”Am jucat şi eu fotbal, dar doar în Italia vezi stilul ăsta, bazat pe defensivă şi lovituri. Ăsta nu este fotbal. Este un fotbal medieval”, a declarat Prandelli la Roma, într-un interviu pentru dpa-news.de.
Antrenorul italian explică valorile şi comportamentul pe care speră să le insufle cvadruplilor campioni mondiali, care au jucat prea des la limita regulilor istorice.
dpa: Aţi discutat cu Marcello Lippi despre secretul succesului din 2006…
Prandelli: Da, dar nu recent. Lippi a spus întotdeauna că a creat un spirit. Oricum, nu există secrete. A câştigat Campionatul Mondial din 2006 şi, patru ani mai târziu, a pierdut doi jucători importanţi şi a avut dificultăţi. În fotbal, nu există secrete. Există jucători care au abilitatea de a uni echipa şi a forma un grup, iar antrenorul trebuie să fie deştept şi să se asigure că acel grup rămâne unit.
Ce le cereţi jucătorilor?
Plecăm cu 23 de jucători şi toţi trebuie să aibă calităţi umane extraordinare. Niciunul nu ar trebui să creeze probleme. Dacă unul ar plănui acest lucru, ar trebui să stea acasă. În istoria Mondialului, au existat antrenori care ar trebui să aleagă între doi jucători şi să se supună plângerilor celui exclus. Acest lucru poate crea probleme. Dacă ştii istoria Campionatului Mondial, problemele nu apar din exterior. Este o consecinţă, dar totul pleacă din interior. În aceste cazuri, trebuie să lucrezi să prevezi probleme, aşa cum am făcut în aceşti ani şi să înţelegi că o singură problemă a unui jucător este a întregului grup. Atunci, trebuie să vorbeşti despre asta. Dacă crezi că nu este uşor, trebuie s-o spui şi vom încerca să înţelegem ce putem face împreună. Dacă ignori o problemă pentru că ai câştigat un meci, trei zile mai târziu problema se întoarce şi e posibil să fie mai rău.
În media vorbim deseori despre coduri de etică. Există? Sunt scrise undeva?
Nu este nimic scris, nimic excepţional. Nu este despre etici, pentru că totul este legat de etici. Este felul nostru de a fi. Am întrebat jucătorii în primele zile ale mandatului meu un lucru. Când vedeţi un fotbalist duminica lovind, scuipând un adversar sau având o reacţie prostească, credeţi că acesta merită să facă parte din echipa naţională? Toţi au răspuns că nu. Bine, acesta este comportamentul vostru. O să-l urmăresc. Acesta este modul în care s-a creat codul etic.
De ce are nevoie Italia de astfel de reguli?
Am jucat fotbal, dar doar aici vezi jucători lovindu-se cu pumnii. Este destul. Acesta este un fotbal medieval. Nu mai este fotbal.
Este aproape ”fotbal fiorentin”…
”Fotbalul fiorentin”, ”fotbalul istoric” are regulile sale. Dar astăzi există 50.000 de camere, care acoperă terenul. Cred că cine poartă tricoul Azzuro nu-l merită în acest caz. De obicei, codul nu este retroactiv. Dacă un jucător este suspendat şi, când îl convoc la naţională, pedeapsa s-a terminat, nu pot să-l suspend din nou. Dar controversa în Italia este dacă ar fi trebuit să-i las acasă pe jucătorii care au fost deja pedepsiţi. Pentru că în Italia suntem divizaţi: unii îi apără pe jucătorii Milanului, alţii pe cei ai Romei sau ai lui Juventus. Suntem divizaţi. Ne vom uni la primul meci de la Campionatul Mondial. Atunci, fiecare se va simţi italian. Acum, mai puţini simt acest lucru.
Jucătorii au întrebat vreodată despre aceste coduri de etică?
Ultima dată i-am întrebat pe cei 43 de jucători: ”Suntem siguri că vrem să continuăm? Pentru că, daă vreunul dintre voi nu se supune regulilor, trebuie să discutăm toţi despre asta”. Niciunul nu a avut ceva de comentat, inclusiv jucătorii pe care i-am lăsat acasă în trecut. De aceea, părerea mea este că acest cod trebuie să existe în continuare, deoarece jucătorii l-au aprobat. Opinia publică află aceste probleme, că unii dintre jucători nu dau totul, ca la echipa de club şi ca la antrenorii echipelor de club. Astăzi, nu mai există antrenori puternici care spun nu.