicieni în sens clasic, lideri regionali, activiști.
- Politicieni de rit nou, pompați din diverse țevi mediatice sau militarizate, în orice caz, niște figuri cum numai Cotroceniul poate să împingă în față, atunci partida pare deocamdată câștigată de aripa partinică.
Câștigul lui Orban e și scenariul dezastruos pentru PNL, care va deveni principalul încasator.
Unii plâng că n-are Cîțu putere. Eu mă bucur că e pe post de marionetă. De ce aș vrea să văd cu depline puteri un om care crede sincer și iresponsabil că taxele sunt un „furt”, că prin taxe se fură de la privat.
Să vă fi văzut pe COVID-ul ăsta ce făceați fără taxele alea, oricum mici, colectate oricum mai mult de la amărășteni, decât de la prietenii lui Cîțu.
Dar o să-l domine Orban pe Cîțu?
Nu sunt convins că Florin Cîțu este omul de partid pe care-l visa Orban. Au vrut să aleagă un om pe care toți să-l domine, să nu-l lase să prindă microfonul. Cum toată lumea a observat, Cîțu mai avea puțin și pierdea și ocazia de a mai spune ceva la conferința de presă de aseară.
De aici se pot întâmpla multe. Iohannis poate să-l refuze pe Cîțu? Poate. Dacă își amintește brusc că Florin Cîțu a fost într-un conflict serios cu Banca Națională, dacă vede mărturiile lui Cîțu despre cum banca la care lucra eluda taxele?
Dar de ce să-l refuze Iohannis? Cîțu s-a afirmat nu ca un specialist, cum vor fanii să-l prezinte, ci ca o figură isterică și extrem de maleabilă. Este tipul care urlă „rușii” de câte ori îi cădea câte un site din proprie incompetență. Este omul care a făcut din „parteneriatul strategic” un argument comic, folosit oriunde, la bere, la cafea, pe Facebook.
Portretul-robot al premierului propus nu e cel al unui loial de partid
Toți au fantezii despre cum îl vor manevra pe Cîțu sau despre cum îl vor ignora pe Cîțu. Dar fostul ministru de finanțe respectă toate tiparele unui tip oportunist de film de serie B: nici măcar nu e subtil. Se va plia fără mari probleme pe ce pol de probleme va emite unde mai agresive.
La cum văd atmosfera mediatică, mai toată lumea îl demonizează pe Orban și ar aplauda o intervenție în forță a lui Iohannis.
Orban s-a propus drept țintă vie pentru o presă obedientă față de Iohannis. Ca să nu mai vorbim că s-ar putea activa și instituții anticorupție care au adormit complet în ultimii ani, de la prea multă indecizie politică. Cîțu ar putea fi primul care trădează acest plan de control partinic pus în practică de Orban.
Dacă soluția de a impune un tampon în fața tendințelor sferei de influență Iohannis a fost Cîțu, atunci Orban și aripa partinică își merită distrugerea care va urma.
Va întări Vlad Voiculescu sistemul public sau pe cel privat?
USR va încerca să-și continue aventura prin opoziție la PNL, deci cine e în tabără cu Orban poate se bucură de niște contracte pe termen scurt, dar nu-i văd bine până la anul.
USR au obținut mult, au obținut ministere puternice. Alături de Cîțu vin în Guvern se pare și alte personaje care sunt libertarieni extremi: fani ai externalizărilor și privatizărilor. Vlad Voiculescu, dacă vine la sănătate, va trebui să întărească sistemul public și să respingă lobbyul privat zdrobitor. Mă îndoiesc că o va face.
De altfel, dacă o astfel de guvernare dorește să treacă testul popularității va trebui să facă exact inversul promisiunilor din campania electorală.
USR va trebui să o termine cu visul „competiției” pe terenul sănătății, de fapt vis de privatizare extrem. PNL va trebui să spună „NU” unui mediu privat flămând de pomană socială gata să înghită toate resursele după COVID. Nu vor putea face asta.
Vom avea capitalism asistat social la greu. Fără soluții sociale pentru restul. Și atunci, da, probabil se vor umfla curente naționaliste, iar PSD nu are armătura ideologică să reziste tentației și să opună extremei drepte un discurs de stânga sănătos.
Iohannis își are deja oamenii săi și în PNL, și în guvern, are presa de partea sa, are și interpretarea Constituției de partea sa, putând interveni în orice moment cu diverse scenarii „salvatoare”. Cîțu se va lipi ca un magnet de acest pol, PNL se va surpa încet. Soluția nu vor fi anticipatele, ci tot soiul de soluții, din ce în ce mai impetuoase, de control al „stării de urgență”, venite dinspre Cotroceni.
Foto INQUAM Photos / Octav_Ganea
