De ce inflația asta de 10,7% nu este ca oricare alta
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Inflația și recesiunea – fenomenele care se desprind din datele economice comunicate la jumătatea lui mai de către Institutul Național de Statistică (INS) – sunt evenimente de natură să prezinte în cea mai bună lumină competențele clasei politice actuale și gradul lor de responsabilitate, atunci când iau decizii: recesiunea s-a adâncit (în trimestrul I 2026, economia a scăzut cu -1,7% față de trimestrul I 2025), iar scăderea puterii de cumpărare a populației a devenit politică de stat (inflație de 10,7% în ultimele 12 luni).
De regulă, o recesiune ușoară în timpul unui ciclu economic de creștere trece aproape neobservată de populație. Majoritatea luăm act de contracția economică pur statistic, abia după ce recesiunea a trecut și când economia a revenit deja pe creștere. Buzunarul simte însă concret, și nu doar statistic ci observabil, o recesiune severă, cauzată de situații excepționale (cum a fost pandemia): o observăm, o simțim, dar trece și ea. Problema este când îți deteriorezi de unul singur amploarea contracției economice, exact la momentul trecerii de la ciclu economic de creștere (gestionat iresponsabil – cum a fost cel de până la jumătatea anului 2025) la unul recesionist. Ca acum, gestionat tot iresponsabil.
Haiducirea populației
Haiducirea populației: și la facturile la energie vă iau banii de 2-3 ori este titlul unuia dintre primele editoriale scrise pentru Libertatea, în noiembrie 2024. Reluam instrumentele decapitalizării propriei economii, aplicate pe deplin, precum cele mai mari dobânzi din UE (mulțumim BNR), liberalizarea haotică a prețului energiei electrice și altele, prin care am putut identifica și avertiza public încă din 2020 despre construirea iresponsabilă a unei spirale a îndatorării nesustenabilă. Arătam atunci că guvernele succesive, de la Cîțu, Ciucă și până la titularul vremurilor Ciolacu, au pus România pe un traseu al scăderii de competitivitate, favorizând profiturile speculative și jumulind populația, sub sloganul „salvează economia”.
Dar o economie care este astfel vulnerabilizată nu ascunde semnalele că se îndreaptă către o recesiune. Spre exemplu, eu am putut vedea indicatorii de avertizare timpurie (și alții derivați din ei) și am scris atunci, negru pe alb: „Pregătiți-vă! Urmează RE-CE-SI-U-NE!’’
Și adăugam în același articol: „nu mă îndoiesc că o contribuție decisivă la asta a avut ghiontul dat de decizia celor care vă cer acum votul de a acționa pentru conservarea profiturilor excepționale, și nu pentru populație, companii și economie în general.”
Semnalele de avertizare timpurie îți arată cel mai adesea că economia își schimbă sensul, dar chiar și pentru economiștii valoroși este destul de dificil să anticipeze dimensiunea recesiunii.
Nu pentru că din calcule nu rezultă ceva care să poată fi fundamentat, ci pentru că este destul de complicat să estimezi cât de iresponsabili sunt cei care iau decizii economice. În același articol, trăgeam concluzia: „nimic pentru populație, totul împotriva ei” (referitor la cei care „salvaseră economia” până la acel moment, în loc să ne salveze pe toți de ei înșiși).
Impostura „competenței”
Aceiași lupi, vopsiți în oi. Cam asta a însemnat guvernarea venită să „salveze” economia de după propriile excese. Diferența este că nu au mai apărut vopsite pe pereți propagande gen „Cîțu salvează economia” sau „Ciolacu salvează economia”. Dar, în esență, tot ei s-au redesenat după luna mai 2025 într-o „altă” guvernare, venită să „reformeze” economia pe care ei înșiși o aduseseră în dezechilibru și stagnare. Alte personaje, aceeași politică: nimic pentru populație.
De aceea întrebam retoric, în decembrie 2025, dacă poate identifica cineva o singură măsură luată în favoarea populației de actuala guvernare. Eu unul nu am identificat vreuna, pentru simplul motiv că nu există. Iar inflația (declarată) de10,7%, în condițiile unei creșteri a salariului mediu nominal în aceeași perioadă cu 4,3%, arată că politica de stat a fost sărăcirea propriei populații și adâncirea polarizării sociale.
Opt din zece români câștigă sub salariul mediu pe economie, și acolo situația este mai dramatică, pentru că o cotă mai însemnată din veniturile lor (raportat la cei cu venituri mari) se îndreaptă spre cheltuieli esențiale, precum: locuințe (credit sau chirii), energie, alimente.
Or, tocmai clasa de mijloc a fost lovită crunt în ultimul an, tocmai acolo unde este captivă. Este primul motiv pentru care inflația asta de 10,7% nu este ca oricare alta, pentru că:
- Creditele pentru locuințe s-au scumpit, în urma promisiunii „țarului politicii monetare” făcute capitalurilor (în special celor „vagaboande”) că va păstra dobânzile înalte și cursul cum au stabilit. Peste asta, a apărut inclusiv majorarea de TVA la locuințe. Prețuri mai mari, finanțate mai scump. Unde lovește? În proprietarii-debitori captivi.
- Cu cel puțin 70% s-au majorat impozitele pe locuințe – tot o cheltuială esențială, așa-i? Unde lovește această măsură? În proprietarii captivi, dar și mai departe (la fel ca la dobânzi) în cei care eventual au luat locuințe pe credit pentru a le oferi spre închiriere.
- Cu 43% s-au scumpit chiriile în ultimul an, potrivit datelor INS. Locuințele mai scumpe finanțate prin credite mai scumpe înseamnă chirii mai mari, inclusiv pentru cei care își pierd puterea de cumpărare prin inflație, mai au eventual salariul înghețat sau redus în urma ajustărilor produse de condițiile de piață. Unde lovesc aceste politici? În cei captivi.
- Cu 54% s-au scumpit facturile la energie electrică în urma „liberalizării” haotice făcută de guvern. Ați ghicit – tot o cheltuială esențială, magnitudinea scumpirii kilowattului neputând fi evitată.
- Cu 10% și cu 6% s-au scumpit facturile la energia termică și gaze, în ultimul an. Îngrijirea medicală s-a scumpit cu 12%. Tot în sarcina populației active.
Per total, alimentele s-au scumpit în ultimul an cu 7,4%, mărfurile nealimentare cu 12%, iar serviciile cu 13,4%. Toate au condus la inflația de 10,7%, care va continua să crească și în luna mai 2026.
Propaganda plătită din banii publici alocați partidelor parlamentare a intrat oarecum în regres zilele acestea. Se va reactiva începând cu iulie 2026, când vor clama succese în lupta cu inflația, că inflația anuală va scădea. Acela va fi însă doar un efect matematic: ies din baza de calcul „liberalizarea” prețurilor la energie electrică și efectele majorării TVA-ului și a accizelor.
Dar asta nu înseamnă că prețurile scad. Ci cel mult că își domolesc ritmul de creștere. Adică populația va continua să plătească energie cu 54% mai scumpă decât în prima jumătate din 2025, alimentele vor continua să fie mai scumpe, îngrijirea medicală va continua să se scumpească. Iar scumpirea serviciilor, cu ritm anual de 13,4%, reprezintă avertismentul ferm pentru economie că nu vorbim despre o inflație „episodică” și despre una persistentă și pe termen lung.
Peste ea se așază propria recesiune, amplificată de politicile economice interne. Asta înseamnă continuarea scăderii locurilor de muncă și reducerea în termeni reali a veniturilor salariale.
Asistăm la o spirală a pauperizării populației, prin delincvență financiară de stat: înghețarea salariilor (contrar legii în sectorul public), a pensiilor (contrar legii), majorarea taxelor și impozitelor de pe-o zi pe alta. Consecința directă este plasarea economiei într-o spirală recesionistă, pe fondul unei creșteri realmente insuportabile a costului vieții pentru marea majoritate a populației.
De aceea, această inflație suprapusă peste o recesiune care se întrevede a fi profundă nu este ca oricare alta: nu este rezultatul unei recesiuni globale, ci efectul matematic al unei haiduciri de stat aplicate conștient și iresponsabil celor mai vulnerabili dintre români.
PetruDoru 19.05.2026, 08:26
Corect! Dar ....ce te faci cand pauperizatii insisi sunt suporteri politici ai pauperizatorilor? Ce faci cand populatia in ansamblul ei vrea pomeni? Urasc pauperizarea dar iubesc pe pauperizator! 😀
Prepurgel 19.05.2026, 11:05
Daca nu ar fi fost inventați Gorbaciov și apoi Elțyn de catre„inteligence-urile” UK și USA-nici Pactul Bush-Gorbaciov„de reconfigurare a sferelor de influența”-semnat in 1988 la Malta-(in mod sugestiv pe un portavion american-exact ca la... capitularea necondiționata a Japoniei in august 1945-dupa bombardamentele atomice)-oare țara noastra ar fi trait din imprumuturi-de azi pe mâine-ca acum?!