| Opinii

Ciocanul și cuiele. Răspuns la critica lui Valeriu Nicolae

« Înapoi la articol

Comentarii (28)
Avatar comentarii

flamingo 24.08.2023, 16:18

Mai există cenzură pentru vreun "agent literar " ? Nu cred . Critica are rolul ei de a valida sau invalida o " opera de arta " .

Avatar comentarii

Andrissima 24.08.2023, 17:13

?

Avatar comentarii

Andrissima 24.08.2023, 17:37

????

Avatar comentarii

IulianS 24.08.2023, 17:41

Combinatia de limbaj, vehementa, teama, dezgust nu minte. Chiar dacă v-a tremurat mana, lăsați impresia ca nu v-a tremurat îndeajuns, ca e multa traire personală și putina ficțiune. E un pic ca în experimentul cu electroșocuri în care maneta e împinsă neașteptat de mult. Fiecare cu maneta lui...

Avatar comentarii

IrinaPB 24.08.2023, 18:25

Mi-ar fi rușine să debitez asemenea critici la adresa cărții. Păi haideți să nu mai citim, să nu mai scriem, să nu mai pictăm, să fie totul doar despre halucinații plăcute și vesele, politic acceptate, în urma prostiei și drogurilor ,,recreative”. Actul creativ nu e urât sau hidos, ci a arată, în acest caz, bucăți ficționale inspirate din realitate, iar atributele din urmă sunt tocmai reprezentative oamenilor care proiectează ceea ce simt în subconștient. Cu alte cuvinte, descrierea e obiectivă și chiar dacă pare dizgrațioasă, pentru că realitatea nu e o telenovelă, e frumoasă pentru că e descriptivă. Pentru că e vie. Estetica urâtului e savuroasă doar pentru cei care o înțeleg. Și până la urmă, un ton gâjâit seamănă cu sunet de pasăre. O piele închisă, murdară de jeg, sărăcie și tristețe este ,,tuciurie”. Putem găsi sublimul în estetica urâtului, doar în cazul în care devenim complet neutri față de subiect. Nu mai scoateți idei din context; veți ajunge să vă închideți neamurile pe motiv că au râs la un banc cu țigani.

Avatar comentarii

IrinaPB 24.08.2023, 18:28

Actul creativ nu e urât sau hidos, ci a arată, în acest caz, bucăți ficționale inspirate din realitate, iar atributele din urmă sunt tocmai reprezentative oamenilor care proiectează ceea ce simt în subconștient. Cu alte cuvinte, descrierea e obiectivă și chiar dacă pare dizgrațioasă, pentru că realitatea nu e o telenovelă, e frumoasă pentru că e descriptivă. Pentru că e vie. Estetica urâtului e savuroasă doar pentru cei care o înțeleg. Și până la urmă, un ton gâjâit seamănă cu sunet de pasăre. O piele închisă, murdară de jeg, sărăcie și tristețe este ,,tuciurie”. Putem găsi sublimul în estetica urâtului, doar în cazul în care devenim complet neutri față de subiect. Nu mai scoateți idei din context; veți ajunge să vă închideți neamurile pe motiv că au râs la un banc cu țigani.

Avatar comentarii

Neminem 25.08.2023, 00:11

Asta nu e scris de Artificial.

Avatar comentarii

Corina_Carmen 25.08.2023, 01:05

Un comentator identifică „multă trăire personală”. Percepe dânsul în limbaj mai multă realitate decât ficțiune. Și dacă ar fi așa, ce? Trebuie să-și ceară scuze un scriitor pentru ceea ce a simțit sau simte? Se pregătește poliția minții și a sentimentelor, cumva? S-o încurajăm tocmai noi, din lipsă de ocupație? P.S. Observ că la domnul Nicolae nu se pot scrie comentarii. Și tocmai se declara dornic de o discuție...

Avatar comentarii

m_d. 25.08.2023, 03:01

Stanescu e un talent evident, dar mai sunt si alte mijloace literare prin care putea obtine acelasi efect. A ales sa faca altfel dar nu isi asuma, din pacate. Oricum, il citesc cu placere.

Avatar comentarii

55c0t0l1n 25.08.2023, 04:41

Care e problema? Ce deranjeaxa, limbajul? Sau imaginile descrise? Ca om care am crescut intr-un cartier muncitoresc, cu familiile de romi aferente, am vazut multe imagini si personaje pe care le-as descrie in cuvinte asemanatoare. Daca descriu situatiile care m-au impresionat negativ, in cuvinte tari, ca cititorul sa poata experimenta macar o fractiune din situatia respectiva, asta ma face rasist?! Tare faina logica asta a autovictimizarii. Povestile astea exista pentru ca astfel de personaje exista. Nu cei care am fost batuti, jefuiti, asaltati sau abuzati de minoritari trebuie sa ne cerem scuze, nu e vina noastra ca amintirea evenimentului se exprima cu duritate, si in mod cert nu este vorba de rasism aici. Inainte a juca cartea victimizarii - aoleo, dar ce urat se vorbeste despre etnia mea - intrebarea ar trebui sa fie "doar oare de ce oamenii voebesc asa despre etnia mea" si "oare exista si o alta explicatie decat cartea rasismului sistemic?" Si dupa ce se examineaza problema, trebuie sa existe si puteea de a accepta ca perceptia etniei se datoreaza in primul rand comportamentului etniei. Acolo e sursa problemei, nu-n literatura.

Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.