Proiectul CNAS privind programele de sănătate este contestat dur de spitalele private: „Banii nu urmează pacientul”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Un nou proiect de ordin publicat de CNAS riscă să modifice fundamental derularea programelor naționale de sănătate și să restrângă sever accesul pacienților la tratamente curative esențiale. Modificarea este contestată dur de reprezentanții Sanador, care avertizează că noile reguli abandonează principiul conform căruia „banii urmează pacientul”, transformând bolnavul într-un element secundar, dependent de evaluările administrative și de capacitatea spitalelor publice.
Cuprins:
- Proiectul contrazice principiile declarate ale CNAS
- Proiectul introduce protecționism administrativ și creează premisele unei concurențe neloiale
- Capacitatea nu este acces, iar formula nu tratează pacienți
- Proiectul poate elimina modele medicale de înaltă performanță
- Oncologia arată de ce România are nevoie de mai multă capacitate reală, nu de mai puține opțiuni
- O abordare bazată pe date, calitate, rezultate și impact asupra pacientului
Proiectul contrazice principiile declarate ale CNAS
Deși CNAS a susținut public în trecut că finanțarea din sănătate trebuie să urmeze pacientul și că nevoile medicale nu pot fi planificate din birou, noul proiect adoptă o viziune complet opusă prin condiționarea accesului clinicilor private de o evaluare administrativă a capacității spitalelor de stat.
Această măsură golește de conținut dreptul fundamental al pacientului de a-și alege liber furnizorul de servicii, limitându-i artificial opțiunile doar la varianta publică. Astfel, libertatea de decizie a bolnavului devine iluzorie, fiind restrânsă de decizia statului de a bloca operatorii privați disponibili și competenți.
Proiectul introduce protecționism administrativ și creează premisele unei concurențe neloiale
Criticii proiectului CNAS subliniază că un sistem public performant nu are nevoie de protecție în fața concurenței, în timp ce un sistem care se confruntă deja cu timpi mari de așteptare și deficit de personal nu va deveni mai bun prin eliminarea alternativelor private.
Noul act normativ riscă să transforme capacitatea spitalelor de stat într-un criteriu de excludere a furnizorilor privați, o formă de protecționism administrativ și de concurență neloială care descurajează investițiile în tehnologie și conservă disfuncționalitățile actuale.
Într-un sistem cu tarife reglementate, competiția reală trebuie să se dea în zona calității, siguranței și promptitudinii, motiv pentru care prioritizarea normativă a sistemului public va afecta direct drepturile pacientului, în loc să stimuleze performanța generală.
Capacitatea nu este acces, iar formula nu tratează pacienți
Proiectul confundă două noțiuni fundamental diferite: capacitatea administrativă și accesul real al pacientului. Capacitatea înseamnă câți pacienți poate declara sau raporta un furnizor că tratează. Accesul înseamnă cât de repede ajunge pacientul la diagnostic, cât așteaptă până la tratament, cât trebuie să se deplaseze, dacă găsește programare, dacă primește îngrijire integrată, dacă traseul este coerent și dacă serviciul este furnizat în condiții de calitate și siguranță.
Capacitatea publică poate exista pe hârtie, în timp ce pacientul așteaptă, se deplasează în alt județ sau își fragmentează traseul terapeutic. În sănătate, capacitatea care nu poate fi accesată într-un timp medical relevant nu este acces. Formulele propuse sunt goale de conținut pentru pacient, pentru că nu măsoară calitatea serviciilor, rezultatele, satisfacția, timpul până la tratament, continuitatea îngrijirii sau disponibilitatea efectivă a unui traseu medical integrat.
Proiectul poate elimina modele medicale de înaltă performanță
În oncologie, dar și în alte programe naționale, pacientul nu are nevoie de un act medical izolat, ci de diagnostic, stadializare, comisie multidisciplinară, tratament, monitorizare, managementul reacțiilor adverse, reevaluare și continuitate. Modelele integrate de îngrijire, construite prin investiții majore în tehnologie, echipe multidisciplinare, circuite coerente și infrastructură performantă, răspund tocmai acestei nevoi.
SANADOR susține dezvoltarea modelelor integrate de îngrijire, în care pacientul are acces la diagnostic, tratament, monitorizare, echipe multidisciplinare și infrastructură performantă într-un traseu coerent. Un astfel de model nu ar trebui să poată fi exclus de jure doar pentru că sistemul public este considerat suficient administrativ.
În loc să încurajeze investițiile private în arii critice, precum oncologia, radioterapia, imagistica avansată, chirurgia complexă sau terapia intensivă, proiectul transmite un semnal de impredictibilitate și descurajează planurile de dezvoltare pe termen lung.
Oncologia arată de ce România are nevoie de mai multă capacitate reală, nu de mai puține opțiuni
Cancerul arată cel mai clar de ce proiectul este contrar interesului pacientului. România are în continuare inegalități importante de acces la diagnostic și tratament, inclusiv în radioterapie. Într-un astfel de context, limitarea contractării furnizorilor privați nu este o simplă problemă administrativă, ci poate deveni o problemă de acces la timp la servicii esențiale.
Fără contribuția furnizorilor privați, accesul pacienților oncologici la servicii esențiale, inclusiv radioterapie, ar fi fost considerabil limitat. Soluția nu este restrângerea opțiunilor, ci extinderea responsabilă a capacității disponibile, publice și private, prin reguli clare, monitorizare, criterii de calitate și contractare orientată spre pacient.
O abordare bazată pe date, calitate, rezultate și impact asupra pacientului
Pentru a asigura o bună administrare a programelor naționale de sănătate, reprezentanții SANADOR solicită reanalizarea proiectului de ordin propus de CNAS, avertizând că logica actuală de excludere a clinicilor private și de protejare a sistemului public va limita drastic dreptul de alegere al pacienților, va reduce concurența și va descuraja investițiile medicale.
