1. Meciul meciurilor, ciocnirea ciocnirilor sau socul Diviziei A nu a adunat decat 20.000, maxim 22.000 de spectatori (cu tot cu galerii, garnizoane in permisii fortate si jandarmi). Asadar, Steaua – echipa nationala – si Dinamo – echipa tuturor – inseamna mult, dar nu totul in fotbalul nostru, cu toate trofeele lor puse cap la cap. Desi, tot ce e posibil, s-ar putea ca numitul Mihai Stoica sa fi blocat portile, preventiv, si sa-l lase pe-afara si pe celalalt suporter stelist care ar fi dereglat, cu siguranta, marja de 10% din capacitate pe care Liga o vrea libera. Si-uite asa, unica partida „adevarata” s-a trezit mult sub asistenta unui „Poli” AEK – FC Arges si la ani lumina de performantele in materie ale Craiovei.
2. Daca merge mai departe cu fente adresate fotbalului si cu scheme din care mingea paraseste cadrul si prefera peluza, Dinamo poate sa stea linistita. Pana la urma, daca ai scos un 1-1 in Ghencea cu fundul in poarta si cu doua suturi aiurea, barajul pare nu numai la indemana, ci chiar o certitudine. Iar o „dubla” cu Corvinul pentru prima scena, primul meci la ei, poate fi oricand prilej de sarbatoare.
3. La capatul etapei cu numarul patru, Dinamo poseda „-1” la adevar, iar Steaua se mandreste cu un periculos „-4”. E clar ca ceva nu-i normal, vor spune prietenii obisnuintei, dar de ce sa nu o luam in sens invers si sa vedem ca, in primul si-n primul rand, raspunsul ar veni din corectitudinea cu care s-a jucat pana acum?

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.