Rivalitatea dintre Steaua si CFR Cluj, care isi va consuma duminica un nou episod incins, nu a existat intotdeauna. In volumul ‘100% CFR, centenarul unui vis’, scris de Ciprian Rus si Zoltan Kantor, este povestit un episod mai putin stiut din istoria liderului de azi al Ligii I.
Interventia Armatei in teritoriul fotbalului s-a facut resimtita inainte de 1989 si la Cluj, volumul ‘100% CFR’ dezvaluind dedesubturile unei fuziuni impotriva firii petrecuta in anul de gratie 1982. ‘Cea mai neagra perioada din viata echipei ramane aceea in care feroviarii clujeni evolueaza sub titulatura de Steaua CFR. O fuziune dubioasa cu echipa Armatei face ca in stafful executiv al echipei sa apara tot felul de comandanti veleitari, ignoranti in fotbal, care confundau haina militara cu echipamentul de joc, cazarma cu cantonamentul, iesirea la careu cu sedintele de stretching si ordinele militaresti cu sedintele tehnico-tactice’.
Casatoria de complezenta dintre Steaua si CFR Cluj a durat opt sezoane, interval in care performantele au intarziat sa apara, echipa navigand in esaloanele inferioare.
„Cea mai neagra perioada din viata echipei clujene”
‘Avantajele dupa fuziune erau ca nu ne mai cantonam la caminul CFR, ci dormeam inaintea meciurilor in caminul garnizoanei, iar deplasarile le faceam cu autocarul lor. La meciurile din deplasare, cazarea era rezolvata tot de Armata. In plus, ei recrutau soldati, jucatori buni, pe care ii puteam folosi in campionat. Asa a ajuns la noi Emil Sandoi. In rest, niste conducatori care nu stiau cu ce se mananca fotbalul’, rezuma mijlocasul Berindei situatia de atunci. ‘Am si sarbatorit cand s-a terminat fuziunea Steaua-CFR’, povestesc mai multi jucatori in carte.
Indicatii, acuze si ispravi ale conducatorilor militari ai clubului Steaua CFR Cluj Napoca:
‘Tu ai stiut ca el nu este in forma si de aceea i-ai pasat numai lui, pentru ca erai sigur ca va rata’
‘Dati repede si tare in minge si sa vedeti ce contraatacuri splendide or sa iasa!’
‘Au existat antrenori preocupati exclusiv sa-si satisfaca fanteziile de gurmanzi!’