Te-ai plictisit de România? Intră în intelighenție și încearcă s-o schimbi

Dacă aceia care fac parte din „intelectualitate” sunt niște contemplatori pasivi ai societății, precum ești tu, frustrat și cam abătut, cei din categoria „intelighenția” sunt niște indivizi activi, care vor să câștige puterea pentru a schimba lumea. Ai văzut ce-a făcut Lenin! Un dezastru. Dar el s-a inspirat din ce-a spus Marx: „Filozofii nu au făcut decât să interpreteze lumea în diferite moduri; important este însă de a o schimba.”

Bagă-te și tu în „intelighenție”! Nu te pricepi să schimbi o priză electrică sau un robinet la chiuvetă, dar măcar încearcă să schimbi ceva. Deja ai obosit să fii un „intelectual” ofilit, care bodogănește pe seama societății românești. Intră și tu în „intelighenție” și luptă pentru a câștiga puterea. Cu mijloace democratice. 

Nu te duce în extremă, în „intelighenția radicală”, care transformă revendicările punctuale – adică rezolvabile – într-o respingere a democrației și a instituțiilor democratice. Nu! Că te iau ăștia din statul de drept la ochi, te etichetează drept extremist și terorist și te bagă în tribunal, alături de Călin Georgescu. 

Cum foarte frumos spune Richard Pipes în carte: „Revoltele se petrec; revoluțiile se înfăptuiesc. Cei care le înfăptuiesc sunt «revoluționari de profesie», mai exact intelighenția radicală.” Oare Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu și Silviu Brucan au făcut parte din „intelighenția radicală” a anului 1989? Dar să nu încurcăm borcanele!

Intelighenția. Iată un cuvânt care te-a scos din plictiseala care băltește în prezent în România. Nu se mai întâmplă ceva memorabil. Președintele Nicușor Dan se acoperă de ridicol la fiecare ieșire publică, parcă pentru a dovedi că nu e locul său la Palatul Cotroceni; premierul Ilie Bolojan a intrat într-un blocaj cu guvernul său, format din oameni dezorientați; reformele promise nici n-au început; coaliția se frământă cu aceeași dilemă: „Pleacă sau nu pleacă PSD? Se rupe sau nu se rupe?”, iar opoziția lui George Simion se complace în moțiuni de cenzură fără nicio speranță, făcute mai degrabă pentru „deliciul galeriei”. 

O țară care funcționează din inerție. Câteodată, Uniunea Europeană îi mai trage un ghiont României și-i zâmbește condescendent. Dar și zâmbetul ăsta este forțat, ascunde acreala Europei, pe care America lui Trump n-o mai ține de mână. Nimic nu se întâmplă în România. Parcă românii așteaptă ceva: o demisie, o catastrofă, o minune, ce-o da Dumnezeu!

Deci „intelighenția” este o… provocare. Până va adera România la zona euro sau va fi admisă în Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, tu vezi și intră în „intelighenție”. Cum ziceam, o intelighenție mai moderată, dar obiectivul este să ajungi la putere și să schimbi ceva. Ce anume să schimbi? Rămâne de văzut. Nici Lenin și nici Iliescu nu aveau un plan de schimbare când au pus mâna pe putere. Uită-te la Nicușor Dan, ales democratic prin vot popular: nici el nu știe ce să schimbe. Ilie Bolojan nu schimbă, el taie și impozitează. Asta nu-i schimbare, nu-i reformă, nu-i nimic.

Trebuie să pornești de jos. Mai întâi, trebuie să te declari un gardian al democrației în România. Biata Românie, ce neajutorată este democrația ei! Este atacată din toate părțile: de ruși, extremiști, neolegionari, fasciști, trumpiști – toți îi atacă democrația. Dacă aperi democrația, atunci trebuie să-i ataci pe toți ăștia, niște dușmani. 

Nu singur, ci în rețeaua de gardieni ai democrației; adică trebuie să fii în gașca asta, care se bucură de privilegiul de apărători. Bineînțeles, prestarea nu se face gratis, ci pe avantaje, poziții și bani. De aici pornește „intelighenția”! În calitate de paznic, trebuie să latri și să-i muști de fund pe cei care amenință democrația. Nu trebuie să sufli niciun cuvânt împotriva elitei și a politicilor impuse de la Bruxelles. 

Dacă te pune dracul să critici Uniunea Europeană, atunci dai apă la moară extremiștilor și fasciștilor și îți pierzi poziția în „intelighenție”. Pierzi totul, fraiere! Laudă și aplaudă orice declarație și reglementare a oficialilor de la Comisie. Creezi un scut protector în jurul democrației, căci lumina și banii vin de la Bruxelles. Nu o faci pasiv, căci altfel devii un intelectual ramolit, ci activ, membru al „intelighenției”. 

Trebuie să fii atent la detalii! De exemplu, îți anunți pe Facebook colegii de intelighenție că „în această seară voi fi prezent în studio la Digi24”, ca să te vadă cum aperi democrația. În altă zi dai alt anunț: „Ne vedem diseară la ora 21:00 la B1 TV.” Și tot așa, din televiziune în televiziune, mai puțin la Realitatea Plus, pentru că n-ai loc de Anca Alexandrescu și Călin Georgescu, și la România TV, pentru că n-ai loc de PSD. 

Nu contează ce zici la Euronews și TVR Info; important este să fii gardianul democrației, să-i aperi valorile! Dacă vei câștiga recunoașterea de apărător al democrației, atunci ai toate șansele să urci în ierarhie, tot mai sus, spre putere; lungimea drumului este în funcție de cât de repede te miști. Ai văzut ce repede s-au mișcat bolșevicii lui Lenin când au dat lovitura de stat în octombrie 1917? Ai văzut ce repede s-a mișcat sistemul de la București când a anulat primul tur al alegerilor prezidențiale din noiembrie 2024? 

Mișcă-te! Intră în „intelighenția” zilelor noastre. Vrei să mori de plictiseală și frustrare în România? Schimbă ceva, dacă nu-ți poți schimba viața!

* „Scurtă istorie a Revoluției Ruse”, de Richard Pipes, traducere de Cătălin Pârcălabu, Editura Humanitas, anul 1998.               

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE