Multe dintre aceste accidente au ca rezultat apariția unor fracturi la nivel umărului și din păcate, de multe ori pacienții nu primesc din primul moment tratamentul adecvant. “Nivelul de intervenție terapeutică în regim de urgență nu este de fiecare dată cel mai potrivit. Dacă în anumite locuri se acordă primul ajutor pacientului, iar mai apoi acesta este sfătuit să își caute un specialist în trauma umărului, în multe alte locuri se preferă instituirea unui tratament conservativ (imobilizare), mergând pe principiul că oricum aceste fracturi evoluează prost, orice le-ai face. Surpriză! Nu e chiar așa. Am avut cazuri, fiecare în particular o dramă, dar majoritatea au evoluat bine; cele câteva care au mers modest au în rezervă posibilitatea implantării unei proteze”, punctează dr. Jemna.
În ce situații este nevoie de proteză de umăr
Fracturile complexe produse în urma unor accidente reprezintă una dintre cele două categorii mari de patologii în care se indică proteza de umăr. Însă, Dr. Jemna menționează că la pacienții tineri, proteza este o soluție de rezervă, prima opțiune fiind reconstrucția osului natural.
Cea de-a doua categorie este dată de patologiile distructiv degenerative ale umărului: artroza, osteonecroza de cap humeral sau alte patologii care distrug articulația umărului.
În general, nu există o cauză clară în apariția afecțiunilor degenerative ale umărului, oricare din noi poate fi expus la un moment dat la această patologie”, spune medicul. Mai există și alte indicații, cum ar fi în cazul tumorilor, adaugă Dr. Jemna.
Pacienții care ajung la Spitalul de Ortopedie și Chirurgie Plastică MedLife sunt pacienți care „nu mai pot dormi noaptea, pacienți care nu își mai pot folosi brațele cum doresc, pacienți care au dureri osoase severe”, spune medicul ortoped Marius Scarlat, coleg cu Dr. Jemna la același spital. Patologiile tumorale sau fracturile pe care pacienții le-au suferit au dus la modificări ireversibile în structura articulației și nu pot fi reconstruite în mod corect fără o proteză, completează dr. Scarlat.
Cei doi medici au pacienți din toată țara, de la Timișoara, până la Botoșani, care vin, în special, pentru rezolvarea unor probleme care au apărut în urma altor intervenții chirurgicale.
Proteza anatomică și proteza inversată
Protezele de umăr se împart în două mari categorii: protezele anatomice, care încearcă să reproducă forma naturală a articulației umărului, și protezele inversate, care sunt „o ciudățenie”, dar „o ciudățenie foarte folositoare”, explică medicul Constantin Jemna.
În cazul protezelor inversate, bila sau sfera nu mai este atașată de umerus, cum este firesc din punct de vedere anatomic, ci este atașată de omoplat. „Este exact invers. Și asta asigură, culmea, o funcție extraordinar de bună umărului, o stabilitate și un rezultat foarte bun”, spune dr. Jemna. Din acest motiv, în ultimii ani, medicul a observat o creștere semnificativă a numărului de proteze inversate implantate pe fracturi.
Pentru a pune proteza inversată nu este nevoie de musculatura rotatorie a umărului, care de cele mai multe ori este deteriorată sau chiar distrusă în procesele degenerativ artrozice și în fracturi. Pentru acest tip de proteză este nevoie doar de un mușchi deltoid funcțional (mușchii deltoizi ne ajută să mișcăm brațul în diferite direcții) și de un os bun (osul se poate și implanta).
Alegerea între proteză anatomică și cea inversată se face, în primul rând, în funcție de vârsta pacientului și de starea musculaturii rotatorii. Proteza inversată este rezervată pacienților vârstnici, pentru că tendoanele rotatorii se compromit, explică medicul Jemna.
După ce se stabilește indicația chirurgicală, este bine să nu se amâne în mod nejustificat intervenția, întrucât pot apărea atrofii musculare, retracții ale tendoanelor sau osul se poate „înmuia”, spune dr. Scarlat. În aceste cazuri, proteza se poate fixa, dar se va fixa mai prost și astfel, se prelungește în mod nejustificat suferința pacientului.
Durata de viață a unei proteze de umăr
Protezele au o durată de viață în general bună, spune dr. Jemna, în special pentru că umărul nu funcționează în încărcare, precum șoldul sau genunchiul. „Nu mergem în mâini. Și atunci uzura nu este atât de mare”, explică medicul.
Rezistența în timp a implantului se datorează în primul rând calității osului – dacă proteza este implantată pe un os bun și realizată printr-o tehnică chirurgicală bună, în general nu are de ce să facă probleme, adaugă medicul. „Datele la nivel internațional arată o supraviețuire de aproape 95% la 10 ani pentru protezele totale și 90% pentru hemiproteze”.
Recuperarea după intervenția de protezare a umărului
Atunci când efectuează o intervenție de protezare sau o intervenție de fixare pentru o fractură, echipa de la Spitalul de Ortopedie MedLife face tot posibilul pentru ca după operație pacientul să poată trăi ca înainte.
Recuperarea se ajustează în funcție de pacient, tipul diagnosticului și tipul protezei, dar un lucru este comun: “tot ce înseamnă intervenție la nivelul umărului necesită recuperare, nu merge fără”, spune dr. Jemna.
Tocmai de aceea, este foarte important ca înainte de o intervenție de protezare a umărului, medicul să aibă o discuție foarte clară cu pacientul, astfel încât acesta din urmă să înțeleagă ce urmează, atât pe termen scurt (operație și recuperare), cât și în timp (stil de viață, ce va putea și ce nu va putea face).
În primele șase săptămâni după intervenție, pacienții nu doar că se pot mișsca, dar sunt chiar încurajați să o facă. Pe termen lung, înotul și gimnastica în bazinul de înot reprezintă o soluție bună de întreținere, spune dr. Jemna. „Din fericire, în București și orașele mari există bazine; din păcate, în multe alte locuri pacienții nu au acces la așa ceva”.
Medicul Constantin Jemna și echipa acestuia se bucură să îi vadă funcționali pe pacienți la controalele anuale, „știind toți prin ce am trecut împreună”. „Fără ei, probabil m-aș fi lăsat de mult de meserie, aș fi plecat din țară, n-aș fi putut continua”, concluzionează medicul.