Zile decisive în procesul de miliarde de dolari legat de Roșia Montană

Importanța acestei decizii, care va fi luată de Centrul Internațional pentru Reglementarea Diferendelor referitoare la Investiții (ICSID), de la Washington, e recunoscută, indirect, dar fără vreun dubiu, de conducerea lui Gabriel Resources, care în cele mai recente rapoarte prezentate oficial propriilor acționari (în lunile aprilie, respectiv mai 2022) nu doar că nu menționează nimic despre hotărârea Curții de Apel Ploiești (luată în luna februarie 2022), ci pretinde că certificatul de sarcină arheologică ar fi valabil – așa cum a decis Tribunalul Buzău, în 2020, menționând că acea hotărâre ar fi definitivă și irevocabilă.

Faptul că cei din conducerea Gabriel Resources au ales să-și mintă propriii investitori este un lucru extrem de grav și nu pot invoca scuza că „nu ar fi știut” că hotărârea Tribunalului Buzău a fost atacată (nefiind definitivă și irevocabilă) ori despre decizia Curții de Apel Ploiești, în condițiile în care subsidiara RMGC a avut calitate de intimat intervenient în proces!

Din păcate însă, dintr-o scăpare, neglijență, gafă, eroare (?!), această informație greșită (cum că decizia Tribunalului Buzău ar fi definitivă și irevocabilă) se regăsește și în precedenta întâmpinare oficială a României în procesul de la ICSID, depusă pe 6 decembrie 2021. O „scăpare” care necesită a fi corectată în ceasul al 12-lea!

Recomandări

Omul de afaceri care și-a făcut bucătărie în mijlocul pădurii: „Pe mine mă strâng pereții”. Rețeta dezvăluită pentru Libertatea: aripioare de porc la ceaun

Cât de important e certificatul de descărcare de sarcină arheologică

Certificatul de descărcare de sarcină arheologică este un document esențial, necesar pentru începerea procedurii de declasare a unui obiectiv de pe Lista Monumentelor Istorice (care îi oferă protecție) și trebuie avizat de Comisia Națională de Arheologie/ CNA (art. 19, alin. 3, lit. a, din Legea 422/2001). În cazul Masivului Cârnic, în interiorul căruia se află cele mai valoroase vestigii ale patrimoniului cultural de la Roșia Montană (kilometri de galerii romane, medievale, moderne și contemporane), dar care e esențial și pentru proiectul minier, disputa a început încă din prima parte a anilor 2000. 

Deranjat de faptul că majoritatea membrilor CNA refuzau să avizeze un astfel de certificat de descărcare de sarcină arheologică, fostul ministru al culturii, Răzvan Theodorescu (ulterior, susținător declarat al proiectului minier), a desființat comisia și a reînființat-o cu membri favorabili companiei. Astfel, în 2004, în baza avizului „noului” CNA s-a eliberat un prim certificat de descărcare de sarcină arheologică pentru Cârnic. Documentul a fost atacat însă în justiție de avocații societății civile și a fost anulat, în 2007, de Curtea de Apel Brașov, decizie menținută, în 2008, de Înalta Curte de Casație și Justiție. 

Recomandări

Cum se mai împarte România? Votați Ashley, votați Țiriac sau votați C.T.P?

Într-o scrisoare transmisă, în februarie 2003, profesorului clujean Ioan Piso (fost director al Muzeului Național de Istorie al Transilvaniei), de către arheologul francez Beatrice Cauuet (unul dintre cei mai apreciați arheologi minieri la nivel internațional), erau dezvăluite abuzurile și presiunile incredibile la care erau supuși membrii echipei de cercetare a galeriilor de la Roșia Montană, pentru a urgenta cercetările și pentru a minimaliza descoperirile importante.

Scrisoarea am făcut-o publică, în toamna anului 2010, când, pe 24 septembrie, pe ordinea de zi a CNA se afla avizarea unui nou certificat de descărcare de sarcină arheologică pentru Cârnic, pentru a-l înlocui pe cel anulat de Justiție. Mobilizarea civică și dezvăluirile din scrisoarea arheologului francez i-au determinat pe membrii CNA să amâne o decizie, iar pe ministrul culturii de atunci (acum vicepremier), Kelemen Hunor, să schimbe strategia.

Ministerul Culturii „a vândut” certificatul pentru 70 de milioane de dolari!

Astfel, ignorând lipsa avizului CNA, Direcția Județeană pentru Cultură și Patrimoniu Național Alba a eliberat certificatul de descărcare de sarcină arheologică, pe data de 14 iulie 2011. „Recompensa” a venit chiar a doua zi, pe 15 iulie 2011, Institutul Național al Patrimoniului (INP), aflat în subordinea Ministerului Culturii, semnând un Protocol de cooperare cu RMGC, subsidiara Gabriel Resources din România. În urma unei acțiuni în Justiție, bazată pe Legea 544/2001, ActiveWatch a obținut transparentizarea acestui document, în toamna anului 2013.

Recomandări

Ministerul Energiei solicită Autorității Vamale să identifice firmele care importă carburanți produși în Turcia din petrol rusesc EXCLUSIV

În Protocol scrie negru pe alb că RMGC „pune la dispoziția” INP suma de 70 de milioane de dolari, pentru diferite lucrări de restaurare, conservare etc. pentru o listă de monumente stabilită de comun acord între părți (asta pe lângă alte 70 de milioane de dolari pe care RMGC promitea că le va „investi” în patrimoniul de la Roșia Montană, dar care, din păcate, au fost folosiți pentru demolarea a peste 100 de locuințe și cumpărarea și mutarea morților din cimitirele localității!).

Cum ar veni, certificatul de descărcare de sarcină arheologică pentru Masivul Cârnic a fost tranzacționat de instituțiile din subordinea lui Kelemen Hunor pentru suma de 70 de milioane de dolari. Iar modul în care a fost formulat Protocolul lăsa posibilitatea de a direcționa acești bani către diferite firme prietene (ministrului și/sau companiei) din domeniul restaurării!  

Pretenții de miliarde de dolari, bazate pe certificat!

Importanța eliberării certificatului s-a văzut și la Bursă, urmând zile de tranzacționări majore (de ordinul milioanelor de acțiuni și unei medii de 8 milioane de dolari/zi). Pe 29 iulie 2011, acțiunile Gabriel Resources au atins un maxim de 7,79 dolari, rezultând o capitalizare de piață (valoarea companiei) de aproape 3 miliarde de dolari (2,956 miliarde). 

În același timp însă, eliberarea certificatului de descărcare de sarcină arheologică pentru Masivul Cârnic a dus și la primele proteste în serie, în mai multe orașe din România (Cluj, București, Iași, Brașov, Sibiu, Alba Iulia, Baia Mare, Deva) și din diaspora, sub titulatura Hunoriada (foto, de la Cluj). Mai mult, zeci de organizații civice ale maghiarilor din România au semnat o scrisoare comună adresată ministrului culturii Kelemen Hunor. Sub presiunea acestor demersuri civice, pe 1 august 2011, Guvernul a făcut declarații ambigue, care dădeau de înțeles că proiectul minier nu ar fi bătut în cuie, că ar trebui să fie renegociat etc. 

În litigiul de la Washington, Gabriel Resources folosește ca termen de referință a pretențiilor sale exact valoarea de piață (de aproape 3 miliarde de dolari) din 29 iulie 2011 (maximumul atins în săptămânile de după eliberarea certificatului de descărcare de sarcină arheologică din 14 iulie 2011), la care se adaugă dobânzi și așa-zisele „investiții” pe care le-ar fi făcut în proiect. Ulterior datei de 1 august 2011, susțin avocații lui Gabriel, statul român, prin declarațiile și acțiunile reprezentanților săi, i-ar fi „expropriat” de drepturile dobândite, cel mai important dintre acestea fiind exact certificatul în discuție.

În interpretarea acelorași avocați, acest certificat de descărcare de sarcină arheologică echivalează cu declasarea Roșiei Montane de pe Lista Monumentelor Istorice din România. O interpretare fără o mare acoperire, certificatul de descărcare de sarcină arheologică nefiind echivalent cu declasarea, ci doar un act premergător necesar, dar care nu duce, automat și obligatoriu, la declasare.

În condițiile în care certificatul de descărcare de sarcină arheologică a fost anulat, nu mai rămâne însă loc de nicio interpretare! Creșterea acțiunilor Gabriel Resources la Bursa din Toronto a avut la bază un certificat ilegal, iar compania nu are cum să piardă vreun drept pe care, prin efectele anulării certificatului, nu îl are!

Avocații asociațiilor civice care au solicitat, în instanță, anularea certificatului de descărcare de sarcină arheologică pentru Masivul Cârnic au început procesul pe 23 septembrie 2011, fiind sesizat, inițial, Tribunalul Cluj. După mai bine de doi ani de amânări, pe 23 noiembrie 2013, procesul a fost strămutat la Tribunalul Buzău, unde a urmat o nouă și lungă serie de amânări, sentința a venit doar pe 10 decembrie 2020! Cererea de anulare a fost respinsă, însă în hotărârea Tribunalului Buzău scrie, negru pe alb, „cu drept de recurs”. Nicidecum că hotărârea ar fi definitivă și irevocabilă, cum apare în documentele depuse de avocații Gabriel Resources la ICSID și în cele comunicate propriilor acționari. Și cum apare, din păcate, așa cum aminteam mai sus, inclusiv într-o notă de subsol a observațiilor depuse la ICSID de avocații angajați de Ministerul Finanțelor din România, pe 6 decembrie 2021, dată la care recursul se afla în judecare la Curtea de Apel Ploiești! Da, o notă de subsol, din categoria celor din reclamele la medicamente ori în contractele bancare, scrise cu litere mici și/turuite în viteză, dar cu efecte majore și de durată.

Ce observații a depus România pe 6 decembrie 2021

Observațiile depuse de avocații României la sfârșitul anului trecut au venit în contextul în care Gabriel Resources a reclamat includerea Roșiei Montane pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, pe 27 iulie 2021. Potrivit avocaților companiei, acest lucru ar fi incompatibil cu drepturile pe care le-ar fi dobândit la Roșia Montană, invocând (în propria interpretare) exact certificatul de descărcare pentru Masivul Cârnic.

În mare, documentul avocaților României reia argumentele pe care atât avocații societății civile, cât și eu le-am prezentat în spațiul public, înaintea ședinței UNESCO în care s-a dezbătut și dosarul Roșia Montană. Avocații României arată că dezvoltarea Roșiei Montane a fost blocată și că, timp de 23 de ani (din decembrie 1998 și până la data depunerii documentului, decembrie 2021), „RMGC (…) nu a reușit să obțină autorizațiile și licența socială pentru construirea şi exploatarea Proiectului. Între timp, acest arbitraj durează de mai bine de șase ani. Ca urmare a eșecului RMGC de a dezvolta Proiectul, Roșia Montană nu a beneficiat de dezvoltarea economică pe care se aștepta să o aducă Proiectul. Lipsa dezvoltării economice, la rândul său, a subminat țesutul social al satului, inclusiv ca urmare a depopulării din cauza achiziționării de către RMGC a proprietăților pentru a face loc Proiectului”.

De asemenea, avocații României mai arată că „decizia UNESCO din 27 iulie 2021 de a înscrie Peisajul minier Roșia Montană pe Lista Patrimoniului Mondial («listarea UNESCO») reprezintă o evoluție pozitivă pentru Roșia Montană și zona înconjurătoare.

Acesta va oferi oportunități de angajare și finanțare pentru păstrarea patrimoniului cultural unic din zonă, până în momentul în care RMGC va obține avizele necesare și licența socială. (…)  RMGC are încă o licență de exploatare minieră valabilă, reînnoită în 2019, iar autoritățile statului nu au revocat sau modificat în alt mod niciuna dintre autorizațiile pentru Proiect. Proiectul se află astfel pe aceeași cale și sub același regim juridic, așa cum a fost înainte de listarea UNESCO, și rămâne ca RMGC să o avanseze în conformitate cu legislația română”.

Când vorbește însă de actele pe care RMGC le deține, în nota de subsol nr. 42 , se arată: „Al doilea ADC (certificat de descărcare de sarcină arheologică – n.a.) emis pentru Cârnic (ADC 9/2011) a fost contestat și de ONG-uri, însă instanțele române au confirmat recent valabilitatea acestuia (în mod definitiv și irevocabil în 2020, acceptând astfel poziția autorităților statului în contestație). Decizia nr. 770/2020 a Tribunalului Buzău din 10 dec. 2020 anexată prin Scrisoarea Tribunalului Buzău către Direcția Județeană de Cultură Alba din 27 mai 2021”.

După cum am arătat mai sus, decizia Tribunalului Buzău nu a fost nici definitivă, nici irevocabilă, fiind desființată, în recurs, de Curtea de Apel Ploiești, care a decis anularea certificatului de descărcare de sarcină arheologică emis ilegal!

O „eroare” transmisă acționarilor

O comunicare care, la rândul ei, confirmă importanța deciziei Curții de Apel Ploiești, în condițiile în care, atât pe 5 aprilie 2022, cât și pe 26 mai 2022, în Discuțiile și Analizele de Management și în raportul trimestrial, așadar la mai multe luni după decizia definitivă din februarie, nu se menționează nimic despre aceasta, ci doar cea favorabilă, inițială, a Tribunalului Buzău.

În acest caz nu e vorba de nicio „scăpare” sau „eroare”, documentele în discuție fiind publice pe site-ul Sedar.com, pentru informarea acționarilor. Iar inducerea în eroare a acționarilor reprezintă un lucru extrem de grav, aceștia având posibilitatea (cum s-a întâmplat și în alte cazuri) să dea în judecată conducerea companiei și să solicite daune substanțiale.

Explicația acestei „erori” constă în faptul că, în continuare, Gabriel Resources strânge bani de la Bursă, pentru a continua procesul, lucru total improbabil dacă s-ar afla că cel mai important document pe care își bazează pretențiile de la ICSID a fost anulat.

Problema conducerii lui Gabriel Resources cu propriii acționari este însă una care ne privește doar din punctul de vedere al confirmării faptului că decizia de anulare a certificatului de descărcare de sarcină arheologică pentru Masivul Cârnic este una de o importanță majoră în arbitraj.

Fără acest argument (care era, oricum, la nivel de interpretare, după cum arată și legile din România, certificatul neechivalând cu declasarea de pe Lista Monumentelor Istorice), tot ce mai pot invoca avocații lui Gabriel rămân declarațiile și actele iresponsabile ale unor politicieni români care au susținut proiectul ilegal (de la cele ale lui Tăriceanu, de la sfârșitul anilor 90 și până la cele ale lui Băsescu, Ponta ori Kelemen Hunor).

Închei prin a le mulțumi tuturor avocaților societății civile, care de aproape două decenii s-au implicat pentru Roșia Montană (îndeosebi Andreea Szabo, Ștefania Simion, Marius Harosa, Dumitru Dobrev), câștigând procesele și anulând toate actele emise ilegal în favoarea proiectului distructiv, și sper ca avocații plătiți de Guvernul României (Leaua și Lalive) să-și îndrepte greșeala până nu e prea târziu.

Primele fonduri europene

p.s. La Roșia Montană au început să vină primele fonduri europene, accesate în baza valorificării statutului UNESCO. Astfel, case ale localnicilor, ale unor instituții de cult, dar și imobile deținute de Primăria Roșia Montană au intrat în restaurare cu ajutorul banilor din PNRR destinați obiectivelor care vor fi cuprinse în 12 rute culturale (detalii, aici). Lucrările au început deja, dar asupra acestui subiect voi reveni. Momentan, celor cărora vă este dor de FânFest vă transmit o invitație, între 5 și 15 august la Festivalul de muzică, teatru și film Roșia Montană Alive (detalii aici). Ne (re)vedem acolo și, sper, cu vești bune!

Urmărește-ne pe Google News