Stabilit din 2001 în Canada, Adrian Diaconu plânge cu un ochi, iar cu celălalt zâmbeşte. În august i-a murit tatăl, cel datorită căruia a ajuns astăzi campion mondial la box, iar peste mai puţin de două luni urmează să i se nască primul băieţel. Pugilistul şi soţia sa, Adina, au deja o fetiţă, Sarah, în vârstă de 6 ani, care s-a născut şi a crescut până acum la Montreal.
Pe copil îl va chema Nicholas
„Din păcate, tatăl meu s-a dus. A plecat la 53 de ani. Ştiam că acesta va fi deznodământul, pentru că suferea de o boală grea”, a mărturisit, cu lacrimi în ochi, Adrian Diaconu ziarului Libertatea. În sala de antrenamente din complexul sportiv „Claude-Robillard”, din Montreal, pugilistul român petrece zilnic cel puţin trei ore, el pregătindu-se asiduu pentru întâlnirea cu Silvio Branco. Meciul ar trebui să aibă loc în România, în cursul acestei luni, însă deocamdată nu s-au găsit sponsori pentru ca organizarea evenimentului să fie posibilă. Până atunci, Diaconu zâmbeşte fericit la gândul că în pântecele soţiei sale se află al doilea copil al său. „Medicii ne-au anunţat că băieţelul se va naşte chiar de Crăciun, pe 25 decembrie. E minunat. Un cadou mai frumos nici că se putea. I-am promis soţiei că o las pe ea să-i pună numele copilului şi a ales să-l cheme Nicholas”, ne-a dezvăluit Diaconu.
Nevasta suferă la meciurile lui
Pentru Adina, soţia pugilistului, nu este deloc uşor să-l vadă pe acesta luptându-se în ring. „Adina vine la meciuri, se uită, se agită, iar când se îngroaşă gluma, pleacă din sală. E greu şi pentru ea, ca să nu mai spun că mama nici măcar nu are puterea să se uite la meciurile mele.
Chiar şi fiica mea mai vede câte-o partidă când nu se difuzează la ore foarte târzii. Nu prea înţelege ea ce se întâmplă şi uneori mă mai întreabă de unde am vânătăile de pe faţă”, mărturiseşte „Rechinul”.
Au de gând să se întoarcă, într-o zi, în România
Deţinătorul titlului WBC e hotărât ca într-o zi să se întoarcă alături de familia sa, acasă, la Ploieşti . „Totul depinde de cariera mea sportivă. Rămânem în Canada până când termin cu boxul, dar deocamdată nu ştiu când se va întâmpla acest lucru, probabil în câţiva ani.
Am deja 21 de ani de box, sport căruia îi datorez totul în viaţă: disciplină, educaţie, bani şi şcoala vieţii. Va veni însă o vreme când va trebui să mă opresc”, a declarat Diaconu.